Scorus, Aronia, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer

Scorusul sau Aronia (Aronia melanocarpa) este un arbust fructifer ce face parte din familia Rosaceae. Acest arbust isi are originea in nordul Americii de Nord unde creste si se dezvolta in apropierea padurilor, in zonele umede sau in apropierea mlastinilor. Scorusul a intrat in atentia cultivatorilor datorita continutului ridicat in antioxidanti si de vitamine din fructe. Consumarea fructelor de scorus ajuta organismul sa lupte cu bolile de inima, previn imbatranirea, protejeaza corpul de razele UV si intareste sistemul imunitar. De asemenea, fructele de scorus au un puternic efect antibacterian. Pe langa cultivarea in scop alimentar, scorusul se utilizeaza si in scopuri decorative.

scorusParticularitatile de crestere si fructificare 

Se prezinta sub forma unui arbust rustic, cu aspect de tufa, cu inaltimea de 1 – 1,5 metri. Coroana este formata din mai multe ramuri (15 – 60). Tulpinile sunt de culoare bruna – cenusie, iar mugurii sunt alungiti si prezinta o culoare rosiatica. Formatiunile de rod se formeaza pe ramurile ce au o varsta cuprinsa intre 2 si 4 ani. Frunzele sunt simple, cu marginea dintata si cu o forma eliptica, au o dimensiune cuprinsa intre 3 si 6 cm, sunt mai inchise la culoare pe partea superioara si nu prezinta perisori. Toamna, frunzele se coloreaza intr-un rosu aprins, avand o valoare estetica ridicata. Florile sunt de culoare alba si sunt grupate in inflorescente de tip corimbe.  Inflorirea se realizeaza in perioada aprilie – mai. Polenizarea este entomofila, fiind si o specie melifera. Fructul este de tip drupa, suculent, de culoare neagra sau rosiatica.

Cerinte fata de clima si sol

Scorusul este capabil sa valorifice o gama larga de soluri, inclusiv pe cele slab acide si cele argiloase. Nu suporta, in schimb, solurile calcaroase. PH-ul suportat se incadreaza in limite largi, de la slab acid la usor bazic. Este o specie rezistenta la ger si nu este afectat de cateva zile de seceta. Totusi daca umiditatea solului nu este corectata cu factorii de mediu (irigatii sau precipitatii), fructele se stafidesc si isi pierd proprietatiile. Este o specie iubitoate de lumina si necesita cat mai multa radiatie solara pe timpul zilei. Se dezvolta si in conditii de semi – umbra, dar productiile scad considerabil.

Alegerea si pregatirea terenului

pregatire-terenSe aleg terenuri relativ izolate, amplasate la minim 500 metri de drumuri intens circulate si la minim 12 km de poluantii industriali. Solul nu trebuie sa contina reziduuri de pesticide, nitriti, metale grele sau alte substante poluante. Panta nu trebuie sa depaseasca valoarea 10 – 15%, iar versantii sa nu prezinta riscul de erodare (alunecari de teren). Cele mai ridicate productii se obtin pe soluri cu un pH cuprins intre 5,5 si 7,5, bogate in humus, cu o textura mijlocie. Arbustii nu se vor planta pe terenurile saturate, cele cu exces de umiditate si pe solurile scheletice (cu multe pietre).

Terenul se elibereaza de cultura anterioara, iar incorporarea resturilor vegetale se va face printr-o aratura la adancimea de 18 – 20 cm. Dupa o luna de la eliberarea terenului se aplica fertilizarea de baza cu gunoi de grajd in doza de 30 – 40 tone/hectar. Dupa acesta operatiune se realizeaza aratura de baza la adancimea de 30 – 40 cm. La 2 – 3 saptamani se efectuaza doua treceri cu grapa cu discuri pentru a marunti bine solul.

plantarePlantarea

Perioda optima de plantare este toamna, la inceputul lunii noiembrie. In cazul in care operatiunea nu se poate realiza toamna, plantarea se poate realiza primavara devreme. Se recomanda urmatoarele scheme de plantare: 2,8 – 3,5 metri distanta intre randuri si 1,2 – 1,5 metri distanta intre plante, pe rand. Dupa stabilirea schemei de plantare se realizeaza pichetarea terenului. Operatiunea consta in marcarea printr-un tarus a pozitiei fiecarei plante pe teren. Urmatoarele etape sunt reprezentate de saparea gropilor si plantarea propriu-zisa. Gropile se pot realiza manual sau cu ajutorul agregatului format din tractor si burghiu si au dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm. In fiecare groapa se administreaza 10 – 15 kg de gunoi de grajd bine descompus (mranita).

Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor, cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza la 10 – 15 cm. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor, reprezentata de introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, balega de vaca si apa. Stratul de mocirla asigura un contact mai bun intre radacini si sol, favorizand prinderea. Se recomanda ca mocirla sa aiba textura smantanii.

Plantarea se realizeaza astfel incat radacinile sa fie asezate rasfirat in groapa, iar planta trebuie sa fie in pozitie verticala. Se recomanda efectuarea plantarii de catre doua persoane. O persoana tine planta in pozitia recomadata, iar cea de-a doua persoana astupa groapa si taseaza usor solul din jurul plantei. Dupa plantarea, se realizeaza un musuroi in jurul plantelor de 8 – 10 cm inaltime. Cele mai cunoscute soiuri sunt: Nero, Melrom, Viking, Amit, Hugin.

Lucrarile de intretinere

intretinere-intervalIn primii trei ani de plantare trebuie sa se acorde o atentie deosebita intretinerii solului. Acesta se mentine curat prin prasile repetate, mulcire sau frezare. Incepand cu anul al treilea, daca conditiile climatice si cele de sol permit, intervalul se cultiva cu trifoi alb (Trifolium repens). Aceasta specie nu intra in concuresta pentru apa si nutrienti cu scorusul. Iarba se coseste periodic, iar fanul se lasa pe sol pentru a realiza operatiune de mulcire.

Fertilizarea se realizeaza preponderent cu ingrasaminte naturale (gunoi de grajd, mranita etc.), prin incorporare in sol, la un interval de 3 – 4 ani, cu o cantitate de 30 – 40 tone/ha. Perioda optima de aplicarea este cuprinsa intre noiembrie si februarie. Primavara se aplica 20 de grame de azotat de amoniu pentru fiecare planta, anual.

Irigarea este o operatiune importanta ce asigura dezvoltarea normala a plantatiei, in conditii de seceta prelungita. In general tehnologia de irigare presupune 4 – 6 udari pe sezon, cu norma de 300 – 400 metri cubi pe hectar. Se pot utiliza cu succes tehnicile de udare prin aspersiune, prin picurare sau prin scurgere la suprafata.

Combaterea bolilor si daunatorilor reprezinta o veriga importanta in tehnologia de cultura a aroniei. Pentru mai multe informatii despre bolile si daunatorii ce ataca plantele de scorus, precum si informatii despre metodele de combatere ale acestora, click aici.

taieri-la-arbustiO lucrare indispensabila in plantatiile de aronia o reprezinta taierile. Aceasta operatiune tehnologica are ca scop realizarea lucrarilor de intretinere mult mai usor si favorizarea fructificarii. Lucrarile din primii ani de plantatie au ca scop formarea coroanei arbustilor. Scorusul are o capacitate mare de lastarire, ceea ce ajuta la formarea rapida a coroanei si la intinerirea periodica a ramurilor.

Se recomanda conducerea arbustilor sub forma de tufa. In acest sens, incepand cu anul al doilea se aleg 5 – 8 ramuri viguroase ce vor reprezenta sapantele coroanei (ramurile principale) iar restul cresterilor se elimina. Pe aceste sarpante se vor forma ramuri ce prezinta formatiuni de rod. Pe perioada de vegetatie se elimina toti lastarii aparuti la baza tufei, iar anual se realizeaza taieri de fructificare si aerisire. Dupa fiecare taiere, coroana trebuie sa fie aerisita, sa aiba 5 – 8 ramuri multianuale principale, iar ramurile tinere (de 2 – 4 ani) sa fie repartizate uniform pe coroana. Dupa 10 – 12 ani arbustul intra in perioada de declin, situatie in care se realizeaza taieri de intinerire. Se elimina ramurile batrane, cele afectate de boli si cele afectate de ger. Ramurile inserate pe sapante se raresc si se pastreaza cele tinere (2- 3 ani). Taierile de intinerire se realizeaza pe o perioada de 3 – 4 ani.

Recoltarea

recoltare-scorusScorusul este o specie precoce, ce intra pe rod inca din anul al doilea de la plantare. Fructele se recolteaza la sfarsitul lunii august – inceputul lunii septembrie si sunt destul de rezistente la pastrare. Daca productia are ca destinatie industrializarea, fructele se recolteaza la mijlocul sau chiar la sfarsitul toamnei. Prin procesare, din fructe putem obtine sucuri, gemuri, preparate fitofarmaceutice etc.

Un comentariu la “Scorus, Aronia, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer

  1. foarte interesante informatii ! Am placerea de a avea aronia in curte, este un arbust spectaculos !

Alătură-te discuției:

*

Buna! Ai nevoie de ajutor?

Am nevoie de ajutor