Helichrysum bracteatum – Flori de pai

Tom Botanistul, ajutor in gradina acum 7 luni

Helichrysum bracteatum – Flori de pai

Genul Helichrysum cuprinde aproximativ 600 specii Originare din Australia, Africa (244 de specii din Africa de Sud), Europa, Asia, cu inflorescente durabile si rezistente, frumos şi variat colorate. Specia cea mai cunoscută este Helichrysum bracteatum cu denumirile polulare de “Floare de pai”, Imortela”, “Margareta de hartie” sau “Aurul vesnic”.

Floarea de pai  este o planta anuala care creste pana la inaltimea de Wikipedia Kräutergarten50-100 cm si este folosita ca planta decorativa dar  si ca flori taiate avand o gama larga de culori strălucitoare, precum roșu, portocaliu, roz, galben , violet și alb.

Este recunoscuta ca floare nemuritoare, deoarece isi pastreaza culoarea vie a florilor si dupa ce acestea se usuca, asigurand decorul mai multi ani la rand. Florile sunt foarte practice pentru utilizarea in aranjamente si buchete, avand in vedere ca, pe langa persistenta culorii, petalele acestor flori nu cad.

Este o planta putin pretentioasa, iubitoare de soare, de aceea poate fi plantata in locuri cu soare direct, tolerand conditiile de caldură și seceta. Pentru o creștere maxima a plantelor, precum și pentru a obtine flori mari se fertilizeaza de 1-2 ori pe an cu un ingrasamant universal.

Este usor de ingrijit, se dezvolta destul de repede si hraneste  fluturii si albinele. Este recomandata in cosmetica , pentru tenurile cu probleme (acneice, cuperoza, etc) sau impotriva celulitei.

Particularităţi biologice

imortela3Inaltimea  plantei variază între 50 şi 100 cm, tulpina fiind ramificată în partea superioară şi prevăzută cu perişori aspri.

Frunzele sunt alterne, peţiolate, lanceolate, întregi sau uşor dinţate, fara pubescenta sau cu mici perisori.

Florile variaza de la 3 la 7 cm in diametru, sunt dispuse în inflorescente solitare terminale, lung pedunculate şi însoţite de numeroase bractee persistente (de multe ori denumite in mod gresit petale), grupate într-un involucru. Înflorirea are loc din iunie pana toamna tarziu (la primul inghet). Bracteele exterioare sunt mai subtiri, palide si sunt formate din celule moarte.

Exigenţe ecologice

Helichrysum prefera terenurile mijlocii, fertile, uşor calcaroase, însorite, cu umiditate moderată şi constantă.
Pentru a creşte şi înflori frumos necesită o buna circulatie a aerului, pentru a preveni aparitia putregaiului și a altor boli provocate de umiditate.

Înmulţirea si cultura

Ca si celelalte plante nemuritoare, Helichrysum se înmulţeşte prin seminţe, înfiinţarea culturii realizându-se prin plantarea de răsaduri. Semănatul în vederea producerii răsadurilor se face în sere, solarii sau răsadniţe, în cursul lunii martie. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este 18 °C iar plantele răsar în 7–10 zile de la semănat. Răsadurile se repică după 2 săptămâni de la răsarire, de preferat în plăci alveolare sau ghivece mici, cu diametrul de 6–8 cm. Plantarea răsadurilor la locul de cultură se face spre sfârşitul primaverii la distanţele de 25–40 cm. Se aplică lucrările generale de îngrijire.

Intreținerea implică indepartarea florilor ofilite pentru a promova inflorirea continua pe tot parcursul sezonului.

Boli si daunatori

Planta poate fi atacata ocazional de paduchi , paianjenul rosu si musculite albe, mai ales la varfuri si pe bobocii florali.

Tăciunele (Plasmobremia-lactucaepara halstedii) – prezinta simptomul unor frunze galbene pe partea superioara iar pe partea inferioara de gaseste un puf albicios, mucilaginos.

Verticilioza – se manifesta prin ofilirea si ingalbenirea frunzelor ca urmare a blocarii vaselor conducatoare iar simptomele apar in anotimpul cald, la inflorire.

Bolile sunt favorizate de vremea umeda si lipsa curentilor de aer. Avand in vedere ca sunt bine adaptate conditiilor din tara noastra, florile de pai sunt foarte putin afectate de  boli si daunatori.

 

flori-nemuritoareUscare si pastrare

Recoltarea in vederea uscarii se realizeaza pe timp insorit, cand florile nu sunt complet desfacute. Uscarea se realizeaza la umbra prin legarea plantelor in buchete si amplasarea cu inflorescentele in jos.

Dupa uscare, se depoziteaza intr-un loc bine aerisit, uscat si intunecat pentru o buna pastrare a culorilor (depozitarea la lumina conduce la estomparea in timp a culorilor).

Buna! Ai nevoie de ajutor?

Am nevoie de ajutor

Alătură-te discuției:

*