Macrisul (Rumex acetosa) este o planta ce face parte din familia Polygonaceae, strans inrudit cu stevia. Este o leguma care este apreciata de catre consumatori datorita gustului sau proaspat si acrisor, fiind consumat sub forma de salata, supa, piure, etc. Nu are un continut ridicat de calorii dar contine cantitati ridicate de saruri minerale si vitamine. Este considerat un aliment revitalizant care ajuta digestia si regleaza tranzitul intestinal. Trebuie mentionat ca planta de macris contine acid oxalic si oxalat de potasiu. Aceste substante sunt toxice consumate in cantati ridicate. De asemenea, macrisul are si proprietati terapeutice.
Originea acestei specii este din zona de centru si de nord a Europei. In zonele de origine creste si se dezvolta in mod spontan pe vaile raurilor. Chiar daca a fost consumat inca din cele mai vechi timpuri, macrisul a fost introdus in cultura incepand cu secolul al XV-lea, in prezent fiind cultivat in intreaga lume.
Particularitati botanice
Dezvolta o radacina pivotanta, bine dezvoltata, ce pantrunde in sol pana la adancimea de 60 cm. Frunzele se prezinta in forma de rozeta cu aspect de tufa. Acestea prezinta un petiol lung, sunt lanceolate si au marginile incretite. Este o planta unisexuat dioica si dezvolta doua tipuri de flori. In partea apicala dezvolta un panicul, cu flori de culoare verzuie – rosiatica. Perioada de inflorire este cuprinsa intre luna mai si iunie. Planta formeaza un numar foarte mare de seminte. Acestea sunt mici si pot germina chiar dupa patru ani.
Cerinte fata de clima si sol
Este o planta ce se poate adapta la o varitate mare de conditii de mediu. Rezista bine la temperaturile scazute si nu este afectata de temperaturile scazute din perioada de iarna. In perioada de vegetatie nu este afectata de temperaturile negative, rezistand pana la – 9 grade Celsius. Factorul limitativ in cazul culturii de macris este reprezentat de apa. Cele mai bune rezultate se obtin in conditii de umditate ridicada atat a solul (70 %) cat si a aerului (85 %). Nu este afectata de umbrire si se poate cultiva pe trerenuri slab iluminate. Solurile preferate sunt cele fertile, ce asigura necesarul de apa si cele cu o textura mijlocie.
Tehnologie de cultivare a macrisului
Rotatia culturii
Prefera sa fie cultivat dupa plante care lasa terenul afanat. Cele mai bune premergatoare sunt: dovleceii, pepenii, varza, conopida, brocoli, ardei, vinete si tomate.
Pregatirea terenului
Aceasta etapa incepe prin eliberarea terenului de planta premergatoare. Se aplica fertilizarea de baza cu gunoi de grajd. Dupa acesta operatiune, se recomanda o aratura adanca sau o desfundare la adancimea de 30 – 35 cm. Maruntirea solului se realizeaza inainte de semanat. Se poate realiza manual (cu sapa sau grebla) sau semi-mecanizat cu motocultorul.
Semanatul
Chiar daca cultura de macris se poate infiinta si prin despartirea tufelor, cea mai indicata metoda de infiintare este semanatul direct in camp. Se utilizeaza urmatoare schema de plantare: 25 – 30 cm distanta intre randuri si 10 – 15 cm distanta intre plante pe rand. Adancimea de semant este de de 1 – 2 cm. Nu este precizata o epoca optima, astfel semanatul se poate realiza in mai multe perioade:
- primavara devreme, dupa ce temperaturile depasesc 2 – 3 grade Celsius;
- vara, astfel incat plantele sa se dezvolte pana la venirea inghetului;
- toamna tarziu, astfel incat semintele sa nu germineze pana la venirea iernii;
Lucrarile de intretinere
Fiind o cultura perena, ce se exploateaza timp de 3 – 4 ani necesita mai multe lucrari de intretinere. In primul an de cultura se realizeaza operatiune de rarit cand plantele formeaza 2 – 3 frunze adevarate. Acesta lucrare urmareste mentinerea distantei de 10 – 15 cm intre plante pe rand. O alta operatiune importanta este reprezentata de eliminarea frunzelor uscate. Acestea pot reprezenta gazde pentru boli si trebuie eliminate si distruse. De asemenea, se elimina tijele florale imediat dupa aparitia acestora pentru a stimula productia de frunze.
Incepand cu anul al doilea se aplica fertilizarea. Primavara, la scurt timp dupa ce plantele au pornit in vegetatie se pot aplica ingrasaminte granulare. De asemenea, macrisul se poate fertiliza foliar cu ingrasaminte specifice.
Combaterea buruienilor la macris se realizeaza manual sau mecanic. Se aplica prasile ori de cate ori este nevoie. Irigatiile sunt obligatorii in zonele care se manifesta seceta. Pentru a mentine umiditatea solului si pentru a impiedica aparitia buruienilor se poate realiza mulcirea solului. Pentru aceasta operatiune putem folosi folie de polietilena, paie, gunoi de grajd nefermentat, sau alte materiale. De asemenea, sub strantul de mulci se va crea un climat favorabil dezvoltarii microorganismelor utile. In functie de conditiile de mediu se aplica udari cu norme de 200 – 300 metri cubi pe hectar la intervale de 10 – 15 zile.
Produse recomandate
Recoltarea
Momentul optim de recoltare este atunci cand planta a format 4 – 5 frunze bine dezvoltate si fragede. Operatiunea se poate realiza in mai multe etape, la intervale cuprinse intre 10 si 15 zile. Frunzele se recolteaza manual prin rupere sau prin taiere. Recoltarea se face in aceeasi zi cu vanzarea pentru ca macrisul nu are capacitate de pastrare. In primul an de cultura se pot realiza productii de 5 tone/ha, iar in anii urmatori productiia poate ajunge la 15 tone/ha. Cultura de macris da productii eficiente din punct de vedere economic timp de 3 – 4 ani, dupa care este necesara desfintarea culturii.
Sfatul specialistului
