Cartoful dulce (Ipomoea batatas) este o specie ce face parte din familia Convolvulaceae, fiind inrudita cu volbura (rochita randunicii). Aceasta planta este originara din America de Sud iar in prezent este cultivata in Asia, America si Rusia, cel mai mare producator la nivel mondial fiind China. In tara noastra cultura de cartof dulce se face pe suprafete restranse. Institutul de cercetare de la Dabuleni a realizat experimente pentru cultivarea cartofului dulce pe terenurile nisipoase din sudul Olteniei. Rezultatele au fost exceptionale iar productiile au fost corespunzatoare atat cantitativ cat si calitativ. Cartofii dulci contin cantitati ridicate de caroten, fibre, saruri minerale si vitamine. Acestia se recomanda in alimentatia persoanelor ce sufera de diabet, boli de inima, tulburari digestive, avand de asemenea si efect vitaminizant si de intarire a sistemul imunitar.
Particularitati biologice
Cartoful dulce este o specie anuala, cu sistemul radicular bine dezvoltat dar radacinile de grosime redusa. Aceasta specie formeaza de la nivelul coletului radacini adventive ce se dezvolta, se ingroase si astfel ia nastere partea comestibila a plantei. Tulpina este asemanatoare cu cea a celorlalte plante din aceasta familie, are multe ramificatii, iar tesuturile mecanice nu sunt bine dezvoltate (taratoare). Frunzele sunt simple, dispuse altern si au forma ovata. Florile sunt mari, de culoare alb – violet.
Cerintele fata de clima si sol
Este o planta termofila, ce prefera in timpul vegetatiei temperaturi cuprinse intre 18 si 28℃. Daca temperatura devine negativa, plantele mor. Se dezvolta bine pe terenurile care pot asigura o umiditate constanta, dar poate suporta perioade scurte de seceta, insa productiile sunt afectate. Se dezvolta bine sub razele directe ale soarelui si are nevoie de 10 – 12 ore de lumina pe zi. Poate suporta si soluri cu o textura grea, dar le prefera pe cele lutoase, bogate in nutrienti si care nu sunt supuse fenomenului de stagnare a apei.
Tehnologia de cultivare a cartofului dulce
Alegerea terenului si rotatia
Aceasta specie poate valorifica cu scucces terenurile cu probleme, cum ar fi cele nisipoase si cele argiloase. Parcela pe care se va planta cartof dulce trebuie sa fie beneficieze de suficienta lumina solara si sa asigure cerintele fata de temperatura ale speciei. Cele mai bune premergatoare pentru cultura de cartof dulce sunt: gramineele, cereale paioase, trifoiul, lucerna, leguminoase anuale, porumb, varzoase, in, radacinoase sau plante bulboase.
Pregatirea terenului
Dupa eliberarea terenului se realizeaza o lucrare cu grapa cu discuri, pentru distrugerea buruienilor si resturilor vegetale si se aplica o fertilizare cu gunoi de grajd in doze de 20-30 t/ha. Aratura se efectueaza imediat, la adancimea de 28-30 cm. In cazul solurilor compactate sau grele se poate executa scarificarea terenului, deoarece tasarea solului reduce considerabil productia. Dupa lucrarea de arat sau scarificat se realizeaza nivelarea terenului, operatiune ce influenteaza pozitiv calitatea lucrarilor urmatoare (plantat, erbicidat etc). Primavara se poate realiza o erbicidare totala. Pregatirea terenului pentru plantat se realizeaza la adancimea de 14-18 cm, cu ajutorul combinatorului sau a motocultorului. Cu aproximativ zece zile inante de plantare se realizeaza biloanele, ce trebuie sa aiba 40 cm latime si 25 cm inaltime.
Produse recomandate
Obtinerea materialului de plantat
Cultura de cartof dulce se infiinteaza prin plantarea butasilor inradacinati, obtinuti in prealabil in spatii protejate, cand trebuie sa se asigure temperaturi de 20-25℃. Se vor procura radacinile ingrosate si se vor pune in substrant sau in apa. Se poate folosi pamant de flori, mranita sau pamant de gradina bine maruntit. Radacinile se pun la 30-35 cm distanta intre randuri si 10-15 distanta intre radacini, pe rand.
Dupa aproximativ 14-21 de zile vor aparea lastarii iar cand acestia ating 10-15 cm, se pun la inradacinat in substrat. Se poate utiliza acelasi substrat folosit la fortarea radacinilor sau un vas cu apa. Lastarii se planteaza la 5-7 cm distanta intra raduri si 6 cm distanta intre plante, pe rand. Cand temperaturile exterioare permit, spatiile protejate se aerisesc sau butasii se scot in exterior, in vederea calirii. Operatiunea de producere a butasilor trebuie realizata cu aproximativ 2 luni intainte de plantarea in camp.
Plantarea
Momentul optim de plantare incepe de la jumatatea lunii mai si se prelungeste pana la jumatatea lunii iunie. Plantarea se realizeaza manual, pe biloane, respectand o distanta de 35-40 cm intre plante, pe bilon. Butasii trebuie sa fie introdusi in sol astfel incat sistemul radicular sa patrunda pana la 8-10 cm. Inainte de plantare, radacinile materialului de plantat se introduc intr-o mocirla formata din pamant si apa, de consistenta smantanii. Dupa plantare se administreaza apa.
Combaterea buruienilor
Se poate realizeaza macanic prin 2-3 prasile. Se recomanda afanarea superficiala a solului (5-6 cm) si intretinerea bilonului iar periodic se realizeaza eliminarea radacinilor adventive deoarece aparitia acestora pot influenta negativ productia.
Produse recomandate
Combaterea bolilor si daunatorilor
Se aplica tratamente cu fungicide si insecticide recomandate. Se recomanda alternarea produselor ce au moduri de actiune si substante active diferite, astfel, bolile si daunatorii nu vor capata rezistenta la tratamente.
Irigarea si fertilizarea
Cartoful dulce poate supravietui unor perioade scurte de seceta, dar acestea vor influenta negativ productia. Pentru a obtine productii bune trebuie sa aplicate irigatii. In functie de conditiile de mediu, se pot aplica 4-6 udari cu norme de 250-350 metri cubi/ha. Se poate folosi irigarea prin picurare sau intre biloane. Sistemul radicular al plantei valorifica bine rezerva de nutrienti a solului precum si gunoiul de grajd aplicat la pregatirea terenului. Pe perioada de vegetatile se recomanda aplicarea ingrasamintelor specifice.
Produse recomandate
Recoltarea
Aceasta etapa se poate realiza incepand cu luna octombrie. Operatiunea se realizeaza asemanator cu cea de recoltare a cartofului, prin dislocarea solului si extragerea radacinilor ingrosate. Dupa extragerea din sol, radacinile se asaza in gramezi si se lasa cateva zile la zvantat. Depozitarea nu este posibila pentru perioade mari de timp.
Sfatul specialistului
