Buletin de avertizare nr. 52 – tratamente Vita de Vie

Conditiile climatice din ultima perioada au favorizat aparitia se dezvoltarea agentilor patogeni : MANA (PLASMOPARA VITICOLA)+FAINAREA(UNCINULA NECATOR), care pot provoca pierderi importante de producție, la vița de vie .

Scurta descriere a bolii sau dăunătorului: Făinarea este considerată una din cele mai păgubitoare boli la vița de vie. Făinarea este o boala provocată de diferite ciuperci patogene. Boala produce pagube însemnate la plantele cultivate în seră sau în câmp, în anii cu primăveri reci și umede și cu veri secetoase.                                                                    
​Din primăvară până în toamnă, boala se manifestă pe toate organele verzi: frunze, lăstari erbacei, ciorchini și bace.
Pe frunze atacul se poate observa de la începutul lunii mai, manifestându-se prin apariția pe ambele fețe ale limbului, în special pe cea superioară, a unor zone neregulate pasloase albe-cenusii, izolate sau confluente. Când atacul este puternic, zonele pasloase pot acoperi aproape complet suprafața limbului. Sub pasla miceliană țesuturile foliare se brunifică sau se inrosesc. După puțin timp,pe suprafața zonelor pasloase se observă o pulbere fină, albicioasă, formată din partea asexuată a ciupercii (conidiofori cu conoidii).
​Lăstarii verzi atacați sunt acoperiți de miceliul alb-cenușiu, care devine pulverulent în urma formării fructificațiilor asexuate. Uneori făinarea apare și pe flori și pe ciorchinii tineri, care sunt acoperiți de o pulbere albicioasă, apoi se brunifică, se usucă și cad. Această formă de atac este deosebit de gravă, dar se manifesta destul de rar. Atacul pe fructe este frecvent și păgubitor.
Fructele sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare. Fructele mici infectate sunt acoperite pe toata suprafața de o paslă albă-cenușie.
​Fructele bolnave rămân mici și arse, iar mai tarziu epicarpul crapă, conținutul mezocarpului se scurge și semințele devin evidente. Când infecțiile sunt puternice toate fructele de pe ciorchini crapă. Podgoriile afectate de făinare emana un miros caracteristic de mucegai. Spre toamnă, pe frunze, lăstari și fructe se observă apariția unor formațiuni punctiforme de culoare neagră ce reprezinta fructificațiile sexuate ale ciupercii.

Agentul patogen: Uncinula necator f.c Oidium tuckeri, ciperca iernează ca miceliu de rezistență care poate rămâne pe coarde sau mai frecvent în solzii mugurilor. Primăvara, odată cu pornirea în vegetație a viței de vie, miceliul începe să vegeteze, se extinde și diferențiaza conidiofori și conidii prin care se realizeaza infecțiile primare. Dezvoltarea patogenului este favorizată de temperaturi mai ridicate (20-29º C) și de umiditatea relativă a aerului moderata (50-80%). Atacul de mana se manifesta pe toate organele aeriene ale vitei de vie: frunze, lastari tineri, carcei, flori, ciorchini si boabe.
​Frunzele pot fi atacate dupa ce ating o suprafata de 10-25 cm² si pana ce imbatranesc, cand practic manifesta o rezistenta sporita la mana. Petele de mana pe frunze au aspect variat in functie de momentul cand se produce infectia.
​In primavara petele sunt de culoare galbena-untdelemnie, au un contur difuz, atingand dimensiuni ce variaza de la cativa mm la cativa cm (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifica, frunzele luand un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze).
​Pe partea inferioara a frunzei in dreptul petelor se constata prezenta unui puf albicios, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii. In functie de conditiile climatice (temperatura ridicata in jur de 20-22°C si umiditate accentuata), ce determina o evolutie rapida , faza de pete untdelemnii nu mai apar, iar frunzele nu mai prezinta pe fata inferioara acel puf albicios, caracteristic. La soiurile cu struguri rosii sau negri, petele de mana sunt inconjurate de un inel visiniu, iar la cele rezistente fata de aceasta boala petele se brunifica, iau o forma colturata si sunt limitate de nervuri. Catre toamna, cand frunzele devin mai rezistente, in urma infectiilor apar pete mici, colturoase de 1-2 mm in diametru, in dreptul carora tesuturile se brunifica, in timp ce restul frunzei ramane de culoare verde. Aceasta forma de atac se numeste „pete de mozaic”. In aceasta faza ciuperca nu mai produce pe partea inferioara a limbului puf alb.
Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos in anii cu precipitatii abundente. Infectia are loc prin cozile inflorescentelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltata a coditei boabelor. Ciorchinii mici, pe timp umed se ingalbenesc si se acopera cu miceliu si spori de culoare alba sau se brunifica si se usuca pe timp secetos.
​Lastarii ierbacei si carceii atacati prezinta pete alungite de culoare bruna, care pe timp umed se acopera cu un puf albicios, alcatuit din masa de miceliu cu spori. Pe lastarii mai evoluati si lignificati, atacul de mana apare sub forma unor pete alungite de culoare bruna, ce apar in preajma nodurilor, in dreptul carora scoarta este moarta. Coardele atacate nu se matureaza.

​​Bobitele se acopera cu un puf albicios format din miceliu si spori, deoarece boabele tinere neacoperite de stratul ceros, permit iesirea miceliului in exterior. Infectia pe boabe continua si dupa ce boabele sunt mai mari si acoperite cu stratul ceros, ciuperca patrunzand prin partea latita a coditei bobului cat si prin diferite rani produse de insecte sau grindina. Boabele atacate se brunifica , se zbarcesc si uneori se desprind de pe ciorchine si cad cu usurinta.
​Formarea miceliului si a sporilor are loc intr-un timp relativ scurt (6-10 ore), daca umiditatea atmosferica este ridicata (95-100%) si temperatura este cuprinsa intre 18-24°C. Catre toamna, in frunzele mozaicate, ciuperca formeaza organele de rezistenta si de iernare. Acestea sunt sferice, brune, prevazut cu un perete gros. In primavara, sporii de rezistenta ai ciupercii Plasmopara viticola germineaza la suprafata solului imbibat cu apa, la temperaturi de peste 10°C (maxima fiind de 32°C, iar optimum de 22-23°C). In timpul germinarii, sporul crapa, iar din interior apare un filament micelian cu spor mare, ce va cadea pe sol. In timpul ploilor din primavara, sporii ce plutesc pe apa din jurul butucilor sunt proiectati pe partea inferioara a frunzelor, produc filamente de infectie ce patrund in tesuturile plantei-gazda prin stomate.
​Ajunsi pe organele vitei de vie, dupa ce stau in picaturile de apa, sporii produc filamente de infectie ce patrund prin stomate (deschiderile naturale ale frunzei). Tratamentele chimice trebuie aplicate numai in timpul perioadei de incubatie, pentru ca la aparitia miceliului si a sporilor, cand in mod sigur exista pericolul unei noi infectii, organele vitei de vie sa fie acoperite cu o pelicula de substanta care sa le protejeze. Spre toamna, dupa efectuarea ultimei contaminari secundare, ciuperca formeaza sporii de rezistenta, sub forma carora ciuperca ierneaza.

În plantatiile de vița de vie –  Aplicati tratamentul dimineata sau seara. Evitati orele zilei cu temperatura aerului peste 22 grade C

Pentru prevenire şi combatere se recomandă: