Rubarba, informatii despre tehnologia de cultura

Rubarba, informatii despre tehnologia de cultura Comunitatea Botanistii

Rubarba (Rheum rhabarbarum), denumita popular si rabarbar, rubarbura sau revent, este o planta ierboasa perena ce apartine familiei de plante Polygonaceae, genului Rheum. Este o leguma cultivata pentru petiolul comestibil al frunzelor, cu gust dulce-acrisor si continut ridicat de acizi organici, saruri minerale, vitamine si proteine. Se poate consuma sub diverse forme: crud, in prajituri, in ciorbe, etc., respectiv se poate prepara compot, marmelada sau cidru de rubarba. Este folosita in scop medicinal, avand proprietati terapeutice. Frunzele de rubarba NU se consuma, deoarece contin substante toxice ce pot provoca indigestie, insuficienta renala sau boli metabolice.

Este o specie originara din Asia, introdusa in Europa in secolul al XVII-lea. Se poate cultiva in toate regiunile din Romania, insa este cultivata in special in zona Transilvaniei si Moldovei. 

Particularitati botanice

Poate atinge 1-2 m in inaltime si dispune de rizomi puternici si radacini dezvoltate in profunzimea solului. Pezinta petioluri inalte, muchiate, de culoare verde, roz, uneori rosii sau chiar violacee. Frunzele sunt foarte mari, cordiforme, dispuse in rozete. Tulpinile florifere sunt inalte de pana la 1-2 m, goale pe interior si prezinta flori alb-verzui, mici, grupate in partea superioara a tuplinii. Fructele sunt achene brune cu o singura samanta.

Varietati si soiuri

Varietati:

  • Rheum rhabarbarum var. latifolium – cu frunze late;
  • Rheum rhabarbarum var. longifolium – cu frunze alungite;
  • Rheum rhabarbarum var. rotundifolium – cu frunze rotunde;
  • Rheum rhabarbarum var. crispatum – cu frunzele crenate pe margini.

Soiuri:

  • Mammouth – cu petiolul de pana la 1 kg, verde si rosu;
  • Sutton – cu petiolul de pana la 1 kg, cilindric, rosu;
  • Champagne – cu petiolul verde, de calitate superioara;
  • Victoria – cu petiolul alb-verzui, fraged si suculent;
  • Sange de Holstein – cu petiolul lung.

Cerinte fata de clima si sol

Este o planta ce se poate adapta la o varitate mare de conditii de mediu. Este o specie adaptata conditiilor climatice aspre, cu temperaturi joase in perioada iernii. Partile aeriene pot fi vatamate de inghet, insa rizomii din sol rezista pana la cca. -15℃. In perioada de vegetatie, temperatura optima de crestere si dezvoltare este de 18-20℃. Suporta umbrirea, se dezvolta insa mai bine in semiumbra sau in lumina plina. Avand radacinile dezvoltate in profunzimea solului, rubarba se cultiva in zone cu apa freatica la mare adancime. Se dezvolta bine pe solurile bogate in substante nutritive, pe solurile grele, argiloase.

Tehnologie de cultivare a rubarbei

Pentru infiintarea culturii de rubarba, se poate recurge la semanaturile in camp (inmultire germinativa) sau la despartirea plantelor (inmultire vegetativa).

Pregatirea terenului
rubarba pregatirea terenului

Dupa ce terenul este eliberat de culturile anterioare, acesta trebuie fertilizat cu ingrasaminte chimice sau organice, in functie si de starea de aprovizionare a solului. Dupa acesta operatiune se recomanda o aratura adanca (30 – 35 cm) sau o desfundare la adancimea de 50-60 cm. Maruntirea solului se realizeaza inainte de semanat. Se poate realiza manual (cu sapa sau grebla) sau semi-mecanizat cu motocultorul.

Produse recomandate

Semanatul sau plantarea materialului vegetativ

In cazul semanaturilor in camp, perioada optima de semanare este intre 15 si 25 martie. Necesarul de seminte este de 4-5 kg/ha, distantele recomandate fiind de 1 m intre randuri si 80 cm intre plantele pe rand.

Mai des se recurge la inmultirea vegetativa, rezultand o cultura mai uniforma de rubarba. Perioada optima pentru efectuarea inmultirii vegetative este 25 septembrie – 5 octombrie. Se utilizeaza bucati de plante cu 2-3 muguri si 2-3 radacini, preferabil provenite de la plante de min. 5 ani. Distantele de plantare sunt similare cu cele utilizate in cazul semanaturilor in camp: 1 m intre randuri si 80 cm intre plantele pe rand.

Produse recomandate

Lucrarile de intretinere
rubarba.cultura

Rubarba necesita irigare numai in anii secetosi, norma fiind de 250-300 m3 de apa la hectar, de 3-4 ori in perioada de vegetatie. Buruienile se combat manual sau mecanic, ori de cate ori se considera necesar. Indepartarea si distrugerea frunzelor uscate este esentiala, deoarece acestea pot reprezenta gazde pentru boli. In cazul in care nu se urmareste productia de seminte pentru inmultire germinativa,  tijele florale se indeparteaza periodic, astfel incat productia de frunze sa fie stimulata.

De asemenea, pe parcursul perioadei de vegetatie, se pot aplica si ingrasaminte lichide specifice.

Produse recomandate

Rubarba este adesea afectata de mana si fainare. Poate fi gazda si pentru alte boli fungice (patari, rugini, antracnoza, putregaiuri), respectiv diversi daunatori: acarieni, afide, pureci si altele. Se recomanda aplicarea tratamentelor preventive si de combatere, cu insecticide si fungicide specifice.

Recoltarea

Recoltarea se realizeaza incepand din al doilea an de cultura, prin rupere cu mana sau prin taiere. Se recomanda recoltarea frunzelor cu petiol in perioada aprilie-iunie, nu mai mult de 2-3 bucati de la o planta. Dupa recoltare, se indeparteaza si se arunca frunza. Petiolii se pot pastra 20-25 de zile la temperaturi de 1-2℃, insa la temperatura camerei pot fi pastrati doar 5-6 zile.

  • Discuții pe teme similare

Vrei să afli și mai multe?

Specialiștii noștri participă la discuțiile comunității botaniștii cu informații și soluții utile.
Dacă dorești, poți să începi o discuție despre problema cu care te confrunți.
Citește discuțiile