Cactusii sunt plante ce fac parte din familia Cactaceae, ce cuprinde un numar de aproximativ 127 de genuri si 1750 de specii. Isi au originea si cresc in mod natural in America de Sud, Centrala si de Nord, in zonele desertice. O singura specie, Rhipsalis baccifera, creste natural in Africa si Sri Lanka. Plantele de cactusi sunt foarte rezistente la seceta, deoarece au capacitatea de a stoca apa o perioada indelungata. 

Majoritatea speciilor de cactusi au o tulpina voluminoasa, care este raspunzatoare de fotosinteza, in absenta frunzelor adevarate. Acestia prezinta frunze sub forma de spini, care servesc in aparare, dar mai ales in retinerea apei, deoarece reduc suprafata de transpiratie si formeaza o usoara umbra. Spinii cactusilor cresc din formatiuni numite areole. Uneori, din aceste areole, apar flori tubulare, de diferite culori. Prezinta forme si dimensiuni diferite in functie de specie. Cei mari au deseori aspect ramificat si pot ajunge la inaltimea de 25 m, iar majoritatea cactusilor mici au forma globulara si dimensiuni de 1-5 cm. 

Specii si cultivaruri

Cactusii de desert

Echinocactus. Este un gen de cactusi alcatuit din aproximativ 400 de specii. Tulpinile se prezinta globuloase sau cilindrice, au coaste proeminente, pe marginile carora sunt fixati spinii mari, rigizi. Cele mai cunoscute specii la noi in tara sunt: E. grusonii Hildm (cactusul butoi, cu tulpina globuloasa si multi spini ascutiti, de culoare galbuie. Acesta nu infloreste daca este tinut in camera.) si E. horizontalonicus Lem. (tulpina de culoare albastruie, semisferica si flori roz). 

Echinocereus. Acest gen cuprinde un numar mare de specii. Prezinta tulpini cilindrice pe care sunt dispusi spinii desi si subtiri. Inflorescentele sunt deseori mai mari decat la celelalte genuri de cactusi si sunt viu-colorate in rosu, violet, portocaliu etc. 

Mamillaria. Cuprinde circa 400 specii, iar plantele au forma globuloasa sau usor cilindrica. Acestea prezinta mamile de dimensiuni diferite, asezate in randuri, in spirala. In functie de specie, prezinta spini mari/mici, drepti/curbati, grosi/subtiri, fini/aspri, de diverse culori. Florile sunt dispuse sub forma unei coronite, spre varful tulpinii. Prezinta fructe rosii, in forma cilindrica, ce contin seminte mici. Cele mai cunoscute specii sunt: M. grecilis Pfeiff. (spini albi), M. pussila DC. (spini moi, galbeni), M. centricirrha Lem. (cu mamile, spini mari, roscati), M. wildii Dietr. (prezinta mamile pronuntate si spini incarligati).

Opuntia. Prezinta tulpina si ramificatiile plate sau cilindrice, articulate, in forma ovoidala, eliptica sau circulara. Poate prezenta uneori frunze adevarate, care sunt nedezvoltate si nu se mentin pe planta. Prezinta areole catifelate, din care pornesc spini albi, galbeni, rosii. Pe marginile ramificatiilor apar inflorescentele mari, rosii, galbene sau albe. Cea mai raspandita specie la noi in tara este O. inermis, denumita popular limba soacrei. 

Cactusii de padure

Epiphyllum. Prezinta tulpinile articulate, usor aplatizate, ce atarna mai ales cand planta este inflorita. Florile au forma de trompete, cu petale de culoare rosie, roz, alba sau violet. Daca este mutata in faza infloririi planta isi pierde bobocii. 

Schlumbergera. Este un gen de cactusi alcatuit din 6-9 specii. La noi in tara este denumit “craciunel”, datorita faptului ca infloreste de Craciun. Au tulpinile asemanatoare unor frunze, in varful carora, din areole, se dezvolta florile colorate in roz, alb, rosu galben etc. 

Cactusi – Conditii de mediu

Lumina. Prefera locurile insorite, ideal la o fereastra cu expunere sudica, unde beneficiaza de soare in cea mai mare parte a zilei. Lumina insuficienta cauzeaza decolorarea si deformarea tulpinilor. Cactusii de padure, in ciuda celor desertici, prefera locurile semiumbrite.

Temperatura. Cactusii suporta uneori temperaturi foarte mari, in timpul verii. Iarna, se recomanda pastrarea cactusilor intr-o camera mai racoroasa, cu temperaturi de 8-10 ºC. Atunci cand nu beneficiaza de caldura necesara si de apa, planta intra intr-o stare de repaus timp de 4-5 luni. Aceasta perioada de repaus pregateste planta pentru inflorire. 

Umiditatea. Fiind plante suculente, adaptate desertului, cactusii nu au nevoie de o umiditate mare. Excesul de umiditate poate duce la aparitia bolilor, care provoaca moartea plantei. Cactusii originari din zona tropicala se pulverizeaza cu apa in perioada de vara. Cactusii desertici nu suporta pulverizarea cu apa. Spatiul in care sunt situati este bine sa fie aerisit, insa iarna nu este indicat sa se provoace curenti de aer in incapere, deoarece ii poate afecta.

Substrat.Trebuie sa fie aerisit, usor si sa permita drenarea usoara a apei. Acesta trebuie sa fie bogat in microelemente, dar sa nu contina prea multa materie organica. Poate fi alcatuit din pamant de gradina, pamant de frunze, turba fibroasa si nisip. pH-ul optim al substratului este unul neutru.

Ingrijire cactusi

Udarea.Se recomanda ca udarea sa se faca numai atunci cand substratul este bine uscat. Spre sfarsitul verii se uda din ce in ce mai putin, in toamna substratul se mentine mai mult timp uscat, iar iarna, in luna ianuarie, nu se uda deloc. In februarie se reia udarea, ajungandu-se in primavara-vara la administrarea saptamanala de apa. Este indicat sa se foloseasca apa de ploaie sau necalcaroasa, putin calduta. 

Fertilizarea. Fertilizarea cactusilor nu este obligatorie. Daca totusi doriti sa administrati ingrasamant, trebuie sa folositi unul special pentru cactusi.

Transplantarea. Trebuie facuta o data la 4-6 ani, in vase cu diametrul putin mai mare, nu foarte inalte. Pentru a asigura un drenaj corespunzator, puteti aseza un strat de pietris pe fundul ghiveciului. Inflorirea la cactusi este stimulata de mentinerea plantei intr-un ghiveci putin mai mic. 

Inmultirea. Cactusii pot fi inmultiti prin seminte si butasi. 

Semanarea semintelor de cactusi se recomanda sa fie facuta primavara, intr-un substrat dezinfectat in prealabil. Dupa ce semintele sunt imprastiate, se aseaza un strat fin de nisip pe deasupra. Germinarea semintelor necesita lumina si temperaturi de 22-28 ºC. Perioada de germinare a semintelor poate dura intre 1-2 saptamani si 2-3 ani. Dupa rasarire, rasadurile sunt sensibile la lumina puternica, acestea inrosindu-se. Trebuie udate regulat. Transplantarea rasadurilor se face la 2 luni de la semanare, intr-un ghiveci nu prea mare. Dupa transplantare nu se recomanda udarea cactusilor, decat dupa o saptamana, astfel se evita putrezirea radacinilor.  

Butasirea la cactusi este o metoda mult mai simpla de inradacinare si se recomanda sa se efectueze primavara-vara. Astfel, lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mari se tin aproximativ o saptamana la loc calduros, umbrit si bine aerisit, pentru a determina cicatrizarea ranilor. Plantarea se face la 2 cm adancime, intr-un substrat din nisip grosier sau perlit. Pentru a produce radacini, butasii au nevoie de temperaturi de 22-25 ºC, iar acest proces dureaza 4-6 saptamani. Cand apar primele radacini, acestia pot fi transplantati in ghivece. Daca butasii nu reusesc sa produca radacini, acestia pot fi sectionati din nou.

Boli si daunatori

In mod normal, cactusii sunt plante rezistente la boli si daunatori. Daca sunt udate prea des, pot aparea bacterioze sau micoze, care pot fi tratate cu fungicide. Cactusii pot fi atacati uneori de nematozi, acarieni si paduchi testosi sau lanosi. In cazul atacurilor de nematozi, se recomanda distrugerea plantelor.