Nuc, informatii despre tratamente, boli si daunatori

Nucul (Juglans regia) este o specie care face parte din familia Juglandaceae, fiind originar din zona cuprinsa intre Peninsula Balcanica si China. Acesta este un arbore de talie mare ce poate ajunge la 25 de metri inaltime. Trunchiul este puternic, iar scoarta este neteda, de culoare cenusie. La nuc, coroana este ramificata, avand ramuri puternice. Nucul are intrebuintari in industria alimentara, industria lemnului, dar si ca planta decorativa. Nucul intra pe rod dupa 5-8 ani de la plantare, iar productiile maxime se obtin la 10 ani de la plantare. Pomul produce fructe pe o perioada cuprinsa intre 30 si 100 de ani. Are cea mai mare longevitate dintre specile pomicole cultivate la noi in tara.

Principalele boli la nuc                    

VIROZE

Boala liniei negre (Cherry leaf roll virus in walnut)

Acest virus reduce treptat vigoarea pomilor, frunzele sunt galbene si ofilite, iar pomul isi pierde prematur frunzele. De asemenea, lastarii terminali sunt debili si nu se dezvolta normal, iar in scoarta pot aparea crapaturi sau chiar orificii. Daca se elimina scoarta in zonele unde sunt prezente simptomele, se poate observa o dunga de culoare neagra. Acest virus se transmite prin polen infectat si prin altoire.

Masuri de prevenire si combatere:

• eliminarea pomilor afectati din livada;
• folosirea de altoi si portaltoi sanatosi.

BACTERIOZE

Arsura bacteriana a nucului (Xanthomonas arboricola pv. juglandis)

Aceasta boala ataca frunzele, lastarii, inflorescentele si fructele. Pe frunzele de nuc apar pete mari, colturoase, ce conduc la deformarea acestora. Lastarii prezinta pete brune, la suprafata carora apar scurgeri de clei. Pe vreme umeda, lastarii se indoaie si se usuca. Pe fructele tinere apar pete fumurii, ce se brunifica. Agentul patogen patrunde in fruct si poate distruge miezul. Florile barbatesti se brunifica, iar prin polen boala este transmisa florilor femeiesti. Bacterioza ierneaza in crapaturile scoartei si pe resturile vegetale infectate si patrunde in nuc prin stomate sau prin ranile aparute in urma lucrarilor de intretinere.

Masuri de prevenire si combatere:

• taierea lastarilor afectati pana la lemn sanatos, aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant;
• aplicarea tratamenelor specifice in perioada de repaus vegetativ;
• aplicarea tratamentelor pe baza de cupru in perioada de vegetatie.

Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens)

Boala se manifesta prin aparitia tumorilor (gale), acestea avand dimensiuni diferite, in functie de varsta plantei, organul afectat. Initial, apar tumori mici, netede si moi pe radacini, tulpini si rareori pe ramuri sau frunze. Cu timpul, tumorile se maresc, devin brune sau brun-negricioase, avand un aspect rugos. Patogenul patrunde in nuc prin ranile produse de nematozi, grindina, insecte etc. De asemenea, aparitia acestei boli este favorizata de temperaturile cuprinse intre 22 si 30 °C si umiditate atmosferica de 80 %.

Masuri de prevenire si combatere:

• sortarea puietilor inainte de plantare;
• livada se va infiinta pe terenurile care au fost pregatite corespunzator;
• dezinfectarea foarfecilor si uneltelor, la trecerea de la un pom la altul;
• taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa, aplicarea unui tratament cu Zeama Bordeleza 4-5 % si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant;
• radacinile puietilor se vor imbaia intr-o solutie de Zeama Bordeleza 1%;
• tratamente in timpul vegetatiei cu produse pe baza de cupru.

MICOZE

Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla)

Principala forma de atac se manifesta pe frunze si pe fructe. Pe frunzele de nuc apar pete mici, cenusii, inconjurate de un halou de culoare bruna. Petele se unesc si distrug intreaga frunza. Fructele atacate prezinta pete brune. In dreptul acestor pete, tesuturile se cufunda, iar pe suprafata lor apar fructificatiile ciupercii. Daca atacul este timpuriu, miezul fructelor poate fi distrus. Aceasta ciuperca poate ataca si lastarii, producand pete brune, alungite, in dreptul carora apar ulceratii cu aspect canceros. Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului.

Masuri de prevenire si combatere:

• arderea sau ingroparea frunzelor din livada;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Cancerul deschis (Nectria spp.)

Boala poate patrunde in pom prin ranile rezultate in urma taierilor. Scoarta din zona afectata se exfoliaza, iar tesuturile se cufunda. Astfel, zona afectata capata un aspect canceros. Ciuperca poate ataca toate organele aeriene, inclusiv fructele. Aceastea putrezesc si cad. Daca atacul este prezent pe tulpina, pomul se va usca ireversibil.

Masuri de prevenire si combatere:

• verificarea puietilor inainte de plantare;
• sterilizarea uneltelor cu alcool sau clor;
• irigare si fertilizare echilibrata;
• ranile mari, rezultate in urma lucrarilor de intretinere se vor acoperi cu mastic;
• taierea ramurilor afectate;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Mana (Phytophthora spp.)

Boala se manifesta prin ofilirea si brunificarea frunzelor. Pomii au cresterea incetinita si se usuca prematur. In zona bazala a tulpinii apar leziuni asemanatoare cu cele produse de cancerul bacterian. Pe vreme umeda, leziunile se acopera cu un lichid lipicios. Acesta boala isi face aparitia in conditii de umiditate excesiva la nivelul solului.

Masuri de prevenire si combatere:

• irigare rationala;
• nu exista niciun tratament recomadat pentru tratarea acestei boli.

Principalii daunatori la nuc

Viermele merelor (Cydia pomonella)

Este un daunator polifag, care ataca mai multe specii de pomi fructiferi, inclusiv nucul. Ierneaza in stadiu de larva in spatiile adapostite de intemperii (crapaturile scoartei, sol, frunze etc.). Femelele depun ponta pe fructe sau in apropierea acestora, iar larvele patrund in fruct.

Metode de combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Omida paroasa (Hyphantria cunea)

Este o specie polifaga ce ataca arborii ornamentali (dud, platan etc.), precum si speciile de pomi fructiferi. Are doua generatii pe an si ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului. Aceast daunator produce defolierea pomilor si implicit scaderea productiei de fructe. Omizile se pozitioneaza pe partea inferioara a frunzelor si incep sa le consume. De asemenea, acestea tes un fel de cuib, in interiorul caruia se hranesc.

Metode de combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Paduchele testos (Parthenolecanium corni)

Este o specie polifaga ce ataca mai multi pomi fructiferi, vita de vie etc. Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca larva pe scoarta ramurilor atacate. Adultii si larvele colonizeaza ramurile si lastarii, producand necrozarea tesuturilor. In urma atacului, frunzele se etioleaza partial sau total si cad in masa, recolta se diminueaza anual, iar pomii neingrijiti se usuca. Partile atacate sunt acoperite cu dejectiile sale dulci, pe care se dezvolta fumagina, ce diminueaza fotosinteza.

Metode de combatere:

• curatarea ramurilor cu o perie aspra;
• aplicarea tratamentelor recomandate in perioada de repaus vegetativ, cu produse pe baza de ulei horticol;
• efectuarea tratamentelor in vegetatie cu insecticide specifice.

Paianjenul rosu al pomilor (Panonychus ulmi)

Este cunoscut si sub denumirea de acarianul rosu al pomilor. Prezinta 5-6 generatii pe an si ierneaza in stadiu de ou pe scoarta pomilor, pe ramuri etc. Frunzele atacate se usuca si cad, inregistrandu-se defolieri. Ca urmare a atacului, se constata o scadere in crestere a lastarilor, implicit scaderea productiei. De asemenea, in urma atacului, rezistenta pomilor in fata bolilor este diminuata.

Metode de combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Acestea cresc pe flora sponta, iar apoi de deplaseaza pe speciile cultivate. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori sau inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele inteapa si sug sucul celular, provocand un stres plantei. In caz de atac sever, determina scaderea rezistentei pomului in fata bolilor.

Metode de combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Acarianul galicol (Eriophyes erinea)

Acest daunator poate produce defolierea prematura a pomului, si implicit scaderea productiei. Are mai multe generatii pe an si se hraneste cu sucul celular al frunzelor de nuc. In urma intepaturilor se formeaza, pe partea inferioara a frunzelor, pete neregulate de marimi diferite, cu infatisare pasloasa, delimitate de nervuri. In dreptul acestor pete, pe partea superioara a frunzei, apar umflaturi caracteristice.

Metode de combatere:

• aplicare tratamentelor recomandate in perioada de repaus vegetativ;
• aplicarea tratamentelor in vegetatie cu insecticide specifice.