Graul (Triticum aestivum) este cea mai cultivata planta din lume, fiind o importanta moneda de schimb in cadrul economiei mondiale. Graul este originar din Asia si a fost introdus in cultura acum cateva mii de ani. Acesta si-a castigat popularitatea inca de cand a fost descoperit si este un element de baza in alimentatia mai multor popoare (inclusiv romanii). Romania este una dintre cele mai importante tari europene producatoare de grau. Avand in vedere importanta deosebita a acestei culturi, cunoasterea bolilor si daunatorilor ce pot influenta negativ productia de grau este foarte importanta.

Principalele boli ale graului

VIROZE

Mozaicul dungat al graului (Wheat streak mosaic virus)

Primele simptome apar la cateva saptamani de la rasarire. Pe frunze apar dungi de culoare verde-deschis sau galbui, paralele cu nervurile. Simptomele bolii sunt mascate in toamna odata cu scaderea temperaturilor si reapar primavara. In caz de de atac puternic, frunzele bazale devin galbene, iar cele din varf au apect mozaicat. Plantele de grau infectate stagneaza din crestere si formeaza spice slab dezvoltate. Acest virus ataca mai multe specii din familia Poaceae si este transmis de acarieni.

Masuri de prevenire si combatere:

• distrugerea buruienilor din cultura;
• efectuarea lucrarilor agrotehnice specifice;
• semanatul in epoca optima;
• aplicarea insecticidelor pentru a combate acarienii;
• cultivarea soiurilor rezistente.

Piticirea galbena a orzului (Barley yellow dwarf virus)

Aceasta viroza ataca agresiv graul. Plantele atacate prezinta o culoare mai inchisa, iar apoi se ingalbenesc. Viroza ataca plantele si in faza de plantula producand o piticire severa insotita de lipsa inspicarii. Daca plantele sunt afectate in faza de infratire, acestea infratesc mai putin, iar varfurile si nervurile frunzelor sunt ingalbenite. Plantele atacate formeaza spice, dar cu un numar mare de spiculete sterile. Virusul este transmis de afide.

Masuri de prevenire si combatere

• distrugerea buruienilor din cultura;
• efectuarea lucrarilor solului specifice;
• semanatul in epoca optima;
• aplicarea insecticidelor pentru a combate vectorul;
• cultivarea soiurilor rezistente.

MICOZE

Fainarea (Erysiphe graminis)

Boala isi face aparitia primavara. Pe frunzele bazale si pe tulpini apar pete albe, pasloase. Petele devin prafoase, iar pe acestea apar formatiuni circulare ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Atacul se poate extinde rapid si poate ataca chiar si spicele. Tesuturile atacate se ingalbenesc si se usuca. Frunzele se usuca prematur, spicele nu se dezvolta normal, iar planta produce boabe sistave. Ciuperca ierneaza pe resturile vegetale de la suprafata solului. Vremea umeda din toamna poate determina aparitia unor infectii de toamna. Aparitia bolii este favorizata de fertilizarea excesiva cu azot, monocultura sau densitatea mare la semanat.

Masuri de prevenire si combatere

• ingroparea resturilor vegetale prin aratura;
• distrugerea buruienilor;
• fertilizarea echilibrata;
• cultivarea soiurilor de grau rezistente;
• aplicarea a 1-2 tratamente in fenofaza de impaiat sau inspicat cu fungicide specifice.

Septorioza (Septoria tritici)

Principalele simptome ale acestei boli se manifesta pe frunze. Primele simptome se manifesta pe varfurile frunzelor prin aparitia unor pete galbui, iar cu timpul acestea devin cenusii. Boala evolueaza si in mijlocul petelor apar formatiuni punctiforme negricioase, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Frunzele atacate se usuca prematur, iar plantele afectate nu se mai dezvolta normal. In timpul vegetatie, ciuperca se transmite prin spori, iar pe timpul iernii ciuperca ierneaza pe resturile vegetale afectate. Aparitia bolii este favorizata de fertilizarea excesiva cu azot, monocultura sau densitatea mare la semanat.

Masuri de prevenire si combatere

• ingroparea resturilor vegetale prin aratura;
• distrugerea buruienilor;
• rotatia corecta a culturilor;
• asigurarea unei densitati optime;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Rugina bruna a graului (Puccinia recondita)

Aceasta boala apare primavara devreme prin formarea unor formatiuni ovale, eliptice sau circulare, de culoare ruginie, numite uredopustule. Mai tarziu, pe fata inferioara apar teleutopustulele ovale, de culoare neagra, ce sunt acoperite de epiderma frunzei. Dupa ruperea epidermei, formatiunile devin prafoase, iar frunzele se ingalbenesc si se usuca.

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea soiurilor de grau rezistente;
• semanatul in epoca optima;
• fertilizare echilibrata;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Rugina galbena (Puccinia striiformis)

Aceasta ciuperca ataca toate organele aeriene ale plantei. Pe organele atacate se formeaza pustule dreptunghiulare, portocalii, dispuse in siruri paralele. Infectia porneste de la frunzele bazale, iar in cazuri grave poate ataca si spicele. In urma atacului se produce uscarea prematura a frunzelor, o incetinire în crestere a spicelor si sistavirea boabelor.

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea soiurilor de grau rezistente;
• semanatul in epoca optima;
• fertilizare echilibrata;
• produsele care combat rugina bruna se pot folosi si impotriva ruginii galbene.

Rugina neagra a graului (Puccinia graminis)

Simptomele bolii se manifesta prin aparitia de formatiuni numite pustule, pe toate organele aeriene ale graului, indeosebi pe tulpina. Din acest motiv se mai numeste si rugina paiului. Spre deosebire de rugina galbena sau cea bruna, in cazul ruginii negre atacul incepe din partea superioara a plantei.

Masuri de prevenire si combatere:

• cultivarea soiurilor de grau rezistente;
• semanatul in epoca optima;
• fertilizare echilibrata;
• produsele care combat rugina bruna si rugina galbena se pot folosi si impotriva ruginii negre.

Fuzarioza (Gibberella zeae)

Aceasta boala isi face aparitia in anii cu veri calde si secetoase. Boala se manifesta inca din faza de plantula, cand pe tulpinitele plantelor apar pete brune. In urma atacului, tulpinitele putrezesc. Cand ciuperca ataca in faza de infratire, plantele prezinta brunificari si la baza tulpinilor. Acestea raman mici si vor forma spice slab dezvoltate, de culoare bruna. Atacul cel mai grav se manifesta in faza de inspicare, cand apare albirea si inrosirea spicelor. La baza spiculetelor albite se dezvolta un mucegai roz sau pernite de culoare portocalie care reprezina fructificatiile ciupercii. Boabele sunt sistave si isi pierd facultate germinativa. Transmiterea din timpul vegetatiei este asigurata de sporii si miceliul ciupercii. De la an la an raspandirea este asigurata de semintele infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

• fertilizare echilibrata;
• evitarea monoculturii sau rotatiei grau-porumb;
• cultivarea soiurilor de grau rezistente;
• tratamentul semintei inainte de semanat.
• tratamente aplicate in faza de burduf cu fungicide specifice.

Malura comuna (Tilletia sp.)

Cand plantele sunt atacate in primele faze de vegetatie, acestea prezinta o stagnare in crestere, infratire slaba si o coloratie verde-albastrie. Spicele au aspect dezordonat, lasand semintele expuse. Boabele atacate sunt mai bombate, iar continutul acestora este inlocuit de o masa de spori de culoare neagra si cu un miros de peste alterat. In timpul recoltarii, boabele atacate sunt sparte, iar sporii sunt eliberati. O parte din spori raman pe sol si vor produce noi infectii, o parte adera pe semintele sanatoase.

Masuri de prevenire si combatere:

• aratura adanca de vara;
• semanat in epoca optima;
• rotatia corecta a culturilor;
• curatarea combinelor la trecerea de la o sola la alta;
• tratamentul semintelor inainte de semanat.

Malura pitica (Tilletia controversa)

In tara noastra acesta boala este mai putin inalnita decat malura comuna, atacul fiind asemanator. Dar in cazul acestei boli, plantele atacate prezinta o piticire severa. Atacul se manifesta in vetre de forma eliptica sau circulara. Plantele atacate nu pot fi recoltate, iar boabele cad pe sol. Sporii ciupercii raman viabili timp de 4-5 ani.

Masuri de prevenire si combatere:

• aratura adanca de vara;
• semanat in epoca optima;
• semanatul la adancimea optima;
• rotatia corecta a culturilor;
• tratamentele aplicate impotriva malurii comune sunt eficiente si in cazul celei pitice.

Taciunele zburator (Ustilago tritici)

Aceasta boala este frecventa in culturile de grau si poate produce pagube semnificative. Plantele atacate sunt mai mici, iar frunza ce acopera spicul este decolorata. Plantele atacate formeaza spice inaintea celor sanatoase. Elementele spicului sunt distruse si transformate intr-o masa prafoasa de spori, de culoarea neagra. Initial, organele spicului sunt acoperite de o membrana argintie. Aceasta se rupe, iar sporii sunt lasati liberi si luati de vant. Din spic mai ramane doar axul central (rahisul).

Masuri de prevenire si combatere:

• tratamentul semintei inainte de semant constituie principala metoda de prevenire si combatere.

Innegrirea si ingenuncherea bazei tulpinii (Gaeumannomyces graminis)

Atacul se manifesta in vetre, iar plantele atacate se recunosc usor dupa culoarea galbuie. Daca plantele se smulg din sol se poate observa ca sistemul radicular este distrus. De asemenea, baza tulpinii este acoperita de un miceliu brun. Tesuturile atacate se necrozeaza, iar tulpina se indoaie si se rupe. In urma atacului plantele se usuca, spicele se decoloreaza, se albesc si nu mai formeaza boabe.

Masuri de prevenire si combatere:

• daca pe o sola se manifesta atacul acestei boli, graul sau alte cereale paioase pot reveni pe acelasi teren dupa minimum trei ani;
• distrugerea buruienilor;
• aratura corespunzatoare;
• evitarea terenurilor umede;
• se va respecta densitatea optima;
• fertilizare echilibrata.

Patarea in ochi a bazei tulpinii (Pseudocercosporella herpotrichoides)

Aceasta boala produce pagube importante in zonele umede si cu temperaturi moderate. Boala isi face aparitia in vetre si se poate instala inca din toamna. Ciuperca ataca baza tulpinii. Simptomele sunt reprezentate de aparitia unor pete eliptice, albicioase sau galbene, marginite de un halou de culoare bruna. In centrul petelelor se dezvolta fructificatiile ciupercii sub forma unui punct de culoare neagra. In interiorul paiului se dezvolta o pasla cenusie ce reprezinta miceliul ciupercii. Plantele atacate se rup de la nivelul petelor. Daca supravietuiesc atacului, formeaza spice sterile.

Masuri de prevenire si combatere:

• respectarea unei rotatii de cinci ani;
• evitarea solurilor acide sau fertilizarea excesiva cu azot;
• efectuarea unei araturi corespunzatoare;
• In caz de atac grav (peste 25 % din plante afecate) se efectueaza tratamente cu fungicide specifice.

Innegrirea cerealelor (Cladosporium herbarum)

Aceasta boala ataca toate organele aeriene ale plantei, dar atacul este mai pronuntat pe spice. Pe seminte si pe elementelor spicului apar grupari de miceliu, de culoare neagra. Boabele atacate sunt sistave, iar din ele se obtine o faina de slaba calitate.

Masuri de prevenire si combatere:

• daca pe o sola se manifesta atacul acestei boli, graul sau alte cereale vor reveni pe acelasi teren dupa minimum trei ani;
• distrugerea buruienilor;
• aratura corespunzatoare;
• evitarea terenurilor umede;
• se va respecta densitatea optima;
• fertilizare echilibrata.

Patarea si sfasierea frunzelor (Pyrenophora tritici-repentis)

Pe frunze de la baza plantei apar pete de culoare bruna marginita de un halou de culoare bruna-cenusie. Boala evolueaza, iar in centrul petelor apar fructificariile ciupercii, de culoare brun-negricioasa. Petele se unesc si ocupa suprafete mari din frunza. Tesuturile atacate se usuca, se rup, iar frunza se sfasie. Plantele atacate formeaza boabe sistave.

Masuri de prevenire si combatere:

• se va respecta densitatea optima;
• distrugerea buruienilor;
• rotatie corecta a culturilor;
• fertilizare echilibrata;
• efectuarea tratamentelor cu fungicide specifice.

Principalii daunatori la grau

Tripsul graului (Haplothrips tritici)

Dezvolta o generaţie pe an si ierneaza in stadiul de larva pe resturile vegetale de la suprafata solului. Adulţii si larvele inteapa si sug seva din organele florale, rahis si boabe. In urma atacului florile avorteaza, spicele devin albicioase si sterile. Daca boabele sunt atacate in faza de lapte, acestea devin sistave.

Masuri de prevenire si combatere:

• semantat in epoca optima;
• rotatie corecta a culturilor;
• efectuarea araturii de toamna;
• aplicarea tratamentelor atunci cand pe o planta se gasesc mai mult de 8 adulti.

Cicorita graului (Macrosteles sexnotatus)

Are 2-3 generaţii pe an si ierneaza in stadiul de adult si uneori sub forma de ou. Ataca graul, orzul, secara, ovazul, porumbul, orezul, etc. Inteapa frunzele si se hraneste cu seva. Tesuturile atacate se decoloreaza si se albesc. In caz de atac sever, tesuturile atacate se ingalbenesc si se usuca.

Masuri de prevenire si combatere:

• distrugerea samulastrei;
• distrugerea buruienilor;
• semanat in epoca optima;
• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Plosnita cerealelor (Eurygaster sp.)

Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca adult in frunzarul padurilor sau in alte locuri adapostite de intemperii. Adultii apar primavara cand temperaturile depasesc 9° C. In urma copulatiei, acestia depun ponta de organele aeriene ale plantei. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al frunzelor, tulpinilor, spicelor si boabelor de grau. Cand atacul are loc pe spic, partea de deasupra intepaturii se albeste si nu mai formeaza boabe. Boabele atacate in faza de lapte-ceara se zbarcesc.

Masuri de prevenire si combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)

Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca larva in sol. Isi reia activitatea imediat dupa topirea zapezii. Adultii se hranesc cu florile si boabele in diferite faze de coacere. Larvele se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor, niciodata cu radacini. Acestea ataca frunzele, le trag in interiorul galeriilor din sol si le sfasie. Plantele atacate sunt distruse in intregime, atacul manifestandu-se in vetre.

Masuri de prevenire si combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Carabuseii cerealelor (Anisoplia sp.)

Dezvolta o generatie la doi ani si ierneaza ca larva. Adultii acesor specii se hranesc cu ovarele florilor si boabele aflate in faza de lapte sau parga. In urma atacului, boabele sunt distruse partial sau total. Larvele nu sunt daunatoare.

Masuri de prevenire si combatere:

• efectuarea araturii dupa recoltarea culturii;
• rotatie corecta a culturilor, care sa includa o specie prasitoare;
• efectuarea tratamentelor atunci cand pe un metru patrat se gasesc mai mult de cinci adulti.

Plosnita vargata a cerealelor (Aelia sp.)

Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca adult in frunzarul padurilor sau in alte locuri adapostite de intemperii. Adultii apar primavara si depun ponta pe organele aeriene ale plantei. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al frunzelor, tulpinilor, spicelor si boabelor. Cand atacul are loc pe spic, partea de deasupra intepaturii se albeste si nu mai formeaza boabe. Boabele atacate in faza de lapte-ceara se zbarcesc.

Masuri de prevenire si combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Gandacul balos (Lema melanopa)

Dezvolta o generatie pe an si ierneaza ca adult in frunzisul ierburilor de pe marginea drumului, liziere, paduri, etc. Adultii apar de obicei in a doua decada a lunii aprilie, depun ponta pe partea superioara a frunzelor, aproape de baza, paralel cu nervura principala. Adultii rod frunzele, perforand ambele epiderme si parenchimul, iar larvele consuma epidema superioara si parenchimul, lasand intacta epiderma inferioara. In caz de atac puternic, intregul foliaj capata aspectul unor membrane transparente. Atacul se manifesta in vetre, care se disting de la distanta.

Masuri de prevenire si combatere:

• efectuarea tratamentelor daca pe un metru patrat se gasesc 10 adulti sau 250 de larve.

Viermele rosu al paiului (Haplodiplosis marginata)

Are o generatie pe an si ierneaza ca larva in sol. La sarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai, larvele urca la suprafata solului si se impupeaza. Adultii apar la 4-5 zile si depun ponta pe limbul frunzelor superioare. Ouale si larvele sunt sensibile la uscaciune. Dupa eclozare, larvele patrund sub teaca frunzelor unde se fixeaza. Plantele atacate prezinta teaca frunzelor umflata la locul de fixare a larvelor, observandu-se umflaturi alungite cu mijlocul puternic adancit, in care se hranesc larvele. In zonele atacate paiul are vasele conducatoare distruse. Acest lucru determina franarea cresterii si inspicarii, coacerea prematura, reducerea numarului de boabe în spic.

Masuri de prevenire si combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice daca pe o planta se gasesc mai mult de 5-6 larve.

Viespea graului (Cephus pygmaeus)

Are o generatie pe an si ierneaza ca larva in resturile vegetale de la suprafata solului. Adultii apar in perioada mai-iunie si depun ponta in zona internodului de sub spic. Dupa eclozare, larva roade continutul paiului. Spicele nu se mai dezvolta si se ingalbenesc. Precipitatiile si vantul pot duce la ruperea paiului si caderea spicelor.

Masuri de prevenire si combatere:

• aratura adanca;
• rotatie corecta a culturilor;
• efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Nematodul graului (Anguina tritici)

Are o genetie pe an si ierneaza in stadiul de larva in boabele infestate. In contact cu umezeala, larvele ies si se raspandesc in cautarea plantelor tinere de grau. Plantele atacate se recunosc dupa talia mica, infratirea puterica si ingrosarea bazei tulpinii. Frunzele au culoare verde inchis, sunt rasucite si ondulate. In urma atacului, boabele sunt transformate in gale rotunjite si au o culoare brun-negricioasa.

Masuri de prevenire si combatere:

• cerealele paioase vor reveni pe acelasi teren dupa 3-4 ani;
• aplicarea ingrasamintelor sub braza, pentru a creste rezistenta plantelor;
• cultivarea soiurilor de grau rezistente;
• folosirea de samanta certificata si conditionata.

Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)

Are 15-20 de generatii pe an si ierneaza ca ou pe grau sau pe speciile spontane. Adultii si larvele colonizeaza frunzele si tulpinile, unde sug seva din tesuturi. Frunzele atacate prezinta pete de culoare rosie, se rasucesc, iar apoi se usuca. Atacurile puternice din toamna determina uscarea plantelor, iar in perioada formarii boabelor determina scaderea productiei.

Masuri de prevenire si combatere:

• se recomanda semanatul in epoca optima;
• distrugerea buruienilor;
• aplicarea tratamentelor atunci cand pe o planta se gasesc mai mult de 10 indivizi.