Tomatele (Lycopersicon esculentum) se cultiva pentru fructele sale care se consuma la maturitate fiziologica, dar si in stare cruda, pentru prepararea muraturilor. Fructele de tomate se consuma proaspete, sub forma de preparate sau conserve, fiind bogate in vitamine, zaharuri, aminoacizi, acizi organici. Compozitia chimica este influentata de soi, de condidiile pedo-climatice si de tehnologia aplicata.

Tomatele sunt originare din America Centrala si de Sud. In Europa, s-au cultivat pentru prima data in Spania, Portugalia si Italia. In China si Japonia tomatele au ajuns in secolul al XVI-lea, iar in Romania in secolul al XIX-lea. La momentul actual, tomatele sunt printre cele mai cultivate specii legumicole. Cultura comerciala a tomatelor a inceput in Franta in anul 1880.

In conditiile din Romania, tomatele sunt cultivate ca plante anuale, desi in zonele de origine se comporta ca plante perene. Radacina patrunde la 1,5 m adancime in sol si prezinta numeroase ramificatii laterale. Prezinta un ritm rapid de crestere, in functie de temperatura solului. Tulpina poate avea crestere nedeterminata, semideterminata sau determinata, in functie de varietate. Tomatele au o capacitate mare de lastarire si formeaza multi copili, ce se indeparteaza la anumite soiuri, in functie de tipul de crestere.

Frunzele sunt imparipenat sectate, cu foliole de marimi diferite, dispuse altern. Foliolele au forma ovat-lanceolata. Inflorescenta este de tip cima si apare pe internoduri. Floarea este pe tipul 5, de culoare galbena, cu polenizarea autogama. Fructul este de tip baca, de diferite forme, marimi si culori. Semintele sunt oval alungite, cu perisori de culoare argintie.

Cerinte fata de clima si sol

Tomatele sunt plante termofile, fiind sensibile la temperaturi scazute. Semintele germineaza la temperaturi mai mari de 10℃, cu optim de 22-24℃. Radacina se dezvolta optim la temperaturi  cuprinse intre 26 si 32℃. Alternanta temperaturilor de 14℃ noaptea cu cele de 25℃ pe timpul zilei, in perioada cresterii rasadului, conduce la cresterea numarului de flori din inflorescenta. Daca temperatura pe timpul noptii este ridicata, cresterile vegetative sunt mai dezvoltate. Temperaturile optime de crestere si fructificare la tomate sunt cuprinse intre 17 si 23℃.

Lumina

Joaca un rol important in cresterea si fructificarea tomatelor. Plantele se dezvolta normal cand intensitatea luminii este cuprinsa intre 3000 si 6000 de lucsi. Insuficienta luminii in faza de rasad duce la dezvoltarea slaba a rasadurilor si la etiolarea acestora (alungire). In faza de fructificare, insuficienta luminii determina legarea slaba a fructelor si scaderea productiei. Daca in faza de coacere a fructelor lumina este slaba, procesul se prelungeste. In cazul culturilor in spatii protejate este necesara iluminarea suplimentara sau cultivarea hibrizilor destinati culturilor extratimpurii.

Umiditatea

Plantele de tomate au pretentii moderate fata de umiditate, insa pentru productii mari este recomandata irigarea regulata a plantelor. Frecventa udarilor si cantitatea de apa administrata se coreleaza cu factorii de mediu. In perioadele calduroase, irigarea culturilor se face chiar zilnic, de preferat prin sisteme de irigare prin picurare. Momentul optim pentru administrarea apei este dimineata devreme. In perioada fructificarii, alternarea perioadelor de seceta cu excesul de apa conduce la craparea fructelor. Tomatele prefera valori ale umiditatii relative de 50-60%, pentru a nu favoriza aparitia unor boli fungice precum putregaiul cenusiu, mana etc.

Fertilizarea

Fertilizarea reprezinta o veriga importanta, plantele avand cerinte mari fata de nutrienti. Necesarul de elemente nutritive este mai crescut in perioada infloriri si legarii fructelor, precum si in timpul cresterii si maturarii acestora.

Daca in perioada de crestere vegetativa, plantele au nevoie de cantitati mai mari de azot, dupa ce plantele incep sa lege fructe creste necesarul de fosfor, potasiu si alte elemente. Azotul are rol important in dezvoltarea vegetativa a plantelor dar si in fructificare. Carenta de azot se manifesta prin formarea de varfuri subtiri, cu frunze mici. Fosforul are rol in dezvoltarea sistemului radicular, in stimularea infloririi si asimilarea azotului. Insuficienta fosforului determina avortarea florilor, fructificare scazuta, frunzele au nuanta violacee, iar fructele crapa la prinderea de peduncul.

Tomatele consuma cantitati mari de potasiu, mai ales in perioada cresterii si maturarii fructelor, cu efecte asupra calitatii acestora si asupra rezistentei plantelor la boli. Carenta de potasiu se manifesta sub forma unor marmoratii, in special pe frunzele bazale.

Calciul are rol in dezvoltarea sistemului radicular si formarii peretilor celulari, cu efecte asupra calitatii fructelor. Primele simptome ale carentei de calciu se pot observa pe fructe, prin aparitia unei zone putrezite in zona caliciala (in varful fructelor) iar ulterior, pe aceasta zona se pot instala ciuperci din genul Alternaria.

In vederea aprovizionarii plantelor cu elementele necesare cresterii si fructificarii, se aplica fertilizari faziale radiculare si foliare.

Tomatele se dezvolta bine pe soluri afanate, bogate in minerale, cu un continut mare de humus, cu un regim aero-hidric optim si nu prefera solurile grele, argiloase. Sunt indicate terenurile plane, cu panza freatica la adancime mica, fara buruieni, cu pH slab acid. Aerul joaca un rol important in cultura de tomate. Cresterea concentratiei de CO2 din aer, in culturile protejate (sere, solarii), determina sporuri semnificative de productie.

Tehnologia de cultura la tomate

CULTIVAREA TOMATELOR IN CAMP

Rotatia

Bune premergatoare sunt: lucerna, fasolea, mazarea, ceapa, usturoiul, castravetii, pepenii, dovleceii si unele radacinoase. Tomatele nu trebuie sa revina pe acelasi teren decat dupa 3-4 ani, deoarece monocultura determina scaderi de productie si cresterea incidentei bolilor si daunatorilor. Se aleg terenuri adapostite de vant, plane, care se pot iriga.

Pregatirea terenului

Aceasta lucrare se efectueaza incepand din toamna si se incepe prin fertilizarea de baza cu ingrasaminte organice si ingrasaminte chimice, in functie de starea de aprovizionare a solului. Ingrasamintele se incorporeaza in sol, odata cu lucrarea de arat. Dozele se stabilesc in functie de o analiza in prealabil a solului. Primavara se administreaza ingrasamintele ce au continut mai ridicat de azot sau ingrasamintele echilibrate, precum si dolomita dar nu inainte de a face un test de pH.

Inainte de plantare, se pot aplica erbicide preemergente, in functie de specificatiile fiecarui produs. Terenul se poate modela in biloane sau straturi inaltate, pentru a perminte incalzirea mai rapida a solului.

Pregatirea si plantarea rasadurilor de tomate

Rasadurile de tomate se pot produce in solarii sau rasadnite calde. Semanatul se face rar, in randuri la distanta de 5 cm si 2 cm intre plante, pe rand. Pentru un hectar se folosesc 250 g samanta certificata, tratata in prealabil. Nu se recomanda utilizarea semintelor recoltate din culturi anterioare deoarece pot fi purtatoare de boli.

Pentru a facilita germinarea, semintele se pot mentine la umectat utilizandu-se produse specifice.

Substratul in care se vor semana semintele trebuie sa fie de calitate, de preferabil, liber de boli, daunatori si seminte de buruieni. Se poate folosi un amestec de mranita, turba, pamant de telina, compost de frunze dar in acest caz, substratul se dezinfecteaza obligatoriu cu produse specifice.

Dupa semanat si rasarire, se pot aplica fungicide omologate pentru a reduce riscul aparitiei complexului de cadere al plantutelor.

Dupa aparitia primelor doua frunze reale, rasadurile se repica in ghivece sau tavite alveolare. Dupa efectuarea acestei lucrari se poate aplica produse pentru stimularea dezvoltarii sistemului radicular. Dupa o saptamana de la repicare, se pot efectua fertilizari foliare cu ingrasaminte specifice, in functie de necesitatile plantutelor, pentru aprovizionarea acestora cu elementele necesare cresterii. Se vor respecta specificatiile de pe eticheta in functie de produsul ales.

Varsta rasadului la plantare trebuie sa fie de 45 zile, iar rasadul sa fie sanatos si viguros, cu internodii scurte. Rasadurile se uda bine cu o zi inainte de plantare iar cu 1-2 saptamani inainte se calesc. Aceasta procedura implica deschiderea ferestrelor de aerisire ale rasadnitei/solarului dimineata si inchiderea seara. In ultima saptamana, ferestrele se lasa deschise si pe timpul noptii, pentru ca plantele sa se aclimatizeze cu noile conditii de mediu.

Plantarea

Calendaristic, epoca optima de plantat este cuprinsa intre 1 si 25 mai. Daca se doreste infiintarea culturii de vara-toamna, rasadurile se pot produse in rasadnite sau solarii neincalzite sau chiar in camp iar plantarea se realizeaza in decursul lunii iunie. Culturile destinate industrializarii, infiintate cu soiuri si hibrizi cu crestere determinata, se pot realiza prin semanat direct, incepand cu mijlocul lunii aprilie si pana la inceputul lunii mai, in functie de conditiile climatice. Se recomanda semanarea esalonata, la interval de 10 zile, pentru a putea recolta la momentul potrivit suprafata cultivata. In cazul utilizarii semintelor de hibrizi, ce au un cost mai ridicat, se pot produce rasaduri.

Inainte de plantare rasadul de tomate se uda prin scufundarea ghiveciului intr-o solutie cu un fungicid specific combaterii caderii plantutelor. Se vor respecta recomandarile de pe eticheta, in functie de produsul ales. In vederea administrarii ulterioare a apei, se poate instala sistemul de irigare prin picurare, inainte de plantare. Rasadul se planteaza la 10-15 cm adancime, la distanta intre randuri de 70-100 cm si 30 cm distanta intre plante, pe rand, in functie de varietate. Dupa plantare, se aplica o udare si concomitent cu aceasta se administreaza si ingrasaminte ce stimuleaza inradacinarea. La urmatoarea irigare se poate aplica un produs, pentru imbunatatirea fertilitatii si structurii solului si pentru a crea conditii mai bune de absorbtie la nivel radicular. 

Combaterea bolilor si daunatorilor

Se face aplicand tratamente cu fungicide sau insecticide omologate. Pentru evitarea aparitiei bolilor sau daunatorilor rezistenti la actiunea produselor fitosanitare se recomanda alternarea produselor. 

Combaterea buruienilor

Se realizeaza prin prasile repetate, operatiune ce distruge buruienile si mentine solul afanat. Buruienile se pot combate si chimic, prin aplicare de erbicide.

Alte sfaturi si lucrari de ingrijire

Varietatile de tomate cu crestere semideterminata si nedeterminata au nevoie de sistem de sustinere. La culturile in camp, plantele se pot sustine cu tutori, plasati langa fiecare planta sau se pot instala un sistem de sustinere din spalieri, ce permite legarea verticala a plantelor cu sfoara.

Conducerea plantelor de tomate se face prin rasucirea tulpinii in jurul atei, o data la cateva zile, tomatele avand un ritm rapid de crestere.

O lucrare foarte importanta in tehnologia de cultivare a tomatelor este copilitul. Operatiune consta in eliminarea lastarilor laterali (copili), ce apar la axila frunzelor. Daca sunt lasati pe planta, cresterea copililor conduce la scaderea productiei si favorizarea aparitiei bolilor, acestia consumand resursele necesare plantei pentru fructificare. Indepartarea copililor se face cand acestia au aproximativ 4 cm.

In functie de ciclul de productie si de varietate, se poate realiza carnirea plantelor de tomate dupa formarea a 4 etaje, pentru obtinerea de recolte timpurii.

Dupa efectuarea lucrarilor de copilit, carnit sau defoliere, se recomanda aplicarea unor fungicide curative pe baza de cupru pentru favorizarea cicatrizarii. 

Defolierea tomatelor. Este o lucrare ce asigura aerisirea culturii si eliminarea focarelor de infectie. Frunzele uscate si bolnave de la baza se rup si se elimina din cultura. Dupa ce fructele din primul etaj au atins marimea optima, se pot elimina frunzele din partea inferioara a acestuia.

Pentru mentinerea umiditatii in sol si combaterea buruienilor, se poate realiza mulcirea culturii cu folie sau materiale organice. Daca se instaleaza folie de mulcirea de-a lungul randurilor de plante, buruienile de pe interval se pot elimina prin prasile sau erbicidare.

Mulcirea determina incalzirea solului, regleaza umiditatea din sol, mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor si reduce numarul lucrarilor de intretinere a culturii.

In cazul culturilor in camp, nu este necesara stimularea florilor in vederea legarii fructelor, polenizarea fiind efectuata de catre polenizatori. Daca se prefera stimularea florilor, in vederea obtinerii de fructe mai mari si mai precoce, se poate utiliza un stimulent de fructificare.

Irigarea

Se efectueaza in functie de conditiile de mediu si de cantitatea de precipitatii iar in perioadele secetoase, administrarea apei se poate face chiar zilnic, mai ales in fenofazele cu cerinte maxime (inflorire, fructificare, maturare).

Ferilizarea

Tomatele sunt mari consumatoare de elemente nutritive si necesita aplicarea fertilizarilor faziale, atat pe cale radiculara cat si foliara.

La 1-2 saptamani dupa plantare, se administreaza ingrasaminte mai bogate in fosfor sau echilibrate, pentru a favoriza inradacinarea plantelor.

Foliar, se pot aplica ingrasaminte specifice, in functie de necesitatile plantei si de conditiile de mediu.

In perioada infloririi si cresterii fructelor se pot aplica foliar ingrasaminte specifice pentru o buna legare a fructelor iar radicular, se pot aplica ingrasaminte cu un continut care sa respecte cerintele nutritionale din aceasta fenofaza.

Coacerea fructelor necesita cantitati mai mari de potasiu, iar in acest sens se pot aplica produse cu un continut mai ridicat in acest macroelement.

Pentru a sprijini plantele sa depaseasca perioadele de stres, se pot efectua fertilizari foliare si radiculare cu produse specifice. Radicular, se poate aplica un produs pentru imbunatatirea structurii solului si a absorbtiei radiculare.

Cultura de tomate se poate asocia cu varza, fasole sau telina, insa nu se cultiva langa cartofi deoarece aceste specii au boli si daunatori comuni. Pentru separarea culturilor, se pot realiza perdele de protectie cu 3-4 randuri de porumb.

Recoltarea

Tomatele se recolteaza la maturitatea deplina, cand prezinta culoarea rosie, la cultivarea plantelor in sistem familial. In culturile comerciale, fructele se recolteaza in faza de parga, mai ales hibrizii care prezinta capacitatea de postmaturare. Pentru conservare (murare), fructele se culeg in stare cruda sau in parga, atunci cand au atins marimea optima.

De regula, recoltarea se realizeaza manual, esalonat, pe parcursul maturarii fructelor. Tomatele cu crestere determinata si coacere concentrata, cultivare pentru procesare, se pot recolta mecanizat.

CULTIVAREA TOMATELOR IN SPATII PROTEJATE

Pregatirea terenului

Se efectueaza similar culturii din camp, incepand din toamna, dupa desfiintarea culturii anterioare. Incidenta bolilor si daunatorilor fiind mai mare in spatiile protejate, se recomanda efectuarea dezinfectiei cu Basamid inainte de plantarea rasadurilor.

Infiintarea culturii

Se realizeaza cu rasad produs in solarii incalzite, conform procedurii descrise mai sus. Varsta rasadului de tomate in acest caz trebuie sa fie de 50-60 de zile iar lucrarea de semanat se realizeaza in functie de momentul plantarii. Rasadurile se pot planta incepand cu mijlocul lunii martie (20-25 martie), in functie de posibilitatile de incalzire existente.

Se poate practica plantarea in benzi de cate doua randuri, distantate la 60-70 cm si 120 cm intre benzi, iar intre plante, pe rand, 35-40 cm.

Se recomanda ca irigarea sa se efectueze cu apa la temperatura cat mai apropiata de cea din interiorul spatiului protejat, pentru a nu crea stres termic la nivel radicular. Irigarea plantelor se efectueaza prin sisteme de irigat prin picurare, de cate ori este necesar, astfel incat plantele sa beneficieze de suficienta apa in fenofazele de crestere.

Combaterea buruienilor

Se face, de preferat, prin prasile sau prin utilizarea foliei de mulcire. In spatiile protejate, foliile de mulcire se pot intinde pe toata suprafata solului, avand efecte benefice si asupra temperaturii solului si mentinerii umiditatii acestuia.

Lucrarile de ingrijire

Sunt similare cu cele specificate la cultura in camp. Avand in vedere ca in perioada infloririi plantelor din cultura polenizatorii nu sunt prezenti, se impune utilizarea unui stimulator de legare.

Se acorda atentie aerisirii zilnice a spatiilor protejate, in momentele cele mai calduroase ale zilei. Aerisirea zilnica se efectueaza chiar daca temperaturile exterioare sunt scazute, pentru favorizarea efectuarii schimbului de gaze.

Tomatele plantate in aceasta perioada se pot pastra pana la mijlocul verii sau se pot cultiva ca ciclu prelungit, pana in toamna.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Se face aplicand tratamente cu fungicide sau insecticide omologate. Pentru evitarea aparitiei bolilor sau daunatorilor rezistenti la actiunea produselor fitosanitare se recomanda alternarea produselor cu substante active diferite.

Lucrarile de palisare, fertilizare, copilire si carnire se realizeaza similar cu cele descrise la cultura de tomate din camp.