Taieri si tratamente silviculturale

Metodologiile privind exploatarea si regenerarea arboretelor sunt cunoscute sub denumirea de tratamente silviculturale. De la regenerare si pana la exploatabilitate (sau moarte fiziologica), padurea trece prin mai multe etape succesive. In momentul regenerarii, pe un hectar se regasesc cateva mii de puieti in cazul regenerarii artificiale, respectiv zeci de mii de puieti in cazul regenerarii naturale. Pana in momentul exploatabilitatii finale, acest numar se reduce pana la doar cateva sute de exemplare pe hectar. 

Reducerea numarului exemplarelor la hectar are loc, in primul rand, in urma selectiei naturale, care, la randul ei, intervine datorita reducerii treptate a spatiului de crestere. Acest proces este de lunga durata, cresterea arborilor este lenta, in special in conditiile in care spatiul de crestere este redus. In plus, de cele mai multe ori, exemplarele care raman in urma selectiei naturale nu corespund asteptarilor partilor implicate:

• asteptarile proprietarului (punct de vedere economic: specie, calitate, etc.)
• asteptarile populatiei (punct de vedere social: functie de recreere, lemn de foc, etc.)
• necesitatile biodiversitatii (punct de vedere ecologic: echilibru dinamic, specii  invazive, specii alohtone).

Procesul de reducere a numarului de arbori poate fi grabit prin interventii silviculturale (taieri), astfel incat rotatia sa fie scurtata, iar productia totala de masa lemnoasa sa fie marita. Selectia este controlata astfel incat functiile ecologice, economice si sociale ale padurii sa fie indeplinite simutan.

In functie de caracteristicile arboretului (in special dimensiunea arborilor), se intervine cu diverse taieri: lucrari de conducere a arboretelor (curatiri, rarituri, taieri de igiena, etc.) si tratamente silviculturale (taieri continui, taieri repetate, taieri rase, etc.).

Lucrari de conducere a arboretelor

Curatiri

Curatirile sunt interventii silviculturale efectuate repetat in arboretele tinere si dese, cu inaltimea superioara de cca. 6-8 m. Sunt considerate lucrari de selectie in masa, cu periodicitate de 2-5 ani. Se extrag in primul rand exemplarele bolnave, rupte, atacate de daunatori, precum si cele rau conformate. De asemenea, se extrag exemplare din speciile nevaloroase si coplesitoare, iar pana la atingerea desimii optime, se extrag si alte exemplare, indiferent de specie si calitate. Materialul lemnos rezultat din curatiri este valorificat doar in conditii speciale, pentru tarusi, impletituri, pomi de craciun, maturi, etc. De cele mai multe ori, acesta se lasa in padure pentru descompunere, imbogatind astfel solul.

Rarituri

Rariturile se executa repetat de-a lungul unei perioade indelungate de timp (cca. 50-60 de ani) in fiecare arboret, in functie de specie. O interventie este necesara o data la 4-10 ani, in functie de caracteristicile arboretului. Este recomandata selectia individuala si pozitiva a arborilor, astfel incat cresterea si dezvoltarea exemplarelor sanatoase, bine conformate si valoroase (de viitor) sa fie stimulata, prin indepartarea exemplarelor stanjenitoare care ii concureaza. Intensitatea rariturilor trebuie sa fie mereu corelata cu starea arboretului, astfel incat efectul rariturii sa fie pozitiv asupra arborilor individuali ramasi. Stabilitatea si calitatea arboretulu nu trebuie sa fie afectata dupa interventie. Se diferentiaza 4 feluri de rarituri: 

• raritura de jos – selectie negativa, prin taierea arborilor cu vitalitate mai scazuta, ramasi in urma cu cresterea;
• raritura de sus – selectie pozitiva, prin taierea arborilor inalti care concureaza arborii de viitor (cu calitati superioare);
• raritura mixta – taierea unor exemplare atat dintre cei cu vitalitate scazuta, cat si din cei cu vitalitate ridicata;
• raritura schematica – se executa in plantatii regulate (in randuri), prin taierea anumitor exemplare de pe rand (ex. fiecare al doilea arbore) sau prin eliminarea unor randuri in totalitate.

Materialul lemnos rezultat din rarituri este de regula valorificat (produse secundare).

Taieri de igiena

Sunt interventii silviculturale ce se executa la nevoie, in orice arboret, indiferent de varsta, inaltimea si diametrul arborilor. Au ca scop asigurarea unei stari fitosanitare corespunzatoare, prin extragerea urgenta a exemplarelor afectate de boli sau daunatori. In plus, deoarece arborii uscati, rupti sau doborati reprezinta surse de infectare in cursul unui arboret, acestia trebuiesc extrasi periodic.

Tratamente silviculturale

Metodologiile privind exploatarea si regenerarea arboretelor sunt cunoscute sub denumirea de tratamente silviculturale. In padurile de codru, se diferentiaza tratamente cu taieri repetate, tratamente cu taieri rase, tratamente cu taieri continui. La alegerea tratamentului potrivit, sunt luate in considerare mai multe aspecte ecologice, economice si sociale. Compozitia arboretului (specia sau speciile existente) este aspectul principal, deoarece modul de regenerare al speciilor este diferit. Necesitatile semintelor pentru incoltire si cerintele puietilor pentru dezvoltare difera in functie de specie.

Cresterea si dezvoltarea semintisul instalat in urma efectuarii tratamentelor poate fi stimulat prin aplicarea unor ingrasaminte specifice. In plus, aparitia unor boli, precum si multiplicarea in masa a unor daunatori trebuie depistata din timp. Tratamentele de prevenire si combatere se pot realizeaza cu fungicide si insecticide specifice. Pot fi utilizate cursele feromonale, arborii cursa, panourile adezive si panourile de tip capcana, in functie de daunator.

Tratamente cu taieri repetate

In aceasta categorie sunt incluse tratamentele taierilor succesive si tratamentele taierilor progresive. In ambele cazuri, extragerea arborilor maturi se realizeaza treptat, prin mai multe interventii corelate cu instalarea naturala a semintisului. In cazul majoritatii speciilor arboretelor conduse cu tratamente silviculturale cu taieri repetate, varsta exploatabilitatii este de 100-120 ani (fag, gorun, stejar, arborete amestecate).

In cazul tratamentelor succesive, arboretul este rarit uniform, in scopul instalarii semintisului sub adapostul arborilor batrani. Se intervine asupra arboretului cu 3-4 taieri succesive: 

1. taiere preparatorie (daca este nevoie), 
2. taiere de insamantare, 
3. taiere de punere in lumina 
4. taiere definitiva. 

In cazul tratamentelor progresive (rarirea neuniforma a arboretului, in ochiuri), sunt efectuate tot 3-4 taieri succesive: 

1. taiere preparatorie (daca este nevoie), 
2. taiere de deschidere a ochiurilor, 
3. taiere de largire si luminare a ochiurilor,
4. taiere de racordare (definitiva).

Tratamente cu taieri rase

Presupune taierea tuturor arborilor maturi, ajunsi la varsta exploatabilitatii tehnice, printr-o singura taiere. Conform reglementarilor in vigoare, in Romania, dimensiunea unui parchet de exploatare parcurs cu taieri rase nu poate depasi 3 ha. 

In cazul anumitor specii de interes forestier (ex. molid, plopi selectionati, salcam, etc.), regenerarea sub masivul arbretului bartan in urma taierilor repetate este foarte dificila sau imposibila, din cauza necestatilor puietilor fata de conditiile de mediu (in special lumina). Cea mai potrivita metoda pentru renegerarea acestor specii este pe teren descoperit, in urma executarii unor taieri rase. 

In plus, se aplica taieri rase in cazul arboretelor puternic afectate de doboraturi de vant, de rupturi de zapada, sau de uscarea in masa a arborilor, datorita unor factori biotici sau abiotici. In cazul arboretelor cu productivitate foarte scazuta, cu specii care nu utilizeaza potentialul productiv al statiunii, se aplica lucrari de refacere-substituire. Aceste lucrari presupun indepartarea arboretului slab productiv, urmata de regenerarea artificiala, cu specii de interes economic, ecologic si social.

Tratamente cu taieri continui

Se aplica in arborete de codru gradinarit sau cvasigradinarit, unde se extrag arbori pe alese, in functie de o serie de criterii bine puse la punct. Dupa exploatarea unor exemplare din cuprinsul arboretului, are loc regenerarea pe cale naturala, in golurile ramase.

In aceste arborete, se regasesc in acelasi timp arbori de toate varstele si de toate dimensiunile, si astfel sunt executate simultan mai multe interventii silviculturale: ingrijirea semintisului, lucrari de conducere a arboretelor tinere, tratamente cu taieri de regenerare, etc. 

In plus:

1. Cea mai mare biodiversitate intr-o padure se regaseste dupa extragerea unor arbori (in parchetele de exploatare). Terenul eliberat este ocupat rapid de diverse plante ierboase si arbustive, inclusiv specii cu fructe. Aceste plante atrag insectele, speciile ierbivore (caprioara, cerb, etc.) si omnivore (urs, mistret). Si, in final, carnivorele sunt atrase in parchetele de exploatare de prezenta ierbivorelor. Parchetele de exploatare ofera astfel hrana si adapost indispensabil multor specii.
2. In Romania, exploatarea padurilor este conditionata de normative (Legi, Norme Tehnice). Acestea sunt formulate in asa fel incat functia ecologica (biodiversitate) a padurilor sa nu fie afectata. Suprafata ocupata efectiv de paduri, calitatea acestora si biodiversitatea existenta este efectul muncii neincetate a personalului silvic: de la muncitorii din pepinierele silvice si pana la personalul firmelor de exploatare.
3. In Romania, volumul de masa lemnoasa care urmeaza a fi exploatat este stabilit in urma unor masuratori si calcule amanuntite. Acestea sunt intreprinse de echipe specializate si autorizate, din cadrul firmelor de amanajari forestiere, respectiv de ICAS (Institutul de Cercetare-Dezvoltare in Silvicultura “Marin Dracea”). Pe baza masuratorilor, se intocmesc amenajamente silvice, documentatii cu valabilitate de 10 ani. Amenajamentele silvice cuprind toate masurile care vor fi luate in fiecare arboret (portiuni omogene) dintr-o padure. In plus, inainte de exploatarea in sine, personalul calificat din cadrul Ocoalelor Silvice trebuie sa marcheze fiecare arbore care va fi extras.

Marcarea consta in:

• alegerea exemplarelor de arbori care urmeaza sa fie exploatati;
• cioplirea scoartei de la baza arborilor alesi si imprimarea unui semn distinctiv unic (cod), cu ajutorul ciocanului de marcat (impregnat cu vopsea);
• masurarea diametrului de baza al arborilor care urmeaza a fi extrasi si trecerea acestora in baza de date;
• masurarea inaltimii arborilor alesi si trecerea acestora in baza de date (se masoara inaltimea unei colectivitati statistice de arbori);
• aprecierea vizuala a calitatii arborilor alesi si trecerea clasei de calitate corespunzator in baza de date;
• cioplirea trunchilui si trecerea numarului de ordine al fiecarui arbore marcat.