Alunul ornamental, sfaturi, ingrijire, cultivare

Alunul ornamental este o specie arbustiva (rar arbore pana la 10-20 m inaltime), ce apartine genului Corylus din familia Betulaceae. Prezinta frunze cazatoare, rotunde sau semirotunde, cu marginile neregulate (serate) si varful ascutit. Amentii pendenti de flori mascule (matisori) pot fi observati cu usurinta primavara devreme, inainte de infrunzire. Fructele sunt achene cu coaja lemnoasa si cu miez comestibil.

Specii si varietati

Genul Corylus cuprinde peste 10 specii de alun, dintre care in Romania intalnim adesea urmatoarele:

Corylus avellana (alun comun)

Este o specie indigena raspandita in padurile rarite ale tarii, la marginea pasunilor si poienitelor, respectiv in luminisuri. Se intalneste frecvent in zona de campie si deal, urca insa si in zona de munte, pana la altitudini de 1400 m. 

Creste in forma de tufa deasa cu tulpini drepte, atinge inaltimi de pana la 4-5 m si prezinta scoarta neteda, galbui-cenusie. La varste inaintate scoarta se ingroasa si formeaza striuri longitudinale. Pe lujeri pot fi observate numeroase lenticele (puncte mici) albe. Frunzele au 5-12 cm lungime, la inceput sunt paroase pe ambele fete, apoi doar pe fata inferioara. Petiolul este scurt, de 1-2 cm lungime. Florile mascule sunt pendente, galbui-verzui, lungi de 4-8 cm. Din florile femele ascunse in muguri se formeaza fructe globuloase de 1 – 1,5 cm lungime. Acestea sunt invelite aproape integral intr-un involucru fructifer neregulat de culoare verde-deschisa.

In scop ornamental se cultiva alunul cret, Corylus avellana ‘Contorta’, prezentand lujeri si ramuri rasuciti, contorsionati.

Corylus maxima (alun de Lombardia)

Specie originara din Peninsula Balcanica si Asia Mica, cultivata la noi in scop ornamental. Mai rar atinge inaltimi de cca. 10 m, obisnuit prezinta dimensiuni arbustive. Prezinta frunze mari, de pana la 15 cm lungime si alune alungite, invelite integral in involucre fructifere neregulate, mai lungi decat achena.

In scop ornamental se cultiva alunul rosu sau alunul decorativ, Corylus maxima var. Purpurea, cu frunze de culoare  rosie-purpurie inchisa.

Corylus colurna (alun turcesc)

Este o specie indigena, intalnita spontan in zona de sud-vest a tarii. In celelalte regiuni ale tarii a fost introdusa in scop ornamental. Este un arbore cu trunchiul drept si inaltimi de pana la 20 m. Caracteristic, scoarta formeaza ritidom suberos (pluta), iar coroana este globuloasa si des ramificata. Frunzele sunt lungi de 8-12 cm, rotunjite, neparoase pe fata superioara, lung petiolate (3-4 cm). Fructele sunt integral cuprinse in involucre fructifere lungi, acoperite de peri glandulosi. Involucrele sunt divizate in lung la varf, fasciculele cu fructe (3-10 fructe alaturate) avand un aspect caracteristic de ghem cu crestaturi alungite.

In afara de aceste specii frecvent intalnite la noi, mai amintim alunul american (Corylus americana) si alunul siberian (Corylus heterophylla), specii rezistente la temperaturile foarte scazute din timpul iernii, foarte rar cultivate insa in Romania.

Conditii de mediu pentru alunul ornamental

Lumina. Alunul se dezvolta bine in conditii de lumina plina sau de semiumbra. Suporta expunerea directa la razele solare. 

Temperatura. Alunul comun prefera climatul moderat, calduros pe perioada verii, rezista insa bine si la ger. Alunul turcesc si alunul de Lombardia au pretentii mai mari fata de caldura, fiind specii adaptate climatului mediteranean.

Solul. Alunul prefera solul bogat in substante nutritive si humus, bine drenat si cu umiditate normala. Vegeteaza slab pe solurile puternic acide, scheletice sau nisipoase. Nu suporta uscaciunea de lunga durata in sol, dar nici stagnarea apei in sol. 

Ingrijire

Udarea. In cazul zonelor cu precipitatii anuale mai reduse de 700 mm, se recomanda udarea culturilor in perioadele secetoase, ori de cate ori se constata ca solul este uscat la suprafata. Udarea prin picurare este potrivita in culturile de alun.

Fertilizarea. Pentru o crestere viguroasa si fructificatie abundenta, se recomanda administrarea ingrasamintelor organice, precum gunoiul de grajd, o data la 3 ani, in cantitati de 20-30 t/ha. In plus, toamna pot fi aplicate ingrasaminte chimice pe baza de fosfor si potasiu, iar primavara devreme se poate administra azot. La nevoie, se pot administra ingrasaminte foliare si radiculare, precum si activatori pentru imbunatatirea structurii solului si a absorbtiei radiculare.

Taieri. Alunul este rezistent la taierile de formare si de intretinere a tufelor sau a coroanei, dupa caz. Dupa varsta de 6-8 ani, se realizeaza taieri de revigorare, in scopul stimularii fructificatiei. Se recomanda efectuarea taierilor in perioada de repaus vegetativ.

In plus, este indicata acoperirea cu mastic a ranilor cu diametrul mai mare de 4-5 cm.

Plantare. Se recomanda plantarea puietilor de alun in gropi de 60x60x60 cm, urmata de tasarea pamantului si udarea cu cantitati mari de apa (10-15 l). Pentru favorizarea prinderii, radacinile se introduc intr-un amestec de pamant galben, balegar de bovine si apa, de consistenta smantanii. Perioada optima pentru plantare este toamna. 

Inmultire. Se poate inmulti pe cale germinativa (din seminte) sau pe cale vegetativa (prin butasire, marcotare, altoire sau prin despartirea tufei). 

Boli si daunatori. Alunul poate fi afectat de numeroase boli, precum mozaicul alunului, patarea bacteriana, antracnoza, gleosporioza, monilioza, fainarea sau putregaiul cenusiu. Principalii daunatori care produc pagube in culturile de alun sunt: gargarita alunului, acarianul mugurilor, viermele fructelor, cicada melifera, paduchele galben si paduchele verde al alunului.

Se recomanda alegerea soiurilor rezistente la boli si daunatori, folosirea de altoi si portaltoi sanatosi, respectiv mentinerea unei stari fitosanitare optime. In cazul unor infectii sau atacuri, partile de plante afectate se vor eliminarea, adunarea si arderea partilor de planta afectate. Tratamentele preventive si de combatere a bolilor si daunatorilor se realizeaza cu fungicidele si insecticidele specifice, conform instructiunilor de pe ambalaj.

In plus:

• alunul are o longevitate de aproximativ 80 de ani;
• alunele reprezinta o sursa importanta de vitamine, minerale si grasimi;
• alunele se recolteaza la maturitate deplina, moment semnalat de culoarea ciocolatiu-rosiatica si de desprinderea usoara a involucrului;
• frunzele, scoarta si matisorii de alun se folosesc in scop medicinal: infuzii, uleiuri, etc.
• lemnul de alun are numeroase intrebuintari, precum: tarusi, nuiele pentru impletituri, obiecte de uz casnic si altele.