Smochin (Ficus carica), este un arbust fructifer si face parte din familia Moraceae, fiind originar din Asia Mica. Smochinul este cultivat in zonele subtropicale si temperate sau in zonele cu un climat bland. In Europa, primii care au mentionat smochinul au fost grecii, in scrierile antice, fiind considerat unul din cei mai importanti arbusti fructiferi. In tara noastra, smochinul a fost introdus inca din antichitate, fiind cultivat in zonele cu microclimat bland, in zona de sud-est si sud-vest.

Importanta fructelor de smochin este data de continutul ridicat in vitamine, substante minerale si zaharuri usor asimilabile, precum si de gustul deosebit. De asemenea, smochinele pot fi folosite si in scop terapeutic, pentru tratarea diferitelor afectiuni externe sau interne.

Particularitati de crestere si fructificare la smochin

In regiunile in care se cultiva intens, smochinul creste sub forma de pom, atingand inaltimi de 12-15 metri. La noi in tara, este intalnit sub forma de arbust, avand inaltimi de 2-3 metri, formand tulpini ramificate (4-6 tulpini).

Radacina este fasciculata si puternic dezvoltata. Pe suprafata radacinii, se pot forma muguri adventivi. Ulterior, acestia evolueaza in drajoni, ajutand planta sa se refaca atunci cand partea aeriana poate fi deteriorata din cauza gerului.

Tulpina este groasa, de culoare cenusie, iar ramurile sunt netede. Frunzele sunt palmat-lobate, asezate de o parte si de alta a lastarilor, avand culoarea verde-inchis.

Florile au dimensiuni mici si sunt numeroase. Fructul este o sicona, are forma globuloasa sau piriforma si poate ajunge la o greutate de 150 grame.

Cerintele fata de clima si sol

Fiind o specie tropicala, are cerinte mari fata de factorii climatici.

Lumina. Smochinul are pretentii ridicate fata de lumina. Acesta creste si se dezvolta in locuri luminoase, cu expozitie sudica, la o distanta potrivita fata de alte specii pomicole sau plante care il pot umbri. Lumina influenteaza pozitiv lastarirea, formarea mugurilor de rod si fructificarea. In conditii de lumina corespunzatoare, poate fructifica de doua ori pe an.

Temperatura. Are cerinte mari fata de temperatura, fiind sensibil la ger. Smochinul rezista la temperaturi ridicate (de pana la 40°C), dar frunzele pot suferi arsuri. Planta are o rezistenta scazuta la ger, temperaturile de -12°C, – 15°C pot afecta organele vegetative.

Umiditate. In cazul culturilor comerciale, in zonele in care precipitatiile anuale scad sub 600 mm, este indicata irigarea. Precipitatiile abundente in fenofaza coacerii fructelor pot determina craparea acestora. De asemenea, smochinul este sensibil fata de excesul de umiditate la nivelul solului.

Solul. Smochinul prefera solurile usoare, permeabile, cu un continut ridicat de humus si pH slab alcalin sau neutru. Nu sunt indicate solurile grele, reci, care retin umiditatea sau cele prea uscate.

Pregatirea terenului

Amplasarea smochinului se face tinand cont de cerintele fata de sol si de factorii de mediu.

Este indicat ca terenul sa se pregateasca cu 2-3 luni inainte de plantare. Este important ca terenul sa fie eliberat de resturi vegetale, iar fertilizarea sa se realizeze in functie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Desfundarea terenului se poate face la o adancime de 40-50 cm. Acest lucru poate fi realizat mecanic sau manual. Pe solurile subtiri, se poate efectua o aratura la o adancime de 30-40 cm.

Plantarea smochinului

Plantarea este indicat sa se faca in primavara devreme, pentru a evita expunerea plantei la inghet, pe timpul iernii. Dimensiunea gropilor difera in functie de pregatirea terenului. Acestea pot avea dimensiuni de 40x40x40 cm pe terenuri desfundate, 60x60x40 cm pe terenuri arate sau 80x80x60 pe terenuri nelucrate. Gropile se pot realiza mecanic sau manual, in cazul gospodariilor.

Inainte de plantare, sistemul radicular se fasoneaza, fiind eliminate radacinile deteriorate sau uscate. Pentru a asigura o prindere cat mai buna, radacinile se introduc intr-o mocirla alcatuita din pamant, balega proaspata si apa. Plantarea consta in asezarea materialului saditor in groapa, in pozitie verticala. Imediat dupa plantare, pamantul din jurul plantei se taseaza si se uda cu 5-6 l apa/planta.

Lucrari de intretinere specifice pentru smochin

Conducerea si taierea smochinului. In conditiile din tara noastra, se recomanda o forma de conducere joasa, sub forma de tufa, pentru a permite protejarea plantei in timpul sezonului rece. De asemenea, se poate intalni si conducerea sub forma de pom pitic sau cordon orizontal.

Taierile pot fi de formare, de rodire, de intretinere si regenerare.

Taierile de formare pot incepe de la plantare si au rolul de a asigura dimensiunea necesara a ramurilor de schelet si semischelet in vederea sustinerii productiei, precum si de a grabi intrarea pe rod a arbustului.

Prin taierile de rodire se asigura un numar corespunzator de lastari fertili, cu lungimi de 20-40 cm. Lastarii au rolul de a asigura maturarea fructelor si obtinerea unei recolte bogate. La inceput, taierile de rodire se vor efectua concomitent cu cele de formare, urmand apoi sa se efectueze odata cu taierile de intretinere.

Taierile de intretinere si regenerare constau in indepartarea ramurilor vatamate sau plasate necorespunzator.

In momentul efectuarii taierilor, se recomanda purtarea manusilor de protectie deoarece latexul rezultat este toxic.

Fertilizarea. Plantele de smochin reactioneaza pozitiv la administrarea ingrasamintelor. Ingrasamintele se pot aplica incepand cu anul al doilea si al treilea dupa plantare. Se pot aplica ingrasaminte organice sau complexe de tip NPK. De asemenea, in functie de necesitatile plantei si de conditiile de mediu, se pot administra si ingrasaminte foliare.

Protejarea plantelor de smochin in timpul iernii

Smochinul este un arbust sensibil la inghet, iar in zonele in care temperaturile scad sub -12°C.. -15°C pe timpul iernii, acesta trebuie protejat. Dupa caderea frunzelor, ramurile se vor strange in forma de buchet, se vor lega cu o sfoara (aceasta nu trebuie sa fie foarte subtire pentru a nu vatama ramurile) si se vor acoperi cu paie sau coceni. Totul se va infasura in panza de sac de iuta (sau panza speciala de protectie), apoi se va lega bine. In cazul arbustilor tineri, ramurile se pot apleca cu atentie cat mai aproape de nivelul solului, fixandu-se cu ajutorul unor carlige. Acestea se vor acoperi cu un strat (20-30 cm) de paie, coceni sau gunoi de grajd paios.

In ambele cazuri, pentru a nu se sufoca, se va lasa un spatiu prin care planta sa respire.

Boli si daunatori

Principalele boli care pot aparea la smochin sunt: mozaicul smochinului, rugina, cancerul bacterian, antracnoza.

Principalii daunatori sunt: afidele, paduchii testosi, acarienii, omizile.

Recoltare

Smochinul poate asigura doua recolte pe an, fructele din prima recolta sunt mai mari, iar cele din a doua recolta sunt mai mici si mai aromate. Perioada optima de recoltare difera in functie de regiune si de soi. Fructele se recolteaza la maturitatea deplina, atunci cand culoarea acestora devine violet si se pot desprinde cu usurinta de pe planta. Dupa recoltare, fructele de smochin se pot pastra pentru perioade scurte de timp deoarece sunt perisabile.

In plus

• Smochinul se inmulteste prin butasi, marcote, drajoni sau despartirea tufei.
• Metoda de protejare prin aplecarea ramurilor include o serie de masuri: la plantare, materialul saditor se va aseza in pozitie oblica. Forma de conducere la smochin trebuie sa fie joasa, iar tulpinile nu trebuie sa fie groase, pentru a putea fi aplecate usor, fara sa existe riscul ca acestea sa se rupa.
• Intrarea pe rod poate avea loc in al doilea an de la plantare, insa productii insemnate se pot obtine in anul 4 sau 5.