Pepeni, informatii despre boli, daunatori si tratamente

Pepenele (Citrullus lanatus) este o planta din familia Cucurbitaceae, originara de pe continentul african. El este cultivat pe scara larga in intreaga lume datorita gustului dulce si racoritor al fructelor sale. Pepenele este o planta erbacee anuala, agatatoare si taratoare cu textura aspra, rugi pilosi prevăzuti cu carlige si frunze cu cinci lobi profunzi. Florile sunt mari, galbene si unisexuate. Fructul este o baca uriasa, carnoasa si zemoasa (cca. 90% apa), de forma sferica si de culoare verde. Pulpa este de culoare roz sau rosu, datorită licopenului (intalnit si la rosii), cu gust dulce, racoritor, bogat in apa si saruri. Semintele de pepeni sunt de culoare neagra, maro sau alba si sunt bogate în vitamina E.

Principalele boli la pepeni

VIROZE

Mozaicul cucurbitaceelor (Cucumber mosaic virus)

Virusul are o mare raspandire, fiind intalnit la dovlecel, castraveti, pepene, tomate, vinete, ardei, precum si la alte specii de plante spontane. Se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de decolorare. Frunzele capata un aspect mozaicat, iar in urma unui atac puternic, acestea se incretesc. Plantele atacate produc fructe mici, deformate, care prezinta pete mozaicate. Virusul rezista peste iarna in speciile de plante spontane si cultivate si se transmite prin intermediul semintelor infectate si afide.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• distrugerea buruienilor din cultura;
• aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide;
• folosirea de samanta sanatoasa;
• utilizarea soiurilor de pepeni rezistente.

BACTERIOZE

Patarea unghiulara (Pseudomonas syringae pv. lachrymans)

Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor (cotiledoane, frunze, flori si fructe). Inca de la inceputul vegetatiei apar pete mici, umede, de culoare bruna si forma circulara neregulata. Ulterior, aceste pete se brunifica, iar in dreptul lor tesutul se usuca si se desprinde. Pe fructe, atacul produce pete mici, circulare, cu aspect umed, iar zona centrala este albicioasa. In dreptul acestor pete (pe vreme umeda) apare exudatul bacterian. Aparitia bolii este favorizata de umiditate ridicata (peste 90%) si temperaturi intre 18-28º C. Boala se transmite prin samanta infectata sau prin vectori (vant, irigatii, ploi, oameni sau uneltele agricole).

Masuri de prevenire si combatere:

• utilizarea de samanta sanatoasa;
• igiena culturala;
• evitarea irigarii prin aspersiune;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor (Erwinia tracheiphila)

Frunzele plantelor atacate se ofilesc sub forma unei umbrele. Ulterior, tesuturile mecanice din tulpina sunt distruse, iar planta moare. Simptomul de ofilire se datoreaza faptului ca bacteria blocheaza vasele liberiene ale plantei. Bacteria rezista pe resturile vegetale doar cateva saptamani, dar este transmisa de catre gandacul dungat (Acalymma vittata) si gandacul patat (Diabrotica undecimpunctata).

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• tratamente cu insecticide impotriva insectelor care contribuie la raspandirea bolii.

MICOZE

Fainarea cucurbitaceelor (Sphaerotheca fuliginea)

Este o boala des intalnita in culturile de castraveti, pepeni, dovlecel si alte cucurbitacee, producand pagube insemnate. Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mari, albe, care devin prafoase. Frunzele puternic afectate se brunifica, se usuca si cad. Aparitia ciupercii este favorizata de temperaturi de peste 24º C si vreme uscata.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Mana cucurbitaceelor (Pseudoperonospora cubensis)

Este cea mai importanta boala a cucurbitaceelor, producand pagube insemnate atat in culturile din camp, cat si in cele din spatiile protejate. Boala se manifesta prin aparitia pe partea superioara a frunzelor a unor pete de culoare verzi-galbui, care ulterior devin galbene, iar in final se brunifica. Pe partea inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) apare un puf de culoare violet-cenusiu, format din fructificatiile ciupercii. In urma atacului frunzele se usuca si cad, iar fructele raman mici. Aparitia infectiei este favorizata de prezenta picaturilor de apa pe frunze si temperaturi cuprinse intre 15-30º C.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• evitarea irigarii prin aspersiune;
• cultivarea de soiuri rezistente;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Ofilirea fuzariana (Fusarium oxysporum)

Primele simptome sunt reprezentate de ingalbenirea frunzelor si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantei. In sectiune prin tulpina se observa brunificarea tesutului vascular. emperaturile intre 28 si 32 ºC, pH-ul solului usor acid, umiditatea solului ridicata sunt factori care favorizeaza aparitia acestei boli.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• dezinfectarea substratului din rasadnita si tratarea semintelor inainte de semanat;
• fertilizare rationala;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Atacul se manifesta in sere, solarii, iar in anii cu precipitatii abundente se manifesta si in camp. Simptomul cel mai frecvent este ofilirea brusca a tesuturilor suculente (tulpini, fructe). Pe fructe, atacul se manifesta prin aparitia unor pete adancite, umede, de culoare bruna, de forme si marimi neregulate. Atacul este favorizat de umiditate ridicata (peste 95% mai multe zile la rand), lipsa aerisirii, nebulozitate persistenta, fertilizarea si udarea excesiva.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• fertilizare rationala;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Antracnoza cucurbitaceelor (Colletotrichum lagenarium)

Boala se manifesta pe toate organele aeriene, in conditii de umiditate atmosferica ridicata si temperaturi de peste 25 °C. Pe frunze si pe tulpini apar pete galbui, circulare sau colturoase, care apoi se brunifica. Pe fructe apar pete circulare, de culoare bruna, adancite in tesut. Pulpa fructelor afectate se transforma intr-o masa vascoasa si nu mai poate fi consumata. Boala poate evolua si in cursul depozitarii.

Masuri de prevenire si combatere:

• utilizarea de seminte sanatoase;
• adunarea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Caderea si putrezirea plantulelor (Pythium spp.)

Este una dintre cele mai importante boli ale rasadurilor. Se manifesta din stadiul de germinare si rasarire pana la stadiul de 2-3 frunze adevarate. In caz de atac, tesuturile tulpinitelor de la nivelul solului se innegresc, devin apoase si se descompun. Aparitia bolii este favorizata de temperaturi intre 18-30º C si umiditate peste 90 %.

Masuri de prevenire si combatere:

• eliminarea plantelor din cultura si dezinfectarea solului din zona respectiva;
• dezinfectia substratului si tratarea semintelor inainte de semanat;
• evitarea udarii in exces;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Alternarioza (Alternaria cucumerina)

Este o boala intalnita frecvent la plantele din familia Cucurbitaceae (castraveti, dovlecei, pepeni etc.). Pe frunzele infectate apar pete mici de decolorare, care se pot uni. Petele sunt inconjurate de o margine galbena, iar pe suprafata petelor apar zone concentrice, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Ciuperca rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului si pe cucurbitaceele spontane.

Masuri de prevenire si combatere:

• rotatia corecta a culturilor;
• strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• combaterea buruienilor;
• tratarea semintelor inainte de semanat;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Putregaiul tulpinilor la pepeni (Didymella bryoniae)

Aparitia bolii este favorizata de temperaturile cuprinse intre 20-25 °C. Ciuperca patrunde in vasele conducatoare, unde blocheaza circulatia sevei, conducand la ofilirea plantei. Atacul se observa cel mai bine pe tulpina. In zona nodurilor apar leziuni umede, care se transforma intr-un putregai de culoare bruna. Simptomele bolii pot aparea pe frunze si pe fructe sub forma unor pete umede, care capata un aspect negricios.

Masuri de prevenire si combatere:

• rotatia corecta a culturilor;
• strangerea si distrugerea resturilor vegetale, dupa recoltare;
• evitarea irigarii prin aspersiune;
• cultivarea soiurilor de pepeni rezistente;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

 Principalii daunatori la pepeni

Viermii  sarma (Agriotes spp.)

Viermii sarma reprezinta stadiul larvar al insectelor din genul Agriotes. Aceste larve ataca sistemul radicular si tulpina plantelor. Plantele atacate prezinta frunze ingalbenite dupa care se usuca sau vegeteaza slab.

Masuri de combatere:

• aplicarea tratamentelor la sol cu insecticide specifice, odata cu plantarea.

Paianjenul (acarianul) rosu (Tetranychus urticae)

Prezinta 6-10 generatii pe an si ierneaza in stadiu de adult, mai ales ca femela (masculii fiind in general mai rari), sub scoarta exfoliata a pomilor, pe sub frunzele cazute, pe buruieni uscate sau in stratul superficial al solului. Frunzele atacate se usuca si cad. Ca urmare a atacului, se constata o stagnare a cresterii lastarilor.

Masuri de combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecto-acaricide specifice.

Afidele

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Acestea se dezvolta pe flora sponta, iar apoi de deplaseaza pe speciile cultivate. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori sau inflorescente si pe lastarii tineri. Insectele inteapa si sug sucul celular. Un atac sever poate determina moartea plantei.

Masuri de combatere:

• utilizarea capcanelor atractante;
• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Daunatorul se dezvolta in conditii de sera tot timpul anului, iar in camp numai in perioada de vara. In sera poate dezvolta 3-6 generatii pe an, atunci cand conditiile sunt favorabile. Adultii si larvele colonizeaza frunzele, deseori si lastarii de pepeni. In urma atacului, frunzele se etioleaza, se usuca si cad.

Masuri de combatere:

• distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii;
• dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi;
• utilizarea capcanelor atractante;
• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Tripsii 

Sunt daunatori de mici dimensiuni, greu vizibili cu ochiul liber, ce ataca un numar foarte mare de plante de cultura. Aceastia colonizeaza varfurile de creste, florile, frunzele, determinand avortarea florilor si piticirea plantelor. Tripsii pot transmite o serie de viroze.

Masuri de combatere:

• utilizarea capcanelor atractante;
• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.