Tarhon – Arthemisia dracunculus

Tarhonul (Artemisia dracunculus var. sativa) este o planta originara din Siberia si Mongolia, actual raspandita in multe tari din Europa si Asia. In Romania, aceasta planta condimentara este cultivata pe suprafete restranse, alaturi de alte specii destinate aceluiasi scop. Cultivarea si comercializarea la ghiveci este tot mai intalnita in ultimii ani, fiind preferata amenajarea unui colt de terasa cu plante aromatice. 

Utilizare. De la tarhon se folosesc frunzele si tulpinile tinere, ce au aroma caracteristica si gust dulce-piperat, pentru aromatizarea preparatelor culinare si a conservelor de carne si legume. Datorita uleiurilor volatile si substantelor continute, tarhonul are si efecte terapeutice, fiind utilizat in medicina. 

Particularitati botanice. Tarhonul, numit si tarhon frantuzesc, cu denumirea stiintifica de Artemisia dracunculus var. sativa se inmulteste doar prin metode vegetative (butasi, marcotaj sau despartirea tufei) si este adesea confundat cu tarhonul rusesc (Artemisia dracunculoides), care se inmulteste prin seminte insa nu are aroma specifica. Plantele de tarhon rusesc sunt mai mari, formeaza tufe mai viguroase si sunt mai rezistente la temperaturi scazute comparativ cu tarhonul frantuzesc.

Tarhonul este o planta perena din familia Compositae, ce poate ajunge la 70-90 cm inaltime, cu tulpina puternic ramificata, dezvoltandu-se sub forma de tufa. Prezinta frunze mici, glabre, liniare, puternic aromate datorita continutului de uleiuri eterice. Daca se formeaza, florile acestei specii sunt verzui si sterile.

Exigente ecologice. Tarhonul prefera locurile insorite, ce determina formarea unei arome intense, insa poate suporta si umbrirea partiala. Fata de temperatura, nu este o specie pretentioasa si poate rezista la temperaturile scazute din timpul iernii. In gradina, cultivarea se poate face pe soluri revene si bine drenate, excesul de apa fiind daunator sistemului radicular. Din acest motiv, se poate planta pe straturi inaltate, in vederea imbunatatirii drenajului, alaturi de alte plante perene aromatice. Pentru obtinerea de lastari tineri de-a lungul perioadei de vegetatie, este necesara administrarea constanta dar in cantitati moderate a apei. Perioadele secetoase si temperaturile ridicate determina formarea unor lastari lignificati si cu gust picant, improprii pentru consum.

Plantele au nevoie de repausul vegetativ, indus de scaderea temperaturilor, asadar, plantele cultivate la ghiveci se depoziteaza timp de aproximativ doua luni intr-un loc racoros.

Cultivare. Tarhonul se inmulteste exclusiv vegetativ, prin butasi, marcotaj sau divizarea tufei. Pentru plantarea in gradina, se pot achizitiona plante de la magazinele specializate sau se preiau butasi de la plante mature. 

Butasii se pot confectiona din portiuni de tulpina de 15-20 cm lungime si se pun la inradacinat intr-un amestec de turba si nisip. Utilizarea unui hormon de inradacinare favorizeaza formarea mai rapida a radacinilor, insa utilizarea lui nu este obligatorie. 

Divizarea tufelor se poate face primavara sau toamna, fiind chiar o lucrare recomandata o data la 3-4 ani.

In gradina, plantarea se realizeaza la distante de 60-90 cm. Tarhonul se poate cultiva cu succes in ghiveci, prin asigurarea unui substrat fertil, ce dreneaza bine apa. 

Ingrijire. Plantele de taie regulat, pentru a stimula ramificarea tulpinilor si pentru a mentine inaltimea acestora la 50-60 cm. Pentru protejarea radacinilor peste iarna, se poate aplica un strat de mulci la suprafata solului. 

In cazul plantelor la ghiveci, atat pentru protejarea peste iarna cat si pentru crearea conditiilor pentru intrarea in repaus, acestea se pot muta in gradina, prin ingroparea ghiveciului in pamant. Astfel, radacinile vor fi protejate iar planta va beneficia de temperaturile necesare repausului. Si in acest caz se aplica un strat de mulci (paie, frunze uscate etc.).

Primavara, se indeparteaza portiunile afectate si brunificate, precum si stratul de mulci si se incorporeaza in pamant mranita sau un ingrasamant echilibrat. 

Taierile se efectueaza odata cu recoltarea sau in vara, pentru stimularea formarii lastarilor noi. Daca apar tulpini florifere, acestea se indeparteaza. 

Recoltare si depozitare. Se pot recolta portiuni de lastari de 15-20 cm lungime, taiati la 10-12 cm de la suprafata solului. Pastrarea in stare uscata este mai putin recomandata deoarece tarhonul pierde repede uleiurile volatile. Se poate, in schimb, pastra in congelator sau preparat cu otet. Pentru pastrare temporara, se poate pune la frigider, intr-un ambalaj inchis.

Boli si daunatori. Tarhonul este rareori atacat de boli si daunatori. Cand conditiile de mediu sunt favorabile, pot sa apara fainarea sau rugina.

  • Discuții pe teme similare

    Ionut
    2 martie 2021
    Buna ziua! Am achizitionat acest rozmarin de o saptamana jumatate. L-am pozitionat la fereastra unde are lumina directa. L-am stropit doar cu stropitoarea pe frunze si pe pamant atunci cand am vazut ca pamantul este uscat. Acum incepe sa se usuce. Ce as putea sa fac? Multumesc anticipat!
    0
    3
    Irina
    17 august 2020
    Buna ziua, patrunjelul nu creste sau creste foarte greu. In ghiveci 2 radacini sunt inca verzi, dar nu cresc, iar radacina mica se chinuie, e mai mult uscata. Da tot timpul noi frunze, dar cand ajung de mica inaltime, ca cele uscate din poza, se usuca.
    0
    1

Vrei să afli și mai multe?

Specialiștii noștri participă la discuțiile comunității botaniștii cu informații și soluții utile.
Dacă dorești, poți să începi o discuție despre problema cu care te confrunți.
Citește discuțiile