Gradini verticale – cum sunt peretii verzi, reprezinta solutii pentru zonele urbane suprapopulate, poluate, in care densitatea elementelor construite nu permite amplasarea de spatii verzi orizontale.
Conceptul de gradini verticale incurajeaza sporirea numarului de spatii verzi urbane, incluzand atat gradinile verticale de exterior si de interior. Factori ca dificultatile de mentenanta a unui perete verde sau costurile mari previn raspandirea lor la scara mare.
Patrick Blanc este cel care a creeat primul perete verde hidroponic, inlocuind solul cu solutie nutritiva, in anul 1988. Creatiile lui au ca suport o structura verticala din metal, PVC si o pasla foarte rezistenta la coroziune si cu o capilaritate ridicata, ce permite o distributie uniforma a apei. Peretii verzi mai pot fi realizati din plante plantate in recipiente care urmeaza sa fie puse pe suportul peretelui, in containere sau pe structuri din impletituri de nuiele. Toate aceste tipuri de pereti verzi pot fi realizate atat in interior cat si in exterior.
Gradini verticale – Beneficii
Pe langa importanta lor din punct de vedere estetic, acestia au un rol esential in reducerea poluarii fonice, plantele fiind capabile sa reduca sunetul prin absorbtie si difuzie. De asemenea, peretii verzi sunt izolatori foarte buni si reprezinta o solutie pentru metodele poluante de izolare cu polistiren. In acelasi timp, permit diminuarea consumului de energie pentru incalzirea cladirilor. Reduc caldura din zonele urbane prin evapotranspiratie, imbunatatesc calitatea aerului si incurajeaza biodiversitatea urbana. Totodata, s-a observat cresterea numarului de pasari in zonele cu pereti verzi, fiind o sursa de hrana si adapost pentru acestea.
Proiectarea unei gradini verticale
Proiectarea unei gradini verticale dupa cunoasterea nevoilor acesteia este esentiala pentru scaderea costurilor de mentenanta. Ca si in cazul gradinilor orizontale, plantele necesita taieri regulate, tratamente cu substante stimulatoare, inhibitoare sau retardanti pentru cresterea tolerantei la factori de stres, dar si pentru a mentine plantele la forma, inaltimea si greutatea propusa.
Sistemul de irigare este nelipsit din orice gradina verticala, acesta asigurand apa si elementele nutritive pentru plante. Pentru un perete verde sustenabil, apa poate fi reciclata sau colectata in urma precipitatiilor.
Alegerea plantelor pentru gradini verticale
In cazul peretilor din exterior, plantele sunt alese in functie de orientarea peretelui si de climatul zonei. Se recomanda folosirea in numar cat mai mare a speciilor endemice, fiind cele mai rezistente conditiilor climatice. Se tine cont de faptul ca plantele care vor fi amplasate pe partea superioara a peretelui vor beneficia de conditii diferite de lumina, vant si umiditate fata de cele din partea inferioara.
In cazul peretilor din interior, este foarte important sa fie intelese conditiile microclimatului dar si nevoia de lumina a plantelor, care ar putea sa necesite iluminat artificial. In general, plantele alese sunt epifite, litofite, ferigi, suculente, ierburi sau plante cataratoare. Pentru amenajarile interioare, sunt folosite adesea clone obtinute prin inmultirea in vitro, datorita aspectului omogen si dezvoltarii egale a plantelor.
Nutritia plantelor
Un pas foarte important pentru realizarea unei gradini este cunoasterea nevoilor plantelor. Acest lucru implica regimul nutritional al acestora, dar si substantele de stimulare sau inhibare a cresterii.
Pentru o crestere si o dezvoltare corespunzatoare, pe langa apa, plantele necesita o gama variata de substante minerale.
In functie de cantitatile elementelor nutritive prezente in planta, acestea se impart in:
- macroelemente (C, O, H, N, P, K, S, Ca, Mg, Fe, Al, Cl, Na, Si);
- microelemente (Mn, Zn, Cu, Br, B, Mo, Ni, Sn, Sr, Ti, Ba, F, Co);
- ultramicroelemente (U, Ra, Pb, Hg, Ge, Ag).
Produse recomandate
Factori care influenteaza absorbtia elementelor nutritive
Temperatura minima la care incepe absorbtia este de 2-4°C. Daca la plantele din zona temperata, optimul termic este de 20-25°C, la platele termofile acest optim este de 30°C.
Lumina are un rol esential in realizarea fotosintezei. In urma fotosintezei rezulta energia care este necesara absorbtiei active a substantelor minerale.
Gradul de aerisire a substratului influenteaza vizibil absorbtia. O aerisire redusa a solului scade capacitatea de sinteza a proteinelor in radacini.
Reactia solului joaca un rol foarte important. Reactia acida determina o incetinire a absorbtiei. Cu toate acestea, prezenta ionilor de Ca in cantitate mare ajuta plantele sa asimileze mai bine substantele nutritive. Reactia alcalina este daunatoare, intrucat plantele nu pot absorbi ioni de Fe, Mn, B si Zn, care trec in forme insolubile. In general, reactia alcalina a solului este mai greu de suportat de plante decat reactia acida.
Alti factori care influenteaza absorbtia elementelor sunt specia, varsta, selectivitatea membranelor. De asemenea, este important de precizat faptul ca aplicarea dozelor mici de ingrasaminte pe intervalul perioadei de vegetatie este mai eficienta comparativ cu fertilizarea masiva, nefractionata.
Substante utilizate pentru stimularea cresterii plantelor
- Auxinele – sunt compusi naturali, care, in doze extrem de reduse, pot afecta cresterea si dezvoltarea plantelor, respectiv formarea organelor vegetative si generative. Auxinele sunt prezente in concentratii foarte reduse in diferite organe ale plantelor. Acestea se regasesc in special in organele de crestere activa: muguri, radacini, frunze tinere, varfuri de tulpina, polen, ovar fecundat, cotiledoane si seminte imature;
- Giberelinele – sunt stimulatori naturali ai cresterii si dezvoltarii plantelor. Giberelinele circula in plante de la nivelul locurilor de sinteza (embrionii semintelor in curs de germinare, frunzele tinere, mugurii apicali, organe florale, varfuri de radacini) in toate tesuturile plantei. Giberelinele activeaza cresterea tesuturilor vegetale, actionand asupra metabolismului hormonilor de crestere si determinand acumularea lor in tesuturi;
- Citochininele – sunt compusi bioactivi, cu efecte de stimulare a diviziunii celulare. S-au identificat in mai multe plante, dar si la muschi, ciuperci si bacterii.
Substante utilizate pentru inhibarea cresterii plantelor
Inhibitorii naturali sunt prezenti in doze diferite, la nivelul mugurilor, semintelor, frunzelor, bulbilor, tuberculilor. Acestia au capacitatea de a reduce sau anula activitatea substantelor stimulatoare si de a provoca o inhibare a cresterii plantelor, pana la starea de repaus profund. Principalii compusi endogeni sunt: inhibitorul beta, acidul abscisic, florizinul, cumarina si scopoletina.
Substantele inhibitoare prezinta actiuni antiauxinice, antigiberelinice si anticitochininice. Acestea mentin starea de repaus a plantelor, fiind prezente in tesuturile meristematice. Grabesc imbatranirea tesuturilor si descompunerea clorofilei. Totodata, favorizeaza procesul de cadere a frunzelor si fructelor, intrerup sinteza acizilor nucleici si a proteinelor, inhiba incoltirea semintelor prin franarea diviziunii celulare si cresterii sistemului radicular.
Substante utilizate pentru reducerea temporara a ritmului de crestere al plantelor
Aceste substante poarta denumirea de substante retardante. Se deosebesc de stimulatorii de crestere si substantele inhibitoare intrucat nu blocheaza ireversibil procesele metabolice vitale ale plantelor.
Substantele retardante nu se gasesc in plante, fiind produse de sinteza. Prin aplicarea lor sub forma de tratamente foliare, acestea sunt integrate in metabolism si se manifesta ca substante de actiune metabolica antiauxinica si antigiberelinica. Dupa aplicare, substantele retardante reduc o perioada de timp diviziunea si extensia celulelor.
Tratamentele cu retardanti in faza de diferentiere si alungire vor frana procesele de crestere in lungime a tulpinilor si a lastarilor, mai ales la nivelul internodurilor. Rezultatul administrarii retardantilor consta in obtinerea unor plante viguroase, de buna calitate, cu internoduri scurte, tulpini ingrosate si ramificatii laterale bogate. De asemenea, acestia stimuleaza inflorirea, intervenind in transformarea mugurilor vegetativi in muguri generativi. Totodata, maresc rezistenta plantelor la factori nefavorabili, cum ar fi temperaturi scazute, seceta, arsita, salinitate, boli si daunatori, prin imbunatatirea potentialului de adaptare.
