Pentru o buna crestere si dezvoltare buxusul are nevoie de o fertilizare echilibrata pe parcursul unei perioade de vegetatie. In plus, o nutritie adecvata, pe langa faptul ca stimuleaza cresterea sanatoasa si sporeste nuanta de verde caracteristica a frunzisului, sprijina si rezistenta acestuia la atacul bolilor/daunatorilor (Cydalima perspectalis).
Buxus
Este un gen din familia Buxaceae ce cuprinde aproximativ 70 de specii de arbusti si arbori pitici, originari din sudul Europei, Asia, Africa si America de Sud. Majoritatea sunt specifice climatului tropical si subtropical, dar se deosebesc si specii rezistente la ger. Cresc intre 2-12 m inaltime, au frunzisul des si forma compacta. Genul Buxus este impartit in 3 categorii: speciile Europene, speciile Americane si speciile Africane. Suporta foarte bine tunderea, de aceea este des folosit la gardurile vii.
Buxusul este un arbust originar din Europa Sudica, Nordul Africii si Asia Mica. In tara noastra este mult utilizat in scop ornamental atat la ghiveci, cat si plantat in sol, decorand prin port si frunze. Frunzele sunt mici, persistente, pieloase, de forma ovala sau eliptica, pe fata superioara de culoare verde inchis, iar pe cea inferioara verde deschis. Florile sunt mici, de culoare verde-galbui, nesemnificative.
Buxusul este sensibil, in special, la daunatori. Dintre acestia, cei mai frecventi sunt: omida paroasa a buxusului (Cydalima perspectalis), puricele melifer al buxusului (Cacopsylla busi) si paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae).
