Viermele rosu al paiului – Haplodiplosis marginata

Viermele rosu al paiului - Haplodiplosis marginata Comunitatea Botanistii

Viermele rosu al paiului, Haplodiplosis marginata este o specie semnalata ca daunatoare culturilor de cereale paioase in mai multe tari din Europa. In Romania a fost semnalata pentru prima data in 1969 iar arealul de raspandire este limitat la anumite zone centrale si de vest a tarii (Oltenia, Banat si Crisana).

Alte denumiri: Saddle gall midge (lb. engleza).

Descriere. Adultul are corpul de culoare inchisa, capul si toracele negre iar halterele si zona scutelului sunt galbui. Abdomenul are nuante rosietice. Corpul are lungimea de 4-5 mm, femela fiind mai mare decat masculul. Aripile sunt transparente si prezinta irizatii evidente. Ouale au 0,3×0,8 mm si sunt de culoare roscata. Larva are 3-4 mm lungime, este apoda si eucefala, de culoare rosie.

Biologie si ecologie viermele rosu al paiului

Viermele rosu al paiului dezvolta o singura generatie pe an si ierneaza ca larva complet dezvoltata, in sol. Larvele au capacitatea de a ramane in sol, in stare de hibernare, timp de mai multi ani, daca nu sunt conditii favorabile de impupare in lunile aprilie-iunie.

In aprilie-mai larvele se urca la suprafata solului pentru a se impupa. Dupa 4-5 zile apar adultii iar la scurt timp are loc copulatia si depunerea pontei. O femela depune circa 200 de oua, in grupuri de 15-20 de oua, de regula, pe frunzele superioare, de-a lungul nervurilor si pe teaca. Ouale sunt sensibile la uscaciune. Dupa eclozare, larvele patrund in limbul si tulpina plantei, imprastiindu-se de-a lungul internodului. Pe o tulpina se pot inregistra pana la 100 de larve. Inainte de recoltarea cerealelor, larvele isi incheie dezvoltarea si coboara in sol pentru diapauza estivala, care apoi se continua cu hibernarea.

Umiditatea ridicata a aerului si a solului, monocultura si solurile grele favorizeaza dezvoltarea si inmultirea viermelui rosu al paiului.

viermele-rosu-al-paiului-daune
Plante atacate si mod de daunare

Viermele rosu al paiului se dezvolta pe mai multe specii de graminee, insa prefera graul si orzul si mai putin secara si ovazul. Plantele atacate prezinta petiolul frunzelor umflat la locul de fixare a larvelor. In aceste umflaturi alungite se gasesc numeroase gale pline cu larve rosii in diferite stadii de dezvoltare. In zonele atacate paiul are fasciculele libero-lemnoase distruse ceea ce determina incetinirea dezvoltarii, stagnarea inspicarii si o coacere prematura. Atacul acestui daunator scade inaltimea plantei si lungimea spicului, rezultand spice nedezvoltate, cu numar redus de boabe sau sterile.

Control si combatere. Aparitia acestui daunator este favorizata de cultivarea graului in monocultura, existenta solurilor argiloase si umiditatea atmosferica si a solului mare. Rotatia culturilor determina reducerea populatiei daunatorului.

Tratamentele chimice se aplica la avertizare, cand rezerva biologica este de 30-50 de larve/m². Se recomanda aplicarea a 3 tratamente in perioada de vegetatie. Primul tratament se face atunci cand este semnalat zborul maxim al adultilor, urmat de inca 2 tratamente, la intervale de 8-10 zile.

Tratamentele se efectueaza cu insecticide specifice.

Produse recomandate

  • Discuții pe teme similare

    daniel
    12 iulie 2020
    Buna ziua, daca pe teren a fost grau pana acum se poate infiinta o livada de cirese?
    0
    1
    Trimite
    Ioan
    24 aprilie 2019
    Ce. Inseamna frunza standard la grau?Multumesc.
    0
    1
    Trimite

Vrei să afli și mai multe?

Specialiștii noștri participă la discuțiile comunității botaniștii cu informații și soluții utile.
Dacă dorești, poți să începi o discuție despre problema cu care te confrunți.
Citește discuțiile