Mar, informatii despre plantare si lucrarile de ingrijire

Marul (Malus domestica) are o larga raspandire pe teritoriul Romaniei. Este un pom fructifer usor de ingrijit, care nu necesita operatiuni speciale. Are un trunchi relativ mic si o coroana larg ramificata. Frunzele sunt ovale si sunt dispuse altern. Florile de mar sunt formate din cinci petale si au culoare alba, cu o usoara tenta de roz.
Marul are in compozitia sa o serie de nutrienti si elemente importante: zaharuri, vitamine (A, B1, B2, C), fier, fosfor, calciu, magneziu, iar cantitatea acestora este mai mare in coaja, decat in pulpa.

Particularitati de crestere si fructificare

Dezvoltarea sistemului radicular este influentata de portaltoiul folosit. Pomii cu vigoare mare vor explora o masa mare de sol. Pomii de mar pitic au o ancorare superficiala, iar in anumite conditii au nevoie de sustinere suplimentara. Sistemul radicular la mar are o crestere continua, iar majoritatea radacinilor se gasesc la adancimea de 60-70 cm. Soiurile existente in cultura fructifica pe ramuri lungi sau ramuri scurte. Mugurii vegetativi sunt mici si subtiri. Mugurii micsti si cei floriferi sunt mari si bombati. Dintr-un mugure mixt se formeaza o rozeta de frunze si o inflorescenta. Marul infloreste relativ tarziu, fara sa fie afectat (in anii obisnuiti) de ingheturile tarzii.

Cerintele fata de clima si sol

Marul are cerinte moderate fata de lumina, iar prin stabilirea corecta a schemelor de plantare si prin taierile executate corect, se poate realiza o buna iluminare a coroanelor. Marul creste bine in zonele unde se inregistreaza temperaturi medii anuale cuprinse intre 8 si 11 °C. Mugurii pornesc in vegetatie la temperaturi de peste 8 °C, iar florile se deschid la temperaturi de peste 11 °C. Intervalul optim de temperatura pentru mar este 14-27 °C. Rezultate bune obtin in zonele unde cad 700-900 mm precipitatii pe an (soiurile de iarna) sau 500-600 mm (soiurile de vara/toamna). Marul valorifica bine difetite tipuri de sol, insa cel mai bine se dezvolta pe soluri argiloase sau lutoase, fertile, profunde. De asemenea, apa freatica nu trebuie sa fie la o adancime mai mica de 2,5 metri.

Pregatirea terenului

Infiintarea unei plantatii pomicole incepe cu alegerea si pregatirea terenului. Marul creste si se dezvolta bine in zonele colinare si de deal. Pregatirea terenului se face cu minim trei luni inainte de plantare. Astfel, solul acumuleza apa si isi reface structura.

In cazul in care plantatia de mar se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru eliminarea focarelor de infectie, terenurile se pot cultiva cu leguminoase perene sau anuale (mazare, lucerna, trifoi, etc). Acestea imbogatesc solul cu azot si refac structura solului. Inainte de mobilizarea solului, culturile de leguminoase se pot toca si incorpora in sol. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, puteti efectua o erbicidare totala.

Solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd, compost, mranita). Se recomanda scarificarea terenului, pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela, dupa care terenul trebuie sa fie bine nivelat.

Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului. Pichetarea este operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom, mai exact, in locul de plantare a pomilor se introduce un tarus.

Plantarea

Este bine sa va informati din timp ce soi de mar se preteaza cel mai bine conditiilor climatice din zona respectiva. In sistem gospodaresc, se preteaza foarte bine soiurile semi-pitice (cresc pana la 5 m). Puietii se vor cumpara din pepiniere autorizate sau din statiunile de cercetare.

In momentul plantarii pomii trebuie sa fie in repaus vegetativ, iar solul sa nu fie inghetat. In general, in zonele cu ierni usoare, plantarea de toamana este cea mai recomandata. Puietii de mar plantati din toamna vor beneficia de apa acumulata in perioadele ploioase si din topirea zapezilor si vor porni mai devreme in vegetatie primavara. In zonele cu ierni reci si precipitatii (zapezi) reduse, este mai preferata plantarea de primavara. Aceasta se efectueaza imediat dupa dezghetarea solului, inaintea dezmuguritului. Pomii plantati in aceasta perioada pornesc mai greu in vegetatie.

Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor.

Pentru a stimula dezvoltarea radacinilor acestea se fasoneaza. Operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a mentine un sistem radicular cat mai sanatos. Radacinile necrozate se inlatura complet, iar cele sanatoase se scurteaza cu 7-8 cm. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul de mar a fost scos din sol recent.

Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii.

Plantarea propriu-zisa

In sistem intensiv, distantele de plantare cele mai aplicate sunt de: 4 metri distanta intre randuri si 2 metri distanta intre pomi pe rand. Groapa de plantare poate avea o adancime de aproximativ 25-30 cm. La baza gropii se introduce pamant fertil (de la suprafata gropii) amestecat cu gunoi de grajd bine fermentat.

Puietul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 10-15 cm deasupra solului. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu un strat de aproximativ 10 cm de sol, se excuta prima tasare (de la margine spre centru). La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Dupa plantare, se aplica ingrasaminte prin incorporare si se uda solul din abundenta. Repetati udarea ori de cate ori este nevoie. Langa puiet se introduce un tutore (tarus), pentru sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi, de 30-40 cm. Acesta protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantare, puietii se scurteaza la inaltimea de 80 cm. Puietul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

Lucrarile de intretinere

Primavara devreme se poate instala seceta, iar puietii de mar sunt sensibili la deficitul de apa, de aceea, pentru a preveni pierderile cauzate, livada se va iriga (la nevoie). Aria din jurul pomilor se poate acoperi cu un strat de mulci (gunoi paios). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor si reduce numarul lucrarilor de intretinere a culturii.

Incepand din primavara si apoi pe timpul verii, solul se va afana permanent. In apropierea radacinilor, solul se lucreaza superficial, pentru a nu le rani.

Taierile

Pentru formarea si intretinerea coroanei, marul trebuie taiat anual. In principal, taierile trebuie sa asigure:

• normarea incarcaturii de rod;
• asigurarea patrunderii luminii la toate componentele coroanei;
• stimularea cresterii coroanei in lateral;
• evitarea intrepatrunderii ramurilor pomilor vecini;

Primavara, se vor elimina toti lastarii de pe tulpina pana la inaltimea de 60 cm.

In partea superioara a pomului (60-80 cm) se vor lasa trei lastari dispusi uniform pe axul central. In al doilea an de livada, (primavara)  cei trei lastari alesi se vor scurta la 30-40 cm. Axul central se va scurta, astfel incat sa fie mai lung cu 20-30 cm, decat lastarii laterali. In cea de-a treia primavara, cele trei ramuri principale se scurteaza la 70 cm. Axul central se taie deasupra unui mugure de rod orientat catre exterior, astfel incat sa fie cu 25 cm mai inalt decat ramurile principale. Lastarii crescuti pe axul central si pe ramurile principale se scuteaza la 15-20 cm (4-5 muguri).

In varful fiecarei ramuri se vor forma 4-5 lastari puternici.

La fiecare ramura se aleg doi lastari de prelungire. Acestia trebuie sa fie orientati spre exterior si sa nu se intersecteze. Ceilalti lastari se scurteaza la 4-5 muguri. Toate cresterile de pe ramuri se suprima. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari ce vor forma al doilea etaj al coroanei. Acestia trebuie sa fie la 70 cm distanta de primul etaj. In al patrulea an lastarii de prelungire alesi, se scurteaza la 50-60 cm. Ramurile alese prentru formarea celui de-al doilea etaj se scurteaza la 60-70 cm. Axul central se taie la 25 cm deasupra celui de-al doilea etaj al coroanei. Toate ramurile ce se intersecteaza, se umbresc reciproc sau cresc in interiorul coroanei se elimina. Coroana trebuie sa fie cat mai aproape de trunchi si sa aiba o forma triunghiulara. Astfel, radiatia solara este folosita la maxim.

In cazul marului, mugurii de rod sunt mari si au un aspect umflat de butoias.

Acestia sunt situati in varful ramurilor de rod. Acestea ramuri pot fi scurte sau lungi . Ramurile ce nu poarta in varf muguri de rod, sunt ramuri vegetative. Taierile de intretinere, in cazul marului, sunt reprezentate de scurtarea si rarirea ramurilor mai vechi de un an, rarirea ramurilor de rod si eliminarea sau scurtearea ramurilor vegetative. Coroana trebuie sa se mentina aerisita. Lastarii lacomi si ramurile ce cresc in interiorul coroanei se elimina. Daca nu se elimina o parte din rod, ramurile se pot rupe sub greutatea fructelor, iar in urmatorul an nu vor mai produce fructe.

In timpul verii (iulie-august) se pot efectua taierile in verde.

Acestea evita pierderea sevei elaborate, deoarece nu permit formarea unor ramuri nedorite, care ar trebui inlaturate in perioada de repaus vegetativ. Taierile in verde, reduc fotosinteza. Astfel, pomi vor avea o crestere incetinita si vor fi mai usor de intretinut. Varfurile lastarilor tineri se elimina. Acesta operatiune determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. Tot in aceasta perioada se realizeaza si suprimarea lastarilor. Operatiunea consta in taierea de la baza a lastarilor crescuti in pozitii necorespunzatoare. Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic. Astfel, apa se va scurge usor de pe rana.

Pentru a dirija cresterea si fructificarea pomilor se pot realiza o serie de operatiuni ce sunt grupate sub titlul: schimbarea pozitiei ramurilor.

• Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitiei naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Aceasta operatiune se realizeaza cu precadere in faza de maturitate a pomilor. In aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei;

• Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitiei ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala. Aceasta operatiune determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile vegetative sunt predominante.

• Arcuirea ramurilor: prin aceasta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinata sub orizontala (descent). Aceasta operatiune determina atat cresterea vegetativa a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomi carora li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.

Cu acelasi scop, se pot efectua o serie de operatiuni tehnice secundare. Acestea au o utilizare mai restransa, decat taierea sau schimbarea pozitiei ramurilor.

• Incizia transversala: intreruperea vaselor liberiene printr-o taietura fina cu o lama ascutita. Taietura se face deasupra unui mugure.
• Incizia longitudinala: Se executa o taietura fina pe lungimea trunchiului. Aceasta operatiune ajuta la cresterea in grosime a trunchiului.
• Torsionarea: consta in rasucirea unei ramuri sau o unor lastari. Aceasta operatiune stimuleaza fructificarea.
• Frangerea ramurilor: Se practica in cazul ramurilor care au o orientare neprotrivita. Fructificarea apare rapid pe ramurile frante.

Combaterea buruienilor

Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat, lipsit de buruieni. Acestea se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol sau se pot elimina chimic, cu erbicide omologate la mar. Erbicidarea se face cu grija, pentru ca vaporii de solutie sa nu atinga frunzele pomilor. In primii trei ani de la plantare nu se folosesc erbicide.

Protejarea pomilor impotriva inghetului

Din cauza conditiilor meteo instabile din ultimii ani, pomi fructiferi sunt deseori afectati de ingheturile tarzii din primavara. Acestea pot compromite recolta, de aceea, pentru a proteja pomii, se poate avea in vedere tehnica fumigatiei. Cand se anunta temperaturi scazute, in livada se ard materiale usor de aprins (adunate in gramezi), care produc o cantitate mare de fum (cauciuc, paie, gunoi de grajd, smoala, turba etc.). Astfel, stratul de fum ce se formeaza deasupra livezii nu permite degajarea caldurii din sol si mentine astfel o temperatura mai ridicata la nivelul trunchiului/coroanei pomilor. Este foarte importata mentinerea focului pe intreaga durata a noptii, in special inaintea rasaritului, atunci cand temperaturile scad drastic. Aceasta operatiune poate proteja pomii de temperaturi pana la -3 grade Celsius.

Fertilizarea

Marul reactioneaza bine la aplicarea ingrasamintelor organice (mranita, gunoi de grajd, ingrasaminte granulare), periodic, la 2-3 ani. Pe langa fertilizarea de baza, se administreaza si ingrasaminte foliare, periodic, pe parcursul sezonului de vegetatie. Administrarea de ingrasaminte (dozajul, raportul elementelor) se va face numai dupa o analiza chimica a solului, completata de diagnoza foliara.

Irigarea

Deoarece marul este o specie pomicola cu cerinte ridicate fata de apa din sol, irigarea este obligatorie in livezile tinere si mai ales, in zonele cu deficit de precipitatii. Cele mai bune rezultate se obtin folosind udarea prin picurare.

Rarirea fructelor

Este o operatiune importanta in cazul marului. Lucrarea are ca scop imbunatirea productiei atat calitativ, dar si cantitativ. Aceasta operatiune elibereaza tensiunea acumulata in ramuri, in urma greutatii fructelor, asigura aerisirea pomului, iar fructele ajung la caracteristicile specifice soiului (marime, culoare, gust). Intre fructe se asigura o distanta de 10 cm. Se vor pastra fructele sanatoase, pozitionate in lumina soarelui. Se elimina toate fructele deformate, bolnave sau slab dezvoltate.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Starea fitosanitara a plantatiei de mar este foarte importanta. Efectuarea tratamentelor fitosanitare conform calendarului specific poate reduce semnificativ aparitia bolilor si daunatorilor.

Totodata, permanent, livada se va mentine curata. Se aduna frunzele sau ramurile cazute, iar pomii se pot acoperi cu solutii speciale.

Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 °C.

In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Solutia se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Aceste tratamente se aplica in zile fara precipitatii, cu temperaturi peste 6-7 °C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol, ce actioneaza impotriva daunatorilor ce pot ierna in scoarta pomului.

Recoltarea

Recoltarea trebuie sa se realizeze in momentul optim pentru fiecare soi de mar in parte. Fructele de mar se culeg manual, cu tot cu codita, evitand smulgerea acestora de pe ramuri sau lovirea lor. Merele sunt coapte atunci cand au o culoare caracteristica si se detaseaza usor de pe ramura. Fructele se pot pastra in ladite (din lemn sau plastic), in incinte intunecate si racoroase, la temperaturi de 0-4 °C cu o umiditate a aerului de 80-85%. In aceste conditii, merele pot fi depozitate timp de 3-4 luni. Locul de depozitare se verifica saptamanal, iar fructele stricate se indeparteaza. Merele nu se depoziteaza cu alte fructe sau legume.