Spanacul (Spinacia oleracea) este o planta legumicola anuala, originara din Asia. Aceasta este cultivata pentru frunzele sale bogate in elemente nutritive.

Principalele boli ale spanacului

VIROZE

Mozaicul castravetilor (Cucumber mosaic virus in spinach)

Acest virus ataca majoritatea plantelor legumicole, inclusiv spanacul. Frunzele plantelor atacate prezinta pete galbui, de forma neregulata. Tesuturile afectate nu se mai dezvolta uniform iar in fazele avansate ale bolii, marginile frunzelor se ingalbenesc si se brunifica. In timpul vegetatiei, virusul este raspandit de catre afide, iar de la un an la altul se transmite prin seminte.

Masuri de prevenire si combatere:

• eliminarea plantelor atacate din cultura;
• utilizarea semintelor certificate;
• aplicarea de insecticide specifice pentru a tine sub control populatia de afide.

MICOZE

Mana la spanac (Peronospora spinaciae)

Pe partea superioara a frunzelor de spanac apar pete de culoare galbena, iar pe fata inferioara, in dreptul petelor, se formeaza un puf cenusiu-violaceu. Pe vreme umeda si racoroasa, petele se extind si pot acoperi toata frunza. Frunzele atacate se rasucesc, se deformeaza, iar la final se usuca. Boala se manifesta doar pe frunze, indiferent de fenofaza in care se afla cultura. Tesuturile atacate devin sfaramicioase si se desprind de pe planta.

Masuri de prevenire si combatere:

• asolament corect (spanacul poate reveni pe acelasi teren dupa 3 ani);
• utilizarea semintelor certificate;
• tratamente cu fungicide specifice.

Albumeala sau rugina alba (Albugo candida)

Pe partea superioara a frunzelor apar pete galbui iar pe masura ce boala evolueaza, pe fata inferioara apar fructificatiile ciupercii, sub forma unor cercuri de culoare alba. Frunzele puternic atacate se usuca si cad.

Masuri de prevenire si combatere:

• strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• utilizarea semintelor certificate;
• tratamente cu fungicide specifice.

Antracnoza la spanac (Colletoreichum spinaciae)

Pe frunzele plantelor atacate apar pete galbui sau albicioase. In conditii de mediu favorabile (temperatura si umiditate ridicate), petele se unesc si acopera suprafata frunzelor iar intreaga cultura poate fi usor distrusa. Transmiterea de la un an la altul se realizeaza prin resturile vegetale infectate, ramase pe sol.

Masuri de prevenire si combatere:

• asolament corect (spanacul poate reveni pe acelasi teren dupa 1-2 ani);
• adunarea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare;
• utilizarea semintelor certificate;
• tratamente cu fungicide specifice.

Fuzarioza (Fusarium oxysporum f sp. spinaciae)

Primele simptome sunt reprezentate de ingalbenirea frunzelor mature, urmand ca la scurt timp intreaga planta sa prezinte aceste simptome. Daca se realizeaza o sectiune prin radacina plantei, se pot observa vasele conducatoare brunificate. Aparitia bolii este favorizata de temperaturile mai mari de 27℃ si de seceta prelungita.

Masuri de prevenire si combatere:

• mentinerea umiditatii constante in sol;
• rotatia corecta a culturilor (spanacul va reveni pe acelasi teren dupa trei ani);
• tratamente cu fungicide specifice.

Caderea si putrezirea plantutelor (Phythium spp.)

Este una dintre cele mai pagubitoare boli ale rasadurilor, manifestandu-se din stadiul de germinare si rasarire pana la stadiul de 2-3 frunze adevarate. In caz de atac, tesuturile tulpinitelor de la nivelul solului se innegresc, devin apoase si se descompun. Aparitia bolii este favorizata de temperaturi intre 18-30℃ si umiditate de peste 90%.

Masuri de prevenire si combatere:

• eliminarea plantelor din cultura si dezinfectarea solului din regiunea respectiva;
• dezinfectia substratului si tratarea semintelor inainte de semanat;
• evitarea udarii in exces;
• tratamente cu fungicide specifice in perioada de vegetatie.

Principalii daunatori ai spanacului 

Limaxul este o specie polifaga, ce ataca numeroase plante legumicole, flori, vita de vie etc. Produce pagube mari in culturile de legume prin perforarea frunzelor, distrugand aparatul foliar al plantei.

Metode de combatere:

• tratamente cu moluscocide specifice.

Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Apar primavara devreme si se hranesc pe flora spontana, iar apoi se deplaseaza pe speciile cultivate. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori, inflorescente si pe lastarii tineri. Plantele atacate stagneaza, se ingalbenesc si devin sensibile la atacul ciupercilor.

Metode de combatere:

• tratamente cu insecticide specifice;
• utilizarea capcanelor atractante.

Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Daunatorul se dezvolta in conditii de sera tot timpul anului, iar in camp numai in perioada de vara. In sera poate dezvolta 3-6 generatii pe an, atunci cand conditiile sunt favorabile. Adultii si larvele colonizeaza frunzele si lastarii iar in urma atacului, frunzele se ingalbenesc, se usuca si cad.

Metode de combatere:

• distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii;
• dezinfectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi;
• tratamente cu insecticide specifice;
• utilizarea capcanelor atractante.

Purici de plante

Adultii apar primavara devreme, iar dupa ce se hranesc depun ponta in sol, langa plantele de varza, conopida, gulie, salata etc. Adultii ataca frunzele, rod tesuturile, iar frunza capata un aspect ciuruit.

Metode de combatere:

• tratamente cu insecticide specifice.

Musca miniera (Liriomyza spp.)

Este o specie polifaga, ce ataca aproape toate speciile de legume. Larvele rod frunzele de spanac, sub forma unor galerii miniere, insa atacul nu produce pagube insemnata in cele mai multe dintre cazuri.

Metode de combatere:

• tratamente cu insecticide specifice.

Viermii sarma (Agriotes spp.)

Viermii sarma se intalnesc in aproape toate regiunile si produc pagube insemnate la numeroase culturi. Pagubelor produse de viermii sarma coincid cu perioada rasaritului sau apar in primele faze de vegetatie ale plantelor. Dupa cateva zile de la plantare, planta atacata se distinge usor prin aspectul ofilit. Larva patrunde aproape de radacina, in zona coletului si se hraneste cu interiorul tulpinii, urcand apoi pana in partea inferioara.