Goji (Lycium barbarum) este o planta arbustiva perena din familia Solanaceae, Genul Lycium. Se cultiva pe toate continentele pentru fructele sale comestibile, foarte apreciate pentru gustul lor specific si pentru proprietatile sale terapeutice, medicinale. Cel mai des acestea se comercializeaza in stare uscata, deshidratata, insa pot fi consumate si in stare proaspata.
Fructele goji sunt adesea utilizate in diverse preparate culinare, precum in supe, salate, deserturi, sucuri, gemuri, ceaiuri, vinuri, iaurturi sau sosuri. In unele culturi, frunzele plantelor goji sunt gatite si consumate sub diverse forme. Din seminte se extrage uleiul de goji, folosit la ingrijirea pielii. In medicina traditionala, goji a fost utilizat deja cu secole in urma in tratarea afectiunilor ficatului si al rinichilor, precum si pentru mentinerea si imbunatatirea vederii. Datorita continutului ridicat de beta-caroten, antioxidanti, vitamine si minerale, fructele sunt folosite in industria cosmetica si a medicamentelor.
Originea speciilor de goji este discutata. Specia cel mai des cultivata pentru consum este Lycium barbarum, denumita si goji tibetan si se considera a fi originara din Asia si sud-estul Europei. In prezent, goji se cultiva in regiunile subtropicale, temperate si tropicale. Cele mai mari suprafete cultivate cu goji se regasesc in China.
Particularitati botanice
Plantele goji sunt specii arbustive cu inaltimi cuprinse intre 1 si 4 m, cu frunze alungite, eliptice sau ovate, dispuse altern pe lujeri. Florile sunt hermafrodite, solitare sau grupate, scurt pedicelate (1-2 cm), de culoare violacee, mai rar alba sau verde. Fructele sunt bace mici, de pana la 2 cm lungime, cu forma elipsoidala, alungita. Sunt carnoase, de culoare rosie, portocalie sau galbuie si prezinta intre 4 si 20 de seminte brune, uneori galbene. Arbustii prezinta inradacinare bine dezvoltata.
Goji – Specii
Principalele specii de goji cultivate pentru productia de fructe sunt:
- Lycium barbarum – goji tibetan, cultivat in special pentru consumul fructelor;
- Lycium chinense – goji chinezesc, cultivat mai mult pentru industria cosmetica si medicinala;
- Lycium ruthenicum – goji cu fructe sferice, de culoare neagra sau mov inchis;
- Lycium europaeum – goji european.
De asemenea, sunt intalnite numeroase specii hibride, respectiv soiuri obtinute prin selectie de hibrizi naturali si prin hibridari controlate. Dintre acestea amintim soiul B2 ‘Bucur’ si soiul 410 ‘Sara’, care au fost obtinute in cadrul USAMV Bucuresti si sunt in curs de omologare.
Cerinte fata de clima si sol
Inradacinarea plantelor goji fiind bine dezvoltata, acestea prezinta pretentii reduse fata de conditiile stationale. Se regasesc la altitudini cuprinse intre 700 si 2700 m, vegetand bine pe soluri relativ usoare, nisipo-lutoase sau lutoase, bine drenate, cu reactie neutra, slab alcalina sau slab acida. Temperatura optima pentru germinarea semintelor este intre 15-25℃. Plantele sunt rezistente la temperaturile scazute, in perioada de repaus vegetativ suporta temperaturi de pana la -15℃ sau chiar mai putin. De asemenea, suporta temperaturile ridicate si seceta, precum si expunerea la vantul puternic. Planta goji este iubitoare de lumina solara directa. Rezista la semi-umbra, insa vegetatia si productia de fructe este slaba in cazul in care planta nu poate beneficia de min. 6 ore/zi de expunere la razele solare.
Tehnologie de cultivare – goji
Alegerea si pregatirea terenului
Pentru cultura de goji, se aleg terenuri fertile, insorite, cu panta redusa si cu o sursa de apa in apropiere. Pregatirea terenului presupune eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela, operatiune efectuata manual, mecanizat sau cu erbicide totale, respectiv combinatia acestora. Pe urma, daca este necesar, se realizeaza nivelarea terenului, tinandu-se cont de panta terenului. Inainte de plantare se realizeaza fertilizarea cu gunoi de grajd si superfosfat.
Produse recomandate
Semanatul si butasirea
Inmultirea plantelor goji se poate realiza pe cale germinativa (din seminte) sau vegetativa (prin butasire).
In cazul inmultirii prin seminte, acestea pot fi inmuiate in apa timp de 24 de ore inainte de semanare, germinarea fiind astfel grabita. Semanarea se realizeaza primavara, in rasadnite sau solarii, iar plantulele obtinute se transplanteaza in camp la varsta de 1 an (primavara, inainte de intrarea in vegetatie). Distantele de plantare recomandate sunt de 1,5-2,5 m intre randuri si 1-1,5 m intre plantele pe rand. Udarea se realizeaza imediat dupa semanare, respectiv dupa transplantare.
In cazul inmultirii vegetative, se folosesc butasi de la plante sanatoase, viguroase. Butasirea se realizeaza toamna, dupa intrarea in perioada de vegetatie, in rasadnite sau recipiente inmultitor, respectiv in sere. Transplantarea in camp a plantulelor obtinute prin burasire se realizeaza similar cu cele obtinute din seminte.
Lucrarile de intretinere
Intretinerea culturii de goji presupune combaterea buruienilor (prin prasile manuale sau mecanice, prin tratamente chimice sau prin mulcire), irigarea culturii, aplicarea fertilizarilor specifice, efectuarea tratamentelor preventive si de combatere a bolilor si daunatorilor.
Produse recomandate
In plus, se recomanda efectuarea taierilor de curatare si de rodire, prin care se urmareste reducerea inaltimii arbustului, incurajarea patrunderii luminii in interiorul coroanei, incurajarea formarii lastarilor laterali productivi, etc. De regula, taierile se realizeaza in afara sezonului de vegetatie, insa cresterile curente se pot scurta si in perioada de vegetatie.
Produse recomandate
Recoltarea
Fructele se culeg manual, in momentul coacerii depline, esalonat, de la inceputul verii, pana in noiembrie. Prima fructificatie se inregistreaza in anul 2 sau 3 de vegetatie, iar cea mai abundenta fructificatie este caracteristica anului 4 sau 5 de vegetatie. Productivitatea maxima in China este de cca. 7-8 t/ha.
