Pini – arbori care fac parte din genul Pinus, Familia Pinaceae, care cuprinde atat specii arborescente de talie mare, cat si arbusti. Frunzele aciculare persistente sunt specific asezate cate 2, 3, sau 5 intr-o teaca membranoasa. In Romania se regasesc 4 specii indigene de pini (pin silvestru, pin negru, jneapan si zambru), respectiv mai multe specii originare din America de Nord, Himalaya și Peninsula Balcanica.
Pini – specii
PINUS SYLVESTRIS (PIN, PIN SILVESTRU)
Fiind o specie de pini rezistenta atat la ger, cat si la arsita si insolatie, atat la climatul umed, cat si la seceta, pinul ocupa o suprafata insemnata din Europa si Asia. Cel mai bine este reprezentat insa in nordul continentelor, unde trece de limita latitudinala polara a padurilor de molid. La noi are areal discontinuu, insular, fiind regasit la altitudini cuprinse intre cca. 300 m si 1900 m. Plantații se intalnesc si in zona de campie.
Pinul silvestru ajunge doar in conditii exceptionale la inaltimi mai mari de 40 m. La varste mici se poate determina cu usurinta dupa scoarta rosie-caramizie, accentuata in partea superioara a trunchiului si pe ramuri. Acele au o lungime de 3-7 cm, sunt dispuse cate doua intr-o teaca si au varful ascutit. Conurile au o lungime de 3-7 cm si uneori pot fi grupate cate 2-3. Sunt ovo-conice, scurt pedunculate, cu apofiza rombica sau piramidala si cu umbelicul mic. Prezinta seminte de 3-4 mm, cu aripa bruna de 10-15 mm.
PINUS NIGRA (PIN NEGRU)
Este un arbore de talia I, ce poate atinge inaltimi de pana la 40 m. Prezinta ritidom gros, solzos, de culoare cenusiu-negricioasa. Acele sunt grupate cate doua intr-o teaca, lungi (8-14 cm), ascutite si rigide, verzi intunecate, specific ingramadite spre varful lujerului. Prezinta conuri grupate cate 2-4, ovoid-conice, de 6-10 cm lungime. Apofiza este rombica, lucitoare, rotunjita in partea superioara. Aripa semintelor de 5-6 mm este lucitoare, neagra.
In Romania ocupa suprafete mici si dispersate, in special in Banat, unde a fost identificata subspecia banatica – pinul negru de banat. Aceasta prezinta o deosebita importanta naturalistica si ornamentala.
In Transilvania au fost infiintate plantatii semnificative in ultimul secol de pin negru austriac (Pinus nigra ssp. nigra var. austriaca), in special pe versantii abrupti din apropierea localitatilor.
PINUS MUGO (JNEAPAN, JEP, CATUN)
Specie caracteristica zonelor montane si subalpine ale Europei, ce realizeaza frecvent trecerea de la etajul padurilor de molid la pasunile alpine. Formeaza jnepenisuri intinse si pure la altitudini de 1400-2300 m, mai rar se asociaza cu molidul, laricele, zambrul sau aninul de munte. Prezinta o deosebita importanta in protectia solului, dar are in acelasi timp rol estetic , farmaceutic si de adapost a unor specii de pasari, insecte si animale.
Tulpina elastica a jneapanului este culcata la pamant (prostrata), coroana ridicandu-se la cel mult 3 m inaltime. Lujerii sunt de asemenea elastici, si astfel rezistenti la greutatea zapezilor abundente respectiv la actiunea vantului puternic. Frunzele aciculare rigide sunt dispuse apropiat de jur-imprejurul lujerului, cate doua intr-o teaca. Conurile sunt mici, de 2-5 cm lungime, si se recunosc dupa umbelicul dispus central si inconjurat de un inel de culoare inchisa.
PINUS PONDEROSA (PINUL GALBEN)
Este un arbore de marimea I, ce poate atinge inaltimi de peste 50 m, ocazional chiar 75 m. Prezinta tulpina dreapta, cu ritidom gros, crapat in placi. Denumirea de pin galben se datoreaza scoartei, care este galbuie pe partea interioara, respectiv lujerilor tineri, care sunt de asemenea de culoare galbuie. Acele sunt foarte lungi, de pana la 28 cm, rigide, ascutite, dispuse cate trei intr-o teaca. Conurile sunt de asemenea mari, de 8-15 cm lungime, si prezinta seminte cu aripa lunga de 2-3 cm. Apofiza este proeminenta, iar umbeliculul puternic ghimpos.
Pinul galben este originar din America de Nord, la noi fiind introdus in foarte putine culturi forestiere, culturi dendrologice, grădini si parcuri publice.
PINUS STROBUS (PIN STROB, PIN NETED)
Arbore de talia I, cu inaltimi de cel mult 50 m, cu tulpina dreapta si scoarta subtire ce ramane neteda pana la varste inaintate si prezinta pungi de rasina caracteristice. Frunzele aciculare sunt subtiri si flexibile, relativ lungi, de 5-12 cm, aglomerate catre varful lujerului in teci cu 5 ace. Fructele sunt reprezentate de conuri terminale ingust-cilindrice, pendente, de 8-15 cm lungime.
Este o specie de pini originara din America de Nord, introdusa in tara noastra atat in plantatii pure, cat si in amestec cu fag, brad, molid, larice sau alte specii de pini.
PINUS BANKSIANA (PIN BANCSIAN)
Este o specie pioniera in arealul natural din America de Nord, toleranta fata de conditiile edafice si climatice. In Romania s-au realizat doar cateva plantatii experimentale de pin bancsian in Transilvania si Moldova, insa s-a constatat ca nu este adaptat conditiilor existente. Se cultiva doar in scop ornamental. Poate atinge inaltimi de pana la 25 m, are coroana rara si neregulata, formeaza ritidom solzos, inchis la culoare. Frunzele aciculare sunt scurte, de numai 2-4 cm, curbate, neintepatoare, dispuse cate doua intr-o teaca. Conurile sunt de regula asimetrice, ovo-conice, de 3-6 cm lungime. Solzii strans alipiti prezinta apofiza galben-lucitoare, cu umbelicul usor ingropat.
PINUS CONTORTA VAR. LATIFOLIA
Specie raspandita si importanta din America de Nord, introdusa la noi in cateva culturi experimentale. Datorita rezistentei sale fata de conditiile edafice si climatice, este o specie recomandata in cazul plantatiilor pe terenuri degradate. Poate atinge inaltimi de 25 m, formand inca din tinerete ritidom solzos, mai apoi neregulat si crapat. Acele de 3-8 cm lungime stau cate doua intr-o teaca, iar conurile de 2-6 cm lungime stau de regula mai multi ani in coroana. Prezinta apofiza lucitoare si umbelic mucronat.
PINUS WALLICHIANA (PIN DE HIMALAYA)
Arbore cu valoare estetica deosebita ce poate atinge sau chiar depasi inaltimea de 50 m, avand scoarta cenusie, neteda si coroana piramidala. Acele sunt foarte lungi, de pana la 18 cm lungime, subtiri si flexibili, cate 5 intr-o teaca. Conurile sunt de asemenea mari, de 15-30 cm lungime, pedunculate. Arealul natural al speciei cuprinde zonele de mare altitudine (1400-4000 m) al Muntilor Himalaya. In Romania a fost cultivat in scop ornamental.
PINUS PEUCE (PIN GRECESC)
Specie originara din Peninsula Balcanica, unde vegeteaza la altitudini cuprinse intre 1600-1900 m, mai rar se intalneste si pana la 2400 m altitudine. In Romania il regasim in parcuri dendrologice si gradini. Atinge inaltimi de pana la 30 m si are coroana ingusta. Acele stau cate 5 intr-o teaca, sunt drepte si rigide, cu lungimi intre 7-12 cm. Conurile au lungimi de 8-15 cm si sunt pedunculate.
PINUS CEMBRA (ZAMBRU)
Arbore de pana la 25 m inaltime, cu cate 5 ace de 5-10 cm intr-o teaca, aglomerate si orientate spre varful lujerului. Conurile sunt erecte, lungi de 5-8 cm, cu apofiza bombata si umbelicul mucronat. Solzii conului devin mobili dupa trei ani si ascund seminte nearipate de aproximativ 1 cm lungime. Specie cu areal insular montan in Europa, intalnit la noi la altitudini cuprinse intre 1400-2000 m. La altitudini mari se pot observa exemplare cu forme arbustive, cu trunchiuri strambe si coroane asimetrice. Longevitatea fiziologica e demna de mentionat, unele exemplare ajungand la varste de aproximativ 1000 de ani.
Pini – Ingrijire
Lumina. Majoritatea pinilor prefera lumina din abundenta. Exceptie face pinul strob, pinul de Himalaya si zambrul la altitudini mici, acestea vegetand bine la semiumbra. Puietii de Pinus contorta sunt foarte rezistenti la umbrire, insa la maturitate au nevoie de lumina suficienta.
Solul. Cele mai multe specii de pini vegeteaza bine pe orice tip de sol, chiar si pe cele foarte sarace, superficiale, nisipoase (pin silvestru, pin bancsian) sau pe stancarii (pin negru, Pinus contorta). Totusi, orice specie vegeteaza mai bine pe solurile bogate in substante nutritive, pinul strob avand pretentii speciale fata de acest aspect. Zambrul nu rezista pe solurile nisipoase sau superficiale.
Temperatura. Pinul silvestru, pinul negru, pinul galben si pinul bancsian rezista la temperaturi inalte si de lunga durata. Pinii care se regasesc in zonele de mare altitudine prezinta toleranta ridicata fata de ger si ingheturi tarzii si timpurii, precum si la variatiile mari de temperatura (zambru, pin strob, pin grecesc, Pinus contorta, pin galben, pin silvestru, pin negru).
Udarea. De regula nu este necesara udarea, deoarece majoritatea speciilor de pini sunt rezistente la seceta. Pinus strob este o exceptie in acest sens, fiind o specie sensibila la seceta. Pinul de Himalaya si zambrul prefera solurile bine aprovizionate cu apa.
Fertilizarea. Pentru stimularea cresterii, se pot aplica ingrasaminte specifice in perioada de vegetatie.
Produse recomandate
Plantarea
Este important ca puietii de pini sa fie achizitionati de la pepiniere autorizate. Cu cat puietii sunt de dimensiuni si varste mai mici, cu atat se acomodeaza mai usor la noile conditii. Varsta optima a puietilor in momentul plantarii este de 3 ani (1 an in solar si 2 ani in pepiniera). Se recomanda utilizarea puietilor cu balot de pamant la radacina, sansele de prindere fiind astfel mai mari. Perioada potrivita pentru plantare este toamna sau primavara, atunci cand solul nu este inghetat si nu exista pericol de inghet. Puietul se aseaza in pozitie verticala in groapa de dimensiuni potrivite, groapa se umple cu pamant fertil pana la nivelul solului, dupa care pamantul din jurul puietului se calca bine si se uda din abundenta. Astfel sunt eliminate golurile de aer din jurul radacinilor. Puietii plantati se vor uda regulat, evitandu-se insa udarea excesiva.
Produse recomandate
Inmultirea
La pini, inmultirea se poate realiza prin mai multe metode:
- Inmultirea din seminte: Se culeg conurile dupa ce semintele sunt complet coapte si maturate (ex. in august la pinul strob, in septembrie la pinul silvestru). Semintele se selecteaza inainte de a fi plantate, cele nesanatoase se distrug. Pentru acest proces se poate folosi un pahar cu apa, in care se pun toate semintele, cele care se scufunda fiind cele bune de plantat. Semintele se pun in pamant la adancimi mici. Acestea germineaza tarziu, chiar cu 3-5 luni dupa plantare.
- Inmultirea prin altoire: Este utilizata rar in cazul pinilor. Se pot obtine arbori ornamentali cu diverse caracteristici estetice. Fiind o metoda dificil de executat, se recomanda sa fie efectuata de catre specialisti.
- Inmultirea prin butasire: Foarte rar utilizata in cazul pinilor.
IN PLUS
- Speciile de pini au longevitatea fiziologica mare: zambru – in jur de 1000 de ani, pin silvestru – peste 600 de ani.
- Pinii au cerinte reduse fata de conditiile climatice si stationale;
- Pinii au un aspect deosebit datorita acelor grupate in teci membranoase;
- Pinii sunt predispusi atacurilor gandacilor de scoarta, viespilor si altor daunatori.
