Sunatoare – informatii, tehnologia de cultura, recoltare

Sunatoare (Hypericum perforatum) – una dintre cele mai vechi si mai cunoscute specii medicinale, fiind raspandita in flora spontana din multe tari ale lumii. Este mult folosita in medicina populara, iar in prezent i se acorda o importanta din ce in ce mai mare, fiind utilizata si in terapeutica moderna.

Se intalneste frecvent in Europa, Asia Centrala, America de Nord, Australia si Africa boreala. In tara nostra este raspandita in flora spontana din Transilvania, Moldova, Oltenia, Muntenia, Dobrogea. Zonele cele mai favorabile de cultura sunt cele situate in zona de raspandire naturala, dar mai ales in centrul Transilvaniei si in nordul si estul Moldovei.

Particularitati botanice

Hypericum perforatum este o specie perena, erbacee.

Partea subterana este reprezentata de un rizom scurt, din care se dezvolta numeroase radacini si
mai multe tulpini.

Tulpina este inalta pana la 100 cm, groasa pana la 3-5 cm, glabra, cilindrica, de obicei cu doua muchii longitudinale adesea lignificata in partea superioara. Aceasta dezvolta in axilele frunzelor ramuri sterile scurte. Pe suprafata tulpinii mai ales pe muchii se pot gasi puncte alungite negre.

Frunzele, opuse, sesile, ovate eliptice sau liniar ovate, pe tulpinile principale au pana la 3.5 cm lungim, iar pe ramurile sterile pana la 1 cm, sunt glabre si prezinta multe puncte translucide (de unde si denumirea de perforatum), precum si puncte alungite negre.

Florile sunt dispuse in corimb, in varful tulpinii principale si al ramificatiilor, fiind formate din 5 sepale lanceolate, ascutite, intregi, lungi de 5-7 mm, late de 1-2 mm, si din 5 petale galbene-aurii, lungi de 10-13 mm, late pana la 8 mm, pe o parte cu marginea intreaga, iar pe cealalta parte cu marginea de obicei zimtata si cu puncte negre. Staminele sunt numeroase, mai scurte decat petalele, dispuse in 3 fascicule; gineceul este bicarpelar, superior, cu 3 stiluri.

Fructul este o capsula ovala, de 2 ori mai lunga decat caliciul, sompartimentala in 3 loji.

Semintele sunt cilindrice, lungi, de circa 1 mm, cu grosimea de 0.4mm, colorate in brun inchis.
Infloreste din iunie pana in septembrie.

Specii, soiuri. In flora spontana din tara noastra sunt frecvente si speciile : H elegans Stephan, H. maculatum Cr, H. hrisutum L., H. tetrapterum Moench., H. montanum L.

Particularitati si cerinte biologice

Sunatoarea este o specie cu o mare plasticitate ecologica, care nu are cerinte deosebite fata de factorii climatici.
Semintele germineaza la 5-6° C, temperatura optima fiind de 20° C. Plantutele sunt firave si se dezvolta lent in anul I de vegetatie si nu fructifica decat in anul al II lea. Sunatoarea devine rezistenta la conditiile nefavorabile de mediu din al II-lea an de vegetatie.

Lumina. Sunatoarea este o specie iubitoare de lumina si care suporta greu zonele greu umbrite. Lumina contribuie la acumularea uleiului volatil si specia reactioneaza favorabil la insolatie, aceasta contribuind de asemenea la acumularea uleiului volatil in planta, zonele sudice fiind mai favorabile cultivarii sunatoarei, sub aspect calitativ.

Temperatura. Specia rezista bine la temperaturi scazute, precum si la temperaturi ridicate; acestea din urma influenteaza favorabil acumularea uleiului volatil.

Apa. Datorita sistemului radicular bine dezvoltat, sunatoarea prezinta o buna rezistenta la seceta din vara. Cu toate acestea, reactioneaza favorabil la un regim mai bogat in precipitatii.

Solul. Se dezvolta relativ bine pe toate tipurile de sol, indiferent de ph, cu conditia ca acestea sa nu fie tasate puternic. Nu sunt indicate solurile grele si cele cu exces de umiditate. Sunatoarea reactioneaza favorabil la fertilitatea naturala a solului.

Sunatoare – Tehnologia de cultura

Asolamentul. Fiind o specie perena, sunatoarea se amplaseaza in afara asolamentului de camp cu specii anuale. Desi nu manifesta cerinte deosebite fata de planta premergatoare, cele mai bune rezultate se obtin daca se cultiva dupa specii care se recolteaza vara si lasa terenul curat de buruieni.

Cele mai indicate premergatoare sunt prasitoarele, porumbul siloz, cerealele, leguminoasele pentru boabe, semanate pe soluri cu un grad redus de imbunuienare si fertilizare. Sunatoarea va reveni pe acelasi loc dupa 4-5 ani.

Fertilizarea. Pentru a-i asigura necesarul de nutrienti, se recomanda administrarea regulata a ingrasamintelor special formulate in acest sens.

Pregatirea solului

Dupa recoltarea plantei premergatoare terenul se ara la adancimea de 22-30 cm, apoi se lucreaza cu discul de 1-2 ori, mentinand solul curat si afanat pana la semanat.
Daca dupa recoltarea plantei premergatoare solul este uscat, acesta se lucreaza cu discul si aratura se executa dupa prima ploaie, pentru a se efectua o lucrare de buna calitate.
Pregatirea patului germinativ se face inainte de semanat, prin nivelarea, maruntirea cat mai buna si apoi tasarea solului, in acest scop folosindu-se combinatorul urmat de tavalugul inelar.

Modul de inmultire. Sunatoarea se inmulteste prin seminte semanate direct in camp.

Sunatoare – Epoca de semanat

Se seamana in pragul iernii, iar in zonele umede si primavara.
Semanate in pragul iernii, plantele rasar cu 2-3 saptamani mai devreme decat la varianta semanata primavara, se dezvolta viguros, se realizeaza o desime optima a culturii, asigurandu-se productii ridicate.
Pentru semanatul in primavara semintele trebuie stratificate in nisip timp de 2-3 luni, fiind expuse la frig in aceasta perioada. Inainte de semanat, semintele se vor usca.

Distanta si adancimea de semanat. Sunatoarea se seamana la distanta de 50 cm intre randuri. In aceste conditii lucrarile de intretinere se pot efectua cu mijloace mecanice. Adancimea de semanat este de 0.3-0.5 cm.

Norma de samanta. Aceasta este de 3-4 kg /ha, functie de indicii de calitate ai semintei si de gradul de pregatire a solului.

Sunatoare – Lucrari de ingrijire

Imediat dupa rasarire plantele sunt firave si se dezvolta incet in primul an de vegetatie, imbunuienarea culturii in aceasta perioada influentand nefavorabil dezvoltarea plantelor. De aceea este necesar ca lucrarile de intretinere sa se efectueze inca inainte de rasarirea plantelor, prin pliviri pe rand si prasile intre randuri, lucrari care se repeta de 3-4 ori in anul I de vegetatie.

In anul al II-lea si in urmatorii ani pe toata durata plantatiei, primavara se inlatura portiunile de tulpini uscate inainte de pornirea in vegetatie a culturii. In timpul verii, in fiecare an se executa 2-3 prasile, acestea fiind obligatorii si dupa fiecare lucrare de recoltare. Inainte de recoltare, cultura trebuie sa fie curata de buruieni.

Boli si daunatori

In unii ani, caracterizati prin conditii favorabile dezvoltarii bolilor, se semnaleaza atacul ciupercilor din genurile Fusarium si Verticillium care poate duce chiar la compromiterea culturii. Mai sensibile sunt plantele aflate in al III-lea an de vegetatie.
Daunatori specifici culturilor de sunatoare nu s-au semnalat pana in prezent la noi in tara.

Recoltare

Epoca de recotare. La stabilirea epocii optime de recoltare se tine seama de cantitatea de materie prima vegetala realizata la un moment dat, precum si de continutul in principii active accumulat in planta. Recoltarea sunatoarei se va face in zile senine si calde, in orele cu insolatie maxima.
A doua recolta se poate obtine toamna dupa regenerarea plantelor recoltate in vara, la 30-40 de zile de la prima recolta.

Modul de recoltare

In functie de marimea suprafetei cultivate, sunatoarea se poate recolta cu secera, cu coasa sau cu cositoarea mecanica la care se va regla masa de taiere, astfel ca herba sa fie taiata la inaltimea de 20-25 cm, pentru a se evita recoltarea partii lignificate a tulpinii.

Se recomanda recoltarea varfurilor de frunze, flori si butoni florali pe lungimea de 30 cm sau a herbei cu cositoarea.

In vederea obtinerii de samanta, sunatoarea se va recolta in momentul brunificarii semintelor, recoltandu-se plantele tot cu cositoarea mecanica, masa de taiere fiind reglata mai sus. Plantele recoltate se intind la uscat si apoi se treiera.
Semintele obtinute se conditioneaza, realizandu-se o productie de 100 -140 kg/ha.

Prelucrarea materiei prime

Uscarea. Pe cale naturala, uscarea se face in incaperi curate si aerisite, plantele asezandu-se in strat subtire, pe site, pentru a se usca intr-un timp cat mai scurt, fara sa-si schimbe culoarea sau aspectul.
In uscator se recomanda uscarea la temperaturi mici de 35°C, pentru a nu se distruge principiile active.
Ambalarea si pastrarea. Plantele uscate se strang cu grija pentru a nu se scutura frunzele si florile si se ambaleaza in saltele de panza rara. Se pastreaza in incaperi uscate si curate.
Herba de sunatoare prezinta o aroma caracteristica si un gust amarui, astringent.