Scorus, sfaturi, ingrijire, cultivare

Scorusul apartine familiei de plante Rosaceae si genului Sorbus, ce cuprinde specii arborescente si arbustive. Valoarea ornamentala a speciilor de scorus se datoreaza florilor grupate in corimbe multiflore, fructelor (poame) de culoare aprinsa: rosu, portocaliu, galben, brun, respectiv frunzelor simple sau imparipenat-compuse.

Specii si varietati

In Romania exista 4 specii indigene de scorus: Sorbus aucuparia, Sorbus domestica, Sorbus aria si Sorbus torminalis, in flora spontana si cultivata putem intalni insa numeroase varietati, specii hibride si specii alohtone.

Sorbus aucuparia (scorus de munte sau sorb pasaresc)

Arbust sau arbore de pana la 10-18 m inaltime, de regula cu tulpina dreapta si coroana globuloasa, rara. Este raspandita pe tot teritoriul tarii noastre, in special in zona montana. Prezinta frunze imparipenat-compuse: cu 9-17 foliole alungite, fiecare de 4-5 cm lungime. Toamna, inainte sa cada, acestea devin rosii-intunecate. Florile sunt albe, erecte, iar fructele sunt mici, de cca. 1 cm lungime, globuloase, de culoare rosie. Raman in coroana pana la mijlocul iernii.

Varietati:

• Sorbus aucuparia var. lanuginosa – cu frunzele paroase (si la maturitate);
• Sorbus aucuparia var. glabrata – cu frunze si lujeri neparosi inca din tinerete;
• Sorbus aucuparia var. dulcis – cu fructele comestibile, mai mari;
• Sorbus aucuparia var. xanthocarpa – cu fructe galbui-portocalii;
• Sorbus aucuparia var. fastigiata – cu coroana conica.

Sorbus domestica (scorus)

Arbore cu inaltimi maxime de 15-20 m, intalnit sporadic in flora spontana, cultivat insa pentru fructele sale comestibile. Se recunoaste dupa frunzele imparipenat-compuse, cu 13-21 de foliole si cu rahisul (axul frunzei) paros, albicios. Prezinta flori albe sau rozalii, respectiv poame mai mari, de 1,5-3 cm lungime, de culoare verzuie, bruna sau combinatia acestora.

Varietati:

• Sorbus domestica var. moliformis – cu fructe globuloase, asemanatoare cu merele;
• Sorbus domestica var. piriformis – cu fructe alungite, asemanatoare cu perele.

Sorbus aria (sorb)

Arbore de 10-12 m inaltime sau arbust, foarte rar intalnit la noi in flora spontana. Prezinta o deosebita importanta ornamentala, datorita frunzisului discolor (frunze albicios-tomentoase pe fata inferioara, pe fata superioara doar la aparitie tomentoase) si fructelor rosii-portocalii. Frunzele sunt simple, mari, de 5-12 cm lungime, cu petiol scurt (cca. 2 cm). 

Sorbus torminalis (sorb de camp)

Arbore cu inaltimi de pana la 25 m, recunoscut datorita lemnului nobil, rezistent, elastic, foarte cautat si foarte scump. Se recunoaste usor dupa frunzele simple, petiolate, cu 3 sau 5 perechi de lobi. Perechea inferioara de lobi este orientata in lateral fata de axul frunzei, pecand ceilalti lobi sunt orientati catre varful frunzei. Fructele sunt putin alungite, lungi de cca. 1,5 cm, de culoare bruna si cu puncte albe. 

Sorbus koehneana

Arbust de 2-3 m inaltime, originar din estul continentului asiatic. Prezinta frunze imparipenat-compuse, cu 17-25 foliole alungite, respectiv fructe globuloase, mici, de culoare alba si cu peduncul rosu.

Conditii de mediu

Lumina. Speciile de scorus vegeteaza bine in general la semiumbra. La varste tinere, scorusul de munte suporta bine umbrirea, iar pe parcursul cresterii necesitatile de lumina sunt din ce in ce mai mari. Sorbul, pe de alta parte, rezista la insolatie.

Temperatura. Scorusul de munte rezista la extremele de temperatura, dovada fiind prezenta sa de la limita polara a padurii pana la bazinul Marii Meditarene. Scorusul, sorbul si sorbul de camp prefera climatul mai bland si caldura estivala.

Solul. Speciile indigene de Sorbus sunt tolerante fata de conditiile de sol, regasindu-se atat pe soluri compacte, cat si pe cele scheletice si chiar in turbarii montane. Totusi, cel mai bine vegeteaza pe solurile aerisite si bogate in substante nutritive.

Ingrijire

Udarea. Speciile indigene suporta bine uscaciunea in sol. Pentru o crestere viguroasa si inflorire abundenta, se recomanda udarea exemplarelor ornamentale in perioadele secetoase.

Fertilizarea. Pentru inflorire si fructificatie abundenta, se recomanda aplicarea ingrasamintelor specifice prin udare sau prin pulverizare.

Taierile. Se pot efectua taieri de formare si intretinere a coroanei, preferabil primavara.

Plantarea. Se recomanda plantarea puietilor de scorus in gropi adanci de cca. 50-60 cm si udarea acestora imediat dupa plantare. Pentru favorizarea prinderii puietilor, se pot aplica stimulatori de inradacinare sau se poate recurge la mocirlire (introducerea radacinilor inainte de plantare intr-un amestec de pamant galben, balegar de bovine si apa).

Inmultirea. Se poate realiza pe cale germinativa (seminte) sau vegetativa (prin lastarire, drajonare sau altoire). In cazul inmultirii germinative, se recomanda ca semanarea sa se realizeze toamna, imediat dupa culegerea fructelor mature. In cazul in care este necesara pastrarea materialului de inmultire peste iarna, se recurge la stratificarea acestuia. In cazul altoirii, se pot utiliza portaltoi de sorb sau scorus, respectiv alte specii de Rosaceae, precum paducelul sau parul paduret.

Boli si daunatori. Speciile de Sorbus pot fi afectati de prezenta unor daunatori precum Saperda candida (gandacul marului), Phyllonorycter blancardella (minerul marmorat), Pristiphora geniculata sau alte specii de gandaci, molii, afide sau paduchi. Cele mai frecvente boli sunt provocate de ciuperci si bacterii: rugini, patari sau focul bacterian. Se recomanda aplicarea tratamentelor preventive si de combatere, cu insecticide si fungicide specifice.

In plus:

• Longevitate redusa, de cca. 80-100 de ani (sorb de camp: pana la 200 de ani);
• Fructificatia este abundenta inca de la varste mici. In plina lumina, fructificatia poate fi anuala.
• Fructele contin substante cu efecte terapeutice si sunt utilizate in industria farmaceutica;
• Contribuie la descompunerea litierei groase si la ameliorarea solului.