Planta de tutun face parte din familia Solanaceae, genul Nicotina L, principalele specii de tutun sunt Nicotiana tabacum si N. rustica, acestea sunt originare din America. In prezent tutunul se cultiva pe toate continentele, pe teritoriul tarii noastre suprafata a scazut anual. Tutunul este principala materie prima folosita in obtinerea produselor din tutun (tigari, tutun pentru mestecate, tutun de pipa).
Tutunul prezinta o radacina profunda, pivotanta ceea ce ii confera plantei o oarecare rezistenta la seceta, tulpina este cilindrica, inalta, in partea superioara avand ramificatii, frunzele sunt alterne si au diferite forme. Florile sunt asezate in raceme sau panicule terminale iar fructul este o capsula formata din doua compartimente.
Factorii de mediu
Temperatura
Pe intreaga perioada de vegetatie tutunul are nevoie de 2600-2900°C. Este o planta termofila, temperatura optima de dezvoltare a plantelor de tutun este de 27°C. Temperaturile ce depasesc 30°C sau scad sub 17°C scad productiile si calitatea tutunului.
Lumina
Tutunul este o planta iubitoare de lumina, acest factor abiotic influentand direct productia si calitatea tutunului, insuficienta luminii creste perioada de vegetatie si incetineste dezvoltarea plantelor.
Substrat
Solurile sunt foarte importante pentru realizarea unei productii profitabile, tutunul prefera soluri cu valoarea pH-ului intre 6,5-7,4. Solurile usoare, calde sunt prielnice pentru dezvoltarea plantelor de tutun.
Umiditate
Tutunul nu este pretentios fata de factorul umiditate, are rezistenta buna la seceta, daca umiditate este prea mare apar efecte negative in perioada de vegetatie precum prelungirea acesteia si aparitia bolilor si daunatorilor.
Tehnologia de cultivare
Lucrarile solului
Dupa recoltarea plantei premergatoare se realizeaza lucrarea de dezmiristit, apoi se realizeaza lucrarea de arat cand umiditatea solului permite aceasta lucrare. Patul germinativ se realizeaza cu ajutorul combinatoarelor ce niveleaza solul, primavara se recomanda efectuarea unui numar cat mai mic de lucrari la nivelul solului pentru a impiedica pierderea apei. Solul trebuie fie cat mai afanat si nivelat.
Metoda si epoca plantatului
In ziua plantarii rasadul de tutun se scoate din rasadnite/solarii, se aleg doar plantele uniform dezvoltate. Epoca plantarii se stabileste in functie de zona in care se cultiva dar si de caracteristicile soiului folosit. In general epoca plantarii este cuprinsa intre 1-15 mai.
Combaterea buruienilor
Buruienile sunt nedorite in orice cultura fiind mari consumatoare de apa si elemente nutritive. Buruienile pot fi combatute prin efectuarea de prasile mecanice sau manuale si prin erbicidare cu produse specifice.
Produse recomandate
Boli si daunatori
Tutunul este frecvent atacat de boli precum fainare, putregaiul tulpinii, bacterioze, patarea unghiulara. Dintre daunatori cei mai pagubitori sunt tripsii, afidele, omizile defoliatoare dar si omida capsulelor.
Produse recomandate
Produse recomandate
Fertilizare
Tutunul este o cultura ce raspunde pozitiv la fertilizari cu ingrasaminte organice sau minerale, se recomanda astfel folosirea ingrasamintelor cu continut ridicat si echilibrat in macro si microelemente.
Irigarea
Irigarea culturii de tutun se poate realiza fara a diminua productia. Se recomanda folosirea lucrarii de irigare in functie de precipitatiile inregistrate in zonele de cultivare, daca umiditatea solului este prea se poate produce scaderea cantitatii de nicotina. Normele de udare trebuie sa fie cuprinse intre 250-350 m3 apa.
Recoltarea
Frunzele de tutun ajung la maturitate treptate, acest lucru se realizeaza de la baza spre varf. Ajungerea la maturitate se observa prin pierderea luciului, prezenta petelor galbui pe frunze. Maturarea frunzelor facandu-se etapizat atunci si recoltatul se va realiza pe parcusul a mai multor zile.
