Hamei, informatii despre infiintare, tehnologia de cultura si recoltare

Hameiul – face parte din genul Humulus, familia Cannabinaceae si este una din cele mai importante plante tehnice, conurile (inflorescentele femele) fiind o materie prima indispensabila in industria berii. Insusirile acestei bauturi: gustul si aroma, mirosul, spuma, culoarea, limpezimea si conservabilitatea sunt imprimate de lupulina (produsa de conuri). Lupulina contine la randul ei substante amare, taninuri si uleiuri volatile. In plus, conurile de hamei se utilizeaza si in scop medicinal, iar intr-o mica masura se utilizeaza in aromatizarea painii.

Particularitati botanice

Hameiul este o planta perena, longeviva (de pana la 40 de ani). Perenitatea este asigurata de partile subterane ale plantei: radacini, butuc, stoloni. Sistemul radicular este puternic, alcatuit dintr-o retea bogata de radacini, ce pot patrunde in sol pana la adancimea de 2-4 m. 

Butucul (tulpina) are o lungime de 30-40 cm, iar in partea superioara se intalneste capul butucului, aflat la 10-15 cm sub nivelul solului. Din butuc pornesc coardele (lastarii), care au o viteza mare de crestere (30-40 cm pe zi). Cand ajung la inaltimea de 50-80 cm, coardele se dirijeaza pe suporti, pe care se rasucesc in sensul acelor de ceasornic cu ajutorul perilor agatatori. La fiecare nod, coardele emit cate 2 lastari, cu lungimi diferite, in functie de vigoarea soiului si de conditiile de mediu. Pe lastarii laterali se formeaza conurile.

Frunzele apar pe coarda principala si lastarii laterali si au aspect lobat. Inflorescentele mascule si femele sunt dispuse pe plante diferite. Inflorescentele mascule sunt dispuse in raceme, iar cele femele sunt dispuse in amenti pedunculati, care se transforma apoi in conuri. 

Fructul este nuculiform, globulos. Aparitia fructelor determina deprecierea insusirilor calitative ale conurilor, fiind un fenomen nedorit in cultura hameiului. 

Cerinte fata de clima si sol

Temperatura

Hameiul prezinta o plasticitate ecologica destul de ridicata, cu toate acestea, productia si calitatea recoltei sunt puternic influentate de conditiile de mediu si de sol.

Hameiul necesita pe parcursul perioadei de vegetatie o suma a temperaturilor cuprinsa intre 2.000-3.000 ℃, in functie de soiul cultivat. Primavara, pentru pornirea in vegetatie a lastarilor, sunt necesare temperaturi de 4-5 ℃. Ulterior, pe parcursul vegetatiei, sunt necesare temperaturi medii cuprinse intre  14-17 ℃, iar in perioada formarii conurilor de 17-19 ℃. Temperaturile ridicate au efecte nefavorabile asupra productiei si calitatii conurilor.

Umiditate

Hameiul are cerinte ridicate fata de umiditate, aceasta influentand productia de conuri si calitatea acestora. In conditii de seceta si caldura, potentialul de productie al plantelor scade, iar conditiile de umiditate ridicata si caldura favorizeaza aparitia bolilor (in special mana). Astfel, pentru hamei, sunt favorabile cantitati de precipitati cuprinse intre 350-400 mm, in perioada aprilie-august. In perioada infloritului-formarea conurilor (calendaristic: iunie-iulie), hameiul are nevoie de o cantitate mai mare de precipitatii.

Lumina

Influenteaza pozitiv productia si calitatea conurilor. Pe parcursul perioadei vegetative, hameiul prefera zilele mai umbrite. In perioada infloritului si a formarii conurilor, are nevoie de o durata mai mare de stralucire a soarelui. 

Sol 

Prefera solurile profunde, lutoase sau luto-nisipoase, bine drenate, cu pH cuprins intre 6,5-7,8. Nu se recomanda cultivarea pe soluri grele, impermeabile, acide.

Tehnologia de cultura a hameiului

Sistemul de sustinere pe spalieri

Hameiul este o planta urcatoare, ce ajunge pana la o inaltime de 10-12 metri, fiind nevoie de construirea unui sistem de sustinere (spalieri). Spalierul este alcatuit din stalpi de sustinere (confectionati din tevi de otel, beton sau lemn), ancore, retea de sarme orizontale (principale si secundare), sarme portante si sarme verticale. 

Lucrarile solului

Prima lucrare este reprezentata de desfundarea solului, la o adancime de 50-80 cm. Aceasta lucrare are rolul de a afana solul si de a asigura un regim aero-hidric necesar dezvoltarii sistemului radicular. Ulterior desfundarii, se aplica o lucrare cu discul in agregat cu grapa.

Pregatirea patului germinativ urmareste nivelarea, afanarea solului si combaterea buruienilor.

Plantarea

Pentru mai bune rezultate, se recomanda utilizarea butasilor inradacinati timp de un an in pepiniere. In acest fel, se asigura o prindere mai buna si intrarea pe rod incepand cu primul an de vegetatie.

Hameiul se poate planta toamna (octombrie-noiembrie) sau primavara (martie-aprilie). Plantarile in toamna sunt de dorit deoarece asigura dezvoltarea radacinilor si implicit o prindere mai buna, precum si pornirea in vegetatie a lastarilor mai devreme.

La plantare, este important sa se asigure o distanta de 3 m intre randuri si de 1 m pe rand. Pentru a marca locul fiecarei gropi unde urmeaza sa fie plantati butasii, terenul se picheteaza. Gropile pot fi realizate cu ajutorul unui burghiu, la o adancime de 40 cm si cu diametrul de 30 cm.

Plantarea trebuie sa se realizeze astfel incat partea superioara a butasului sa se afle la 10-12 cm sub nivelul solului, iar radacinile sa fie rasfirate uniform pe fundul gropii. Radacinile se acopera cu pamant si se taseaza. Hameiul se poate planta si in rigole efectuate la o adancime de 40 cm. 

Fertilizarea

Hameiul este o mare consumatoare de elemente nutritive. Un consum mai intens se inregistreaza in lunile iulie-august, atunci cand are loc formarea conurilor. 

Dozele se stabilesc in urma analizelor agrochimice ale solului. In lipsa analizelor si in functie de recolta scontata, de soi si de consumul specific de NPK, se recomanda urmatoarele doze: 180 kg/ha azot, 160 kg/ha fosfor si 130 kg/ha potasiu. Ingrasamintele cu fosfor si postasiu se administreaza in toamna, apoi se incorporeaza, iar ingrasamintele cu azot se administreaza in primavara.

Hameiul reactioneaza pozitiv si la aplicarea ingrasamintelor foliare.

Lucrari de ingrijire hamei

Combaterea buruienilor

Aparitia buruienilor influenteaza negativ cultura de hamei prin consumul elementelor nutritive din sol, impiedicarea executarii lucrarilor de intretinere si recoltare, fiind totodata si plante gazda pentru o serie de boli si daunatori. Combaterea buruienilor se poate realiza prin executarea lucrarilor mecanice cu ajutorul cultivatorului sau a frezei, completate de prasile manuale. 

Pentru combaterea chimica a buruienilor se vor utiliza erbicide specifice.

Combaterea bolilor si a daunatorilor

Principalele boli care pot aparea la cultura de hamei sunt: mana, fainarea, verticilioza, inrosirea conurilor, o serie de bacterioze si viroze. Dintre daunatori, cei mai frecventi sunt paduchele verde al hameiului, paianjenul rosu comun, puricele hameiului, larva carabusului de mai, omida de padure a hameiului si viermii sarma.

Irigarea

Se aplica in zonele si in anii cu deficit de precipitatii. Fazele critice in care nevoia de umiditate este ridicata sunt: de la formarea lastarilor secundari pana la formarea conurilor (calendaristic, iunie-august). 

Irigarea se poate realiza prin aspersiune (cu dirijarea jetului de apa la mica inaltime: pana la 2 m), prin picurare sau prin brazde.  

Recoltarea

Conurile de hamei se recolteaza la maturitatea tehnica, determinata de schimbarea culorii acestora din verde, in verde-galbui, intarirea bracteelor, iar prin strangerea conurilor intre degete acestea fosnesc si revin la forma initiala. In aceasta etapa conurile au cel mai mare continut in lupulina.

In conditiile din tara noastra, maturitatea tehnica are loc in a doua jumatate a lunii august – prima jumatate a lunii septembrie.

Recoltarea se poate realiza manual sau mecanic. Recoltarea manuala presupune desprinderea capatului sarmei verticale, care va cadea pe sol impreuna cu lastarii (coardele). Conurile se culeg prin ciupire, impreuna cu 1 cm din peduncul. Recoltarea mecanica se realizeaza cu masini speciale de cules.