Sfaturi, ingrijire, cultivare, Stejarul

stejar-sfaturi-ingrijire

Stejarul (Quercus) este un gen din familia Fagaceae, ce cuprinde aproximativ 600 de specii de arbori foiosi, specifici emisferei nordice. Sunt nativi din America, Europa, Asia si nordul Africii, raspanditi preponderent in zonele temperate, dar si in cele tropicale. Cresc spontan in padurile de foioase si mixte sau sunt plantati in parcuri, gradini, ca exemplare solitare sau in grupuri si aliniamente. Stejarii au o longevitate mare si lastaresc puternic. Majoritatea sunt arbori masivi, inalti, de talia I, cu coroana larga si ramurile groase. Ritidomul trunchiului difera de la o specie la alta prin grosime si desen, unele specii prezinta pluta, iar altele au scoarta neteda. Frunzele sunt dispuse spiralat pe lujeri si sunt sinuat lobate. Florile sunt monoice, iar fructele sunt achene denumite ghinde, au forma globuloasa si sunt atasate de o cupa solzoasa.   


Specii si hibrizi

La noi in tara, cresc 65 de specii si numerosi hibrizi, dintre care cele mai intalnite sunt: 

Quercus cerris (cer)

Este un arbore spontan la noi in tara, creste masiv, de talia I, putand ajunge la inaltimea de 30 m. Are trunchiul drept si formeaza o coroana larga, mare, cu forma piramidala. Frunzele sunt lucioase, marcescente, cu lobi scurti. Fructele sunt ghinde de dimensiuni mari, cu cupa solzoalsa. 

Quercus frainetto (garnita) 

Creste de talia I si este intalnit spontan in padurile din Romania. Are tulpina dreapta, cu scoarta subtire si o coroana ovala sau globuloasa. Frunzele sunt adanc lobate, cu baza ingusta, au reversul cenusiu, pufos. Ghindele cresc cate 2-5, au cupele mici, cu solzi liniari. 

Quercus pedunculiflora (stejarul brumariu)

Se intalneste in zona de silvostepa din tara noastra si poate creste paa la 25 m inaltime. Tulpina este dreapta, cu scoarta foarte crapata. Frunzele sunt ovat-alungite sau eliptice, cu reversul pufos, cenusiu. Ghindele sunt de dimensiune mare si prezinta un peduncul lung de pana la 15 cm. Cupele au forma turtita, cu solzii rotunjti. 

Quercus petraea (gorun)   

Este o specie de stejar indigena, specifica vegetatiei de deal. Creste inalt de pana la 40 m, are tulpina dreapta, cu scoarta subtire si coroana deasa. Frunzele pot avea forma ovata sau eliptica, sunt lobte, cu lobii rotunjiti. Ghindele cresc cate 1-5, au cupele emisferice, sunt sesile, cu solzi mici.

Quercus pubescens (stejarul pufos)   

Este o specie autohtona, intalnita in zona de silvostepa. Creste de talia a III-a sau ca arbust, formeaza o coroana larga, neregulata. Frunzele sunt mici, ovate, cele tinere au ambele suprafete pubescente, iar cele mature au partea superioara glabra. Ghindele sunt mici, cupele au solzii alipiti, pufosi. 

Quercus robur (stejarul pedunculat)

Este o specie autohtona si creste ca arbore inalt de talia I. Are tulpina usor neregulata, ingrosata, formeaza o coroana larga, cu ramurile viguroase. Scoarta este puternic crapata, de culoare neagricioasa. Frunzele sunt verzi-inchis, neregulat sinuate, iar ghindele cresc cate 2-5, atasate de un peduncul de 5 cm. Cultivaruri:

  • ‘Concordia’ – inaltime mai redusa, frunzis in nuante aurii, galben-verzui.
  • ‘Fastigiata’ – coroana piramidala, ramuri ascendente. 

Quercus rubra (stejarul rosu american)

Arbore originar din America de Nord, creste de talia I-II, putand ajunge pana la o inaltime de 30-40 m. Are o tulpina dreapta, cu scoarta neteda. Formeaza o coroana globuloasa, cu frunzisul des. Frunzele sunt mari, cu lobii ascutiti la varf, iar ghindele sunt mici si prezinta cupa conica. 

Quercus coccinea  

Creste pana la 25 m inaltime, are un port larg si o coroana rotunda. Are frunzisul asemanator cu Q. rubra.

Quercus palustris (stejarul de mlastini)

Arbore de talia I-II, cu tulpina dreapta si coroana larga, piramidala. Frunzele sunt lat-alungite, cu lobii ingusti si ascutiti, care capata toamna o nuanta rosiatica. 

Quercus imbricaria 

Este un arbore de talia a II-a, ce creste pana la 20 m inaltime. Se deosebeste prin frunzele care sunt intregi, nelobate. Ghindele sunt mici, cu cupa emisferica.

Ingrijire

Lumina. In general, stejarii sunt arbori ce prefera zonele luminoase, insa speciile americane suporta si semiumbra. 

Temperatura. Stejarul este specific zonelor de deal, cu temperaturi moderate pe toata durata anului. Q. pedunculiflora si Q. pubescens sunt specii termofile, intalnite in zonele de campie. Q. petraea creste si la altitudini mai mari, pana in zonele montane inferioare si prezinta rezistenta la ger. De asemenea, Q. robur este o specie rezistenta la ger, insa poate fi afectata de ingheturile tarzii. 

Solul. Stejarii prefera solurile afanate, usoare, revene, care permit drenajul usor al apei. Q. robur nu suporta solurile calcaroase sau nisipoase, comparativ cu stejarii americani. Q. palustris si Q. imbricaria prefera solurile mai umede. 

Fertilizarea. Pentru a stimula cresterea bogata a arborilor si arbustilor, in perioada de vegetatie, se recomanda aplicarea ingrasamintelor specifice.

Produse recomandate


Taierile. Taierile pentru corectarea formei se pot face anual, iarna tarziu sau primavara devreme.

Produse recomandate



Plantarea

Plantarea se face primavara sau toamna, in perioada de repaus vegetativ, la temperaturi de peste 5°C, daca solul nu este inghetat si nu exista pericol de inghet. Asigurati-va ca procurati materialul saditor de la pepinierele autorizate. Imediat dupa plantare, se uda din abundenta, apoi se mentine pamantul mereu reavan. 

Produse recomandate



Inmultirea

Stejarii pot fi inmultiti prin: seminte, altoire, butasi. 

  • prin seminte: stejarii se pot inmulti foarte usor, prin semanarea ghindelor toamna, la o adancime de 4-6 cm, dupa o prealabila stratificare.   
  • altoirea la stejar se face in sera, prin triangulatie sau placaj lateral. 
  • butasirea stejarilor, asemeni altoirii, este o metoda utilizata de catre silvicultori, deoarece prezinta dificultate sporita. 

    Produse recomandate


Boli si daunatori

Daunatorii ce pot aparea la stejar sunt afidele, omida paroasa a stejarului, diferite insecte minatoare sau viespi. Bolile care pot afecta stejarii sunt: cancerul deschis al pomilor (Nectria coryli) si fainarea (Microsphaera alphitoides).

In plus: 

  • Stejarii sunt arbori cu frunze marcescente (care se mentin pe planta pana in anotimpul rece, dupa ce se usuca). 
  • Stejarii americani sunt rezistenti la poluare, de aceea se preteaza pentru mediile urbane. 
  • Amentii masculi apar primavara si sunt foarte decorativi. 
  • Stejarii nu se dezvolta normal in solurile compacte si grele. 
  • Cerul si stejarii americani au o crestere mai rapida, comparativ cu garnita, care creste mai greu. 
  • La speciile americane si cer, ghindele se matureaza in al doilea an.