Fenicul, informatii despre tehnologia de cultura

Feniculul, Foeniculum vulgare, este o planta perena cu flori, in conditiile tarii noastre se cultiva insa ca planta anuala. In unele zone ale tarii, feniculul este cunoscut sub denumirea populara de molura, anason dulce, chimion sau marariu de casa. Apartine genului Foeniculum, familiei Apiaceae, respectiv ordinului Apiales. Este o specie originara din zona mediteraneana, cultivata in majoritatea regiunilor din Europa si nu numai.

Toate partile plantelor fenicul sunt comestibile, fiecare parte fiind utilizata in diverse scopuri: consum in stare cruda, consum in stare gatita, drept planta aromatica si condimentara, respectiv in scop medicinal, terapeutic si cosmetic. Se cultiva in primul rand pentru bulbul comestibil, care poate fi consumat crud si este folosit in numeroase preparate culinare. Frunzele si tulpinile de fenicul sunt utilizate in ceaiuri si alte bauturi, precum si sub forma de condimente. Semintele au valoare aromatica si condimentara si sunt apreciate in industruia cosmetica, in productia uleiurilor esentiale si in industria medicamentelor, avand numeroase proprietati terapeutice. Acestea se datoreaza continutului ridicat de substante minerale (in special calciu si fier), vitamine, fibre si uleiuri eterice.

Particularitati botanice

Planta inalta de pana la 1-2 m, cu radacinile bine dezvoltate si cu tulpini erecte, drepte, cu numeroase ramificatii. Frunzele sunt alterne, mari, multipenat compuse, cu lobi filiformi, lungi (1-14 cm), cu varful acut. Fiecare frunza prezinta la baza cate-o teaca lata, ingrosata, acestea suprapunandu-se si formand bulbul comestibil. Tulpina florifera este de asemenea ramificata, prezentand mai multe inflorescente terminale, umbelate. Florile sunt mici, de culoare galbena. Fructele sunt uscate, de tip dicariopsa, verzui, galbui sau brune, de pana la 0.8-1.0 cm lungime si cca. 2 mm latime, cu aroma intensa, placuta. La maturitate, acestea se desprind in doua fructe indehiscente, cu cate 5 proeminente longitudinale.

Varietati, soiuri si hibrizi

Pentru consum si in scop medicinal, sunt cultivate urmatoarele varietati de fenicul:

• Foeniculum vulgare var. dulce – fructe cu gust dulce;
• Foeniculum vulgare var. azoricum – bulb comestibil mare si gust dulce;
• Foeniculum vulgare var. vulgare – fructe cu gust amarui. Cultivat in scop medicinal.

Soiurile si hibrizii cultivati la noi sunt: Fino, Smokey, Florence, Montebianco, Rondo F1, Summer Early, Tauro F1 etc.

Cerinte fata de clima si sol

Fiind originara din zona Mediteraneana, feniculul este adaptat conditiilor climatice blande. Temperatura optima pentru crestere si dezvoltare este de 15-25℃. Semintele germineaza la temperaturi mai ridicate de 10℃. Este o specie toleranta fata de proprietatile solului, rezista pe majoritatea tipurilor de sol. Cresteri viguroase si productivitati satisfacatoare se pot obtine insa doar pe solurile bine drenate, afanate, reavene, cu continut ridicat de substante minerale. In ceea ce priveste umiditatea, feniculul are cerinte medii, suportand intr-o oarecare masura lispa apei si dezoltandu-se optim in conditii de umiditate moderata. Pretentiile fata de cantitatea de lumina sunt ridicate, in special in fenofaza cresterii vegetative.

Tehnologie de cultivare – fenicul

Pregatirea terenului

Toamna se recurge la desfiintarea culturii anterioare, nivelarea de intretinere, fertilizarea de baza si aratura adanca (cca. 30 cm adancime). Primavara se realizeaza maruntirea terenului, administrarea ingrasamintelor pe baza de potasiu, fosfor si azot (fertilizare starter), modelarea solului, respectiv erbicidarea terenului, daca se considera necesar.

Semanatul sau plantarea materialului vegetativ

Inmultirea feniculului se poate realiza pe cale germinativa (din seminte) sau pe cale vegetativa, prin culturi de tesuturi “in vitro”, metoda aplicata doar de specialisti in domeniu.

Semanaturile pentru productia de rasad se realizeaza in rasadnite incalzite sau solarii, spre finalul lunii februarie – inceputul lunii martie. In medie, se pun cate 3 seminte in fiecare pahar/ghiveci/cuib. Rasadurile obtinute sunt apte de plantat in camp la 50-60 de zile dupa rasarire. Distantele de plantare recomandate sunt de 30-90 cm intre randuri si 25-40 cm intre plantele pe rand, in functie de soi.

Semanaturile in camp se recomanda a fi efectuate la inceputul lunii mai, la adancimea de cca. 1-1.5 cm. Se respecta distantele de plantare amintite mai sus: 30-90 cm intre randuri si 25-40 cm intre plantele pe rand, in fiecare cuib semanandu-se cate 3 seminte.

Inainte de semanarea sau plantarea in camp, se recomanda fertilizarea terenului , iar imediat dupa semanare/plantare, se realizeaza prima irigare a culturii.

Lucrarile de intretinere

Lucrarile de intretinere incep prin completarea golurilor cu rasaduri de fenicul. Dupa cateva saptamani de la rasarire, se realizeaza rarirea, in fiecare cuib lasandu-se o singura plantula viguroasa. Irigarea se poate realiza prin picurare sau prin aspersiune, la intervale de 7-18 zile. Combaterea buruienilor se realizeaza manual, mecanic sau chimic (prin erbicidare), ori de cate ori se considera necesar. Pentru o productie satisfacatoare, se recomanda fertilizarea faziala a culturii, cu ingrasamaminte specifice.

In vederea prevenirii si combaterii bolilor (fainare, cercosporioza etc.) si daunatorilor (afide, paduchi, fluturi, plosnite etc.) se recomanda efectuarea tratamentelor cu fungicide si insecticide specifice.

In cazul culturii de fenicul, este esentiala limitarea patrunderii luminii la nivelul bulbului comestibil, din momentul in care acesta incepe sa se ingroase. Acest lucru se realizeaza prin mulcire sau musuroire (etiolare). In caz contrar, bulbul se depreciaza din punct de vedere calitativ: isi schimba culoarea, se innegreste.

Recoltarea

Recoltarea pentru consumul legumei se realizeaza manual, prin taiere cu un cutit, la cca. 3-5 cm sub bulbul comestibil ajuns la dimensiunile potrivite (5-8 cm diametru). Bulbii pot fi pastrati cca. o saptamana dupa recoltare, in frigider, in pungi de plastic etanse. Totusi, calitatea legumelor scade rapid, astfel se recomanda comercializarea sau consumul sau imediat dupa recoltare.

In plus:

• In unele regiuni ale globului, plantele fenicul sunt considerate invazive.
• Se recomanda evitarea cultivarii mararului impreuna cu feniculul. Cele doua specii pot forma hibrizi cu proprietati si gust intermediar.