Plantarea arborilor si arbustilor ornamentali

Pentru majoritatea arborilor si arbustilor ornamentali, cel mai indicat moment pentru plantare este in perioada repausului vegetativ.
Starea de repaus vegetativ reprezinta acea faza din ciclul anual al plantelor in care activitatea metabolica a acestora este minima. In cazul arborilor si abustilor ornamentali, aceasta perioada cuprinde intervalul de timp dintre caderea frunzelor (toamna) si inceputul dezmuguritului (primavara).

La speciile foioase caduce si cu frunze persistente, plantarea se face din toamna, dupa caderea frunzelor (in cazul speciilor cu frunze caduce), pana in primavara, inainte de dezmugurit. Plantarea se poate face si in timpul iernii, daca temperatura este de peste 5℃, iar solul nu este inghetat. 

Speciile de conifere sunt mai sensibile fata de momentul plantarii. In cazul lor, aceasta lucrare se recomanda sa se faca toamna (septembrie-octombrie) sau primavara (martie-aprilie).

Plantarea in perioada de repaus asigura arborelui sau arbustului nou plantat timp pentru dezvoltarea corespunzatoare a radacinilor pana la pornirea acestuia in vegetatie.

Pregatirea terenului si plantarea arborilor si arbustilor

Locul de plantare se alege in functie de cerintele de mediu (lumina, umiditate, sol) ale arborelui sau arbustului ce urmeaza a fi plantat. Este indicat ca volumul gropii de plantare sa fie dublu fata de cel al radacinilor sau balotului de pamant.

In functie de specie, plantarea se poate face cu balot de pamant pe radacini sau fara pamant pe radacini.

Plantarea arborilor si arbustilor cu balot de pamant pe radacini prezinta avantajul ca gradul de prindere sa fie mai mare. Este obligatorie plantarea cu balot pentru:

• speciile foioase cu frunze persistente (ex. Berberis julianae, Euonymus japonicus etc);
• speciile cu frunze semipersistente, de varsta matura (ex. Ligustrum vulgare, Lonicera pileata etc);
• speciile sensibile la transplantare (ex. Magnolia, Betula etc);
• speciile de foioase, de varsta matura;
• speciile de conifere (ex. Abies, Picea, Thuja, Juniperus etc).

Inainte de plantarea propriu-zisa se recomanda indepartarea ambalajului, in cazul in care nu este biodegradabil, pentru ca acesta impiedica dezvoltarea radacinilor in sol. Indepartarea ambalajului se realizeaza cu atentie, astfel incat radacinile sa nu fie afectate. 

In groapa existenta se aseaza balotul, astfel incat planta sa fie in pozitie verticala. Se introduce pamant intre peretii gropii si balot si se taseaza succesiv.

Lucrari de fasonare

La plantele cu balot de pamant nu se aplica fasonarea radacinilor. Fasonarea partii aeriene nu se aplica niciodata la conifere, ci doar la speciile de arbori si arbusti cu frunze caduce. Se fac taieri usoare, de echilibrare a partii aeriene cu cea radiculara, pastrandu-se forma si volumul coroanei.

Plantarea arborilor si arbustilor fara pamant pe radacini se realizeaza la speciile de arbori si arbusti ornamentali care nu prezinta sensibilitate la transplantare sau alte cerinte speciale fata de aceasta lucrare.

O particularitate a plantarii fara pamant pe radacini o reprezinta operatia de mocirlire, care este obligatorie pentru acest tip de plantare.

Prin mocirlire intelegem inmuierea radacinilor inainte de plantare timp de aproximativ 15 minute intr-un amestec de apa, pamant maruntit si gunoi proaspat de bovine. Aceasta operatiune are rolul de a rehidrata radacinile si de a favoriza o prindere cat mai buna la plantare. 

Inainte de plantarea propriu-zisa, la baza gropii se face un musuroi format din pamant maruntit, care are rolul de a permite o buna dezvoltare a radacinilor. Tot in acest scop, inainte de asezarea radacinilor in groapa, este indicata udarea pamantului de la baza gropii. 

Pozitionarea plantei in groapa de plantare se va face astfel incat nivelul de plantare sa corespunda cu cel anterior. 

Fasonare

Inainte de mocirlire, se scurteaza radacinile foarte lungi si se elimina cele rupte sau ranite. Fasonarea radacinilor favorizeaza o prindere cat mai buna la plantare.

Fasonarea partii aeriene se face mai accentuat la plantele fara pamant pe radacini fata de cele cu balot de pamant, intrucat in acest caz volumul de radacini este mai redus si nu poate asigura aprovizionarea intregii parti aeriene. 

Udarea

Dupa plantare, este necesara efectuarea unei udari temeinice, in functie de volumul sistemului radicular, doza recomandata fiind de 5-10 l de apa sau mai mult, la nevoie. Odata cu prima udare, se poate aplica un stimulator de inradacinare. 

De asemenea, in primul an de la plantare trebuie mentinuta o umiditate moderata in sol, astfel incat acesta sa se pastreze reavan. Insa nu trebuie sa balteasc apa, udarea in exces ducand la asfixierea si putrezirea radacinilor.
In cazul in care in iarna de dupa plantare sunt zile consecutive cu temperaturi ridicate si fara precipitatii, este recomandata administrarea unei cantitati moderate de apa, pentru a preveni deshidratarea arborilor sau arbustilor nou plantati.

Fertilizarea

Nu se recomanda administrarea de ingrasaminte in timpul plantarii si nici imediat dupa plantare. Insa, daca solul este sarac in elemente nutritive, in pamantul scos din groapa, se poate incorpora mranita. In prima saptamana dupa plantare se poate administra un produs pentru imbunatatirea structurii solului.

Fertilizarea se va face dupa ce radacinile s-au adaptat in noul mediu, cu ingrasaminte specifice cu eliberare lenta. 

Sustinerea 

Pentru o dezvoltarea armonioasa, se recomanda ancorarea arborilor mari si tutorarea celor de inaltime mai mica. 

Cum alegem materialul saditor dendrologic

Pentru o dezvoltare corespunzatoare a arborelui sau arbustului ce urmeaza a fi plantat, se recomanda ca materialul saditor dendrologic sa fie verificat cu atentie in momentul achizitionarii. Este indicat ca acesta sa fie procurat din pepinierele autorizate sau centrele dendrologice specializate.

In momentul achizitionarii se va acorda atentie mai multor aspecte:
Forma. Coroana ar trebui sa fie bine proportionata, cu ramuri viguroase si aerisite.
Frunzele. Culoarea si aspectul acestora reprezinta un indiciu foarte important al sanatatii plantei. O planta sanatoasa prezinta un frunzis bogat, colorat in functie de specie.
Leziunile. Prezenta acestora este un indiciu ca planta nu este intr-o stare foarte buna. Chiar daca in acel moment nu prezinta semne de imbolnavire, leziunile pot reprezenta porti de intrare pentru diferite boli si daunatori.
Radacinile. Daca sistemul radicular este afectat sau slab dezvoltat, este posibil ca planta sa nu se dezvolte corespunzator sau chiar sa se usuce in timp.
Radacinile sanatoase ar trebui sa fie albe sau cafenii, suculente si numeroase. Radacinile rupte, deshidratate, decolorate sau innegrite sunt indicii ca planta este deja afectata si nu poate sustine o dezvoltare adecvata a plantei. 

In cazul coniferelor si a speciilor de foioase sensibile la transplantare se recomanda achizitionarea acestora la ghiveci. In acest mod se poate verifica sistemul radicular al plantelor, care trebuie sa fie dezvoltat proportional cu varsta arborelui. 

Daca sistemul radicular nu este dezvoltat corespunzator sau radacinile au fost fasonate sever inainte de achizitionare, exista posibilitatea ca la o perioada de timp dupa plantare, arborele sa inceapa sa se usuce ireversibil, fara a exista un motiv evident.