Sfecla furajera, informatii despre infiintare, tehnologia de cultura si recoltare

sfecla-planta

Sfecla furajera (Beta vulgaris) reprezinta un furaj valoros, suculent si foarte hranitor. Aceasta specie este recomandata pentru furajarea tuturor speciilor de animale (cabaline, bovine, suine sau ovine). Sfecla poate fi consumata ca atare (in stare proaspata) sau in cadrul retetelor pentru furajele combinate. Consumul de sfecla determina cresterea productiei de lapte, iar carnea devine mai gustoasa. Pe langa calitatile nutritionale, sfecla furajera are un rantament ridicat raportat la unitatea de suprafata. Pe langa productia de radacini, acesta specie asigura si o cantitate ridicata de frunze. Sfecla furajera are o capacitate buna de depozitate. Se poate pastra in silozuri de suprafata sau se toaca si se depoziteaza sub forma de furaj combinat.

Sfecla este o planta bienala. In primul an de vegetatie se formeaza corpul sfeclei, iar in al doilea an se formeaza ramurile florifere care fructifica. Corpul sfeclei se recolteaza in primul an de vegetatie si este format din epicotil, hipocotil si radacina. Frunzele sunt lung petiolate, limbul este oval alungit. Portul frunzelor poate fi erect sau culcat. Floarea este sesila, hermafrodita de tipul 5.  Fructul este un glomerul. Semintele sunt de marimi si greutati diferite, cu forma elipsoidala, rostrata, cu embrion in forma de secera.

Cerintele fata de clima si sol

Are cerinte ridicate fara de temperatura. Semintele germineaza cand in sol se realizeaza temperaturi cuprinse intre 6 si 8° C. In primul an de vegetatie, pentru formarea unor radacini corespunzatoare, sfecla furajera trebuie sa acumuleze 2300 – 2700° C. Temperatura optima in perioada de vegetatie este de 18 – 25° C. Sfecla este pretentioasa fata de apa, productii mari obtinandu-se in zonele unde cad anual 500-600 mm precipitatii, repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetatie. Suporta solurile acide si saraturate, dar prefera soluri fertile, cu cantitati mari de humus si cu un regim aerohidric ridicat.

Tehnologia de cultura a sfeclei furajere

Rotatia

Cele mai bune rezultate se obtin atunci cand sfecla revine pe acelasi teren dupa 4-5 ani. Se recomanda cultivarea dupa plantele care elibereaza devreme terenul, astfel incat sa ramana timp pentru efectuarea lucrarilor solului si pentru fertilizare. Cele mai bune premergatoare sunt cerealele paioase, porumbul pentru siloz, leguminoasele sau borceagurile. Nu se recomanda cultivarea sfeclei furajere dupa sorg, porumb pentru boabe. Este o buna premergatoare pentru orz, grau, porumb, sorg sau orzoaica.

fertilizare-sfecla
Fertilizare

Sfecla furajera reactioneaza bine la fertilizarea organica. Inainte de aratura se poate aplica gunoi de grajd bine fermentat. Ferilizarea organica se poate completa pe parcursul perioadei de vegetatie cu ingrasaminte chimice simple sau complexe de tip NPK, in functie de starea de aprovizionare a solului. Aplicarea ingrasamintelor cu fosfor si potasiu se efectueaza odata cu aratura de baza, iar cele pe baza de azot se aplica fazial, la pregatirea patului germinativ si in timpul vegetatiei.

Lucrarile solului

Dupa eliberarea terenului se executa lucrarea de dezmiristit. Se urmareste conservarea apei din sol si nivelarea terenului. Aratura se executa la adancimea de 28-30 cm. Este indicata respectarea adancimii de arat, aceasta influentand considerabil productia. Pregatirea patului germinativ se realizeaza cu ajutorul combinatorului. Adancimea de lucru nu trebuie sa depaseasca 4 cm.

semanat-sfecla
Samanta si semanatul

Lucrarea de semanat se realizeaza cand in sol temperatura este de 6-8° C. Calendaristic, epoca optima de semanat incepe la sfarsitul lunii martie pentru zonele din sudul tarii si inceputul lunii aprilie in celelalte zone. Pentru un hectar este necesara o cantitate de samanata cuprinsa intre 15 si 20 kg. Distanta intre randuri este de 45 cm, iar distanta intre plante pe rand este cuprinsa intre 20 si 25 cm. Adancimea optima de semanat este de 2 – 3 cm.

Combaterea buruienilor

Una din cele mai importante lucrari de ingrijire reprezinta combaterea buruienilor. Pentru a mentine cultura libera de buruieni se pot efectua prasile mecanice sau se pot aplica erbicide specifice.

Produse recomandate

Combaterea bolilor si daunatorilor

Cele mai intalnite boli la cultura de sfecla furajera sunt: rizomania, arsura bacteriana, mana, fainare, putregaiul inimii sfeclei, rugina, cercosporioza. Dintre daunatori, cei mai frecventi sunt: nematodul sfeclei, plosnita neagra a sfeclei, paduchele negru al sfeclei, gargarita sfeclei, puricii sfeclei, molia sfeclei.

Irigare

Pentru obtinerea de productii ridicate este necesara irigarea culturii. Pentru ca planta sa foloseasca eficient apa din irigatii, aplicarea udarilor se realiza in lunile iunie, iulie si august. Solul trebuie mentinut la umiditatea optima pe adancimea de 80 cm. Pe toata perioada de vegetatie se pot aplica 4 – 8 udari cu norme de  500-600 metri cubi/ ha. Irigarea se face in functie de precipitatii.

recoltat-sfecla
Recoltarea

Se realizeaza cand frunzele incep sa se ingalbeneasca, iar temperaturile au valori cuprinse intre 5 – 6° C. In cazul in care sfecla se utilizeaza in stare proaspata, recoltarea incepe in luna august. Productiile realizate sunt in general ridicate. In conditii de irigare depasesc 150 de tone la hectar (radacini), iar in conditii de neirigare se situeaza intre 80 si 120 tone la hectar. Pe langa productia principala (radacini), la un hectar de cultura se pot obtine si 10 – 20 de tone de frunze, ce pot fi utilizate in furajarea animalelor.