“Dezvoltarea sustenabila satisface nevoile generației actuale fara a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și împlini propriile nevoi”. (G.H. Brundtland, 1987)
Ce este și ce nu este “agricultura sustenabila”?
“Sustenabilitatea nu e un scop, ci un proces” (Nolberto Munier). Ea nu este și nu oferă un răspuns ferm, ci o permanentă căutare de soluții. Agricultura sustenabilă este un termen umbrelă pentru mai multe abordări de agricultură: agroecologia, agricultura conservativă, agricultura regenerativă, agricultura ecologică, permacultura, agricultura biodinamică, agricultura de precizie. Sustenabilitatea în agricultură este un deziderat și nu poate fi o etichetă pusă ex-ante, decât printr-o analiză amănunțită. Agricultura sustenabila NU este un set de practici, pentru că ceea ce e sustenabil într-un loc poate să nu fie în altul, iar ceea ce se aplică în prezent poate să nu mai fie valabil în viitor.
Cum se face agricultura în mod sustenabil?
Deși nu putem enumera un set de practici, la momentul de față putem să enumerăm un set de principii ale agriculturii sustenabile. Aceasta este, pe de o parte, pentru că agricultura nu poate fi dictată ca un rețetar, fiind un domeniu de o complexitate crescută, cu puternic caracter local.
În plus, cercetarea științifică nu a reușit să dovedească un adevăr general valabil. De aceea, elementul cheie în agricultura sustenabila sunt cei ce o implementează: agricultorii și grădinarii, fie ei amatori ori profesioniști. Aceste principii pot apoi să ghideze orice decizie a acestora care privește sistemul de producție, indiferent de scară și localizarea lui.
Principiul de bază al sustenabilității în agricultură este că prin activitatea agricolă curentă să acoperim nevoile prezente ale populației fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare să își acopere propriile nevoi.
Agricultura sustenabila integrează trei obiective principale:
- sănătatea mediului înconjurător;
- profitabilitatea economică;
- echitatea socială;
Cu alte cuvinte, în agricultura sustenabila, îngrijirea pe termen lung a resurselor naturale și umane este la fel de importantă ca obținerea câștigurilor economice pe termen scurt.
Îngrijirea resurselor urmane se referă la asigurarea unor condiții bune de muncă și de trai a muncitorilor, contribuirea la nevoile comunităților rurale și ale sănătății și siguranței consumatorilor. Aceste considerente trebuie să adreseze și bunăstarea animalelor, în fermele care includ zootehnia.
Îngrijirea mediului se referă la folosirea solului și resurselor naturale în așa fel încât ele să se poată regenera pentru viitor, iar calitatea acestora să fie menținută ori îmbunătățită.
Profitabilitatea economică este indicatorul cheie care permite asigurarea celorlalți doi. Agricultura sustenabila nu este, deci, un termen care se referă numai la protecția mediului și a sănătății, ci și la viabilitatea economică a activității agricole.
Ce face ca o fermă să fie sustenabila?
Studiile asupra sistemelor naturale și umane au ajuns la concluzia că sistemele care supraviețuiesc de-a lungul timpului sunt acelea care sunt caracterizate prin reziliență, adaptabilitate și diversitate.
Pentru ca o fermă să fie rezilientă, trebuie să găsească echilibrul dintre a fi eficientă în contextul actual și a putea să se reorganizeze în fața schimbărilor neașteptate, fie ele de natură climatică ori economică.
Dacă vreodată sau undeva, agricultura a putut fi practicată pe baza unui plan ori parcurs tehnologic predefinit, impredictibilitatea climatică din România adusă de schimbările la nivel global face ca, în ultimii ani, o astfel de agricultură să nu mai poată continua să existe.
Agricultura la momentul actual în România trebuie să fie adaptabilă, deci să poată fi ajustată rapid la perturbările climatice și din economia de piață astfel încât să facă față consecințelor lor, să minimizeze daunele și, de ce nu, să profite de posibile oportunități inerente schimbărilor.
Diversitatea în cadrul fermelor poate apărea în multe forme (diversitate genetică, de specii cultivate ori de activități agricole ori economice) și la niveluri diferite (în cadrul aceleiași culturi, în același câmp ori la nivelul peisajului conex parcelelor). Astfel, fermierii sau grădinarii au o multitudine de opțiuni și combinații posibile pentru implementarea strategiei de diversificare. Diversificarea este o strategie de reducere a riscurilor, a celor de calamitate a culturilor spre exemplu, ori a celor de pierdere financiară.
Ce face ca o fermă să nu fie sustenabila?
Reversul agriculturii sustenabile este adesea echivalat cu agricultura convențională. Deși simplistă, această etichetă a fost pusă modelului industrial de agricultură din cauza faptului că, de-a lungul istoriei sale, a fost asociată cu:
- reducerea fertilității din stratul superior al solului;
- dăunarea biodiversității naturale, a populațiilor de insecte și animale benefice în ecosistem;
- contaminarea apelor subterane, poluarea aerului prin emisia de gaze cu efect de seră;
- declinul fermelor de familie și dezintegrarea comunităților rurale;
Nesustenabile sunt, spre exemplu:
- lucrarea intensivă a solului, cu întoarcerea brazdei prin arătură an de an;
- monocultura;
- urmărirea recordurilor de randamente la culturi în defavoarea rentabilității lor;
- exploatarea muncitorilor agricoli cu salarii mici și ore de muncă excesive;
Concluzii
Agricultura sustenabila este o căutare continuă de soluții pentru menținerea potențialului agricol în ferme. În practică, sustenabilitatea e semnalată de preocupările fermierilor de a găsi deciziile optime în ceea ce privește impactul lor asupra economiei fermei, asupra oamenilor și asupra ecosistemului natural.
Echilibrul în dimensiunea economică, naturală și socială a fermelor este ținta agricultorilor orientați spre sustenabilitate, și nu maximizarea rezultatelor din doar una din acestea. În final, interesul pentru sustenabiltiate nu are cum să apară decât dintr-o înțelegere că ceea ce nu percepem într-o primă instanță există și ne poate afecta major.
Noi, în Comunitatea Botaniștii, ne angajăm să contribuim la găsirea de soluții pentru o dezvoltare sustenabila a agriculturii, prin conținut de calitate despre practici agricole benefice și un spațiu de discuție pentru comunitatea de oameni preocupați de sustenabilitate.
