Rozmarinul – Rosmarinus officinalis

Rozmarinul este o planta perena, intalnita spontan in tarile din regiunea mediteraneana si mult apreciata, atat ca planta ornamentala, cat si condimentara si medicinala. 

Utilizare. Partile utile ale plantei sunt reprezentate de lastarii anuali si frunze, utilizate in aromatizarea diverselorpreparate din carne, salate, legume. 

Ca planta medicinala, rozmarinul este apreciat datorita continutului in antioxidanti fenolici, acizi si numeroase uleiuri volatile esentiale, cu proprietati antiinflamatorii, antialergice, antifungice si antiseptice. 

Rozmarinul este utilizat in amenajarea gradinilor cu specific mediteranean, fie ca planta solitara sau alaturi de alte specii aromatice. Se cultiva cu succes ca planta la ghiveci, amplasata in locurile insorite ale terasei.

Continutul ridicat in substante aromatice face ca aceasta planta sa fie utilizata si in industria cosmetica si parfumerie.

Particularitati botanice. Din punct de vedere botanic, rozmarinul este un subarbust ce poate ajunge la inaltimea de aproximativ 150 cm. Prezinta frunze lineare, persistente, prinse pe lastari aspri. Florile mici, de culoare albastru deschis sunt atragatoare pentru insecte, rozmarinul fiind considerat si planta melifera. 

 

Exigente ecologice. Rozmarinul prefera solurile argilo-nisipoare, fertile si bine drenate, fiind mai sensibil la excesul de umiditate din sol. In schimb, rezista bine la seceta si creste bine pe solurile cu pH de 6-7. Daca este nevoie de imbunatatirea drenajului, la pregatirea terenului se poate agauga mranita sau compost, precum si nisip. Astfel, va fi imbunatatita si circulatia aerului la nivelul solului. 

Originea mediteraneana face ca aceasta planta sa fie pretentioasa fata de lumina. Locurile care beneficiaza de soare direct mai mult ore pe zi sunt ideale pentru amplasarea rozmarinului. 

Plantare. Plantele se pot achizitiona de la magazine specializate sau se pot obtine din butasi pusi la inradacinare. Se pot utiliza si seminte pentru obtinerea de noi plante insa inmultirea prin seminte nu asigura transmiterea fidela a caracteristicilor plantei mama iar tinerele plantute au nevoie de un timp mai indelungat pentru a creste si a se acomoda la conditiile de mediu.

Rozmarinul se poate planta incepand din primavara, dupa ce nu mai exista riscul aparitiei unui inghet, pana in vara. Se recomanda utilizarea plantelor la ghiveci, bine fortificate, ce vor rezista transplantarii in orice moment din perioada mentionata, cu conditia aclimatizarii. Totusi, pentru ca plantele sa beneficieze de suficient timp pentru inradacinare si pregatire corespunzatoare pentru iernare, plantarea de primavara este cea mai potrivita. 

Daca se planteaza in gradina, se pot utiliza distantele de plantare de 50-70 cm intre randuri si 30-40 cm intre plante, pe rand. Plantarea la ghiveci ofera avantajul amplasarii vaselor in locurile dorite si posibilitatea iernarii in interior, avand astfel acces la recoltare in sezonul rece. 

Ingrijire. Lucrarile de ingrijire ale acestei plante sunt minime, fiind o specie destul de putin pretentioasa. Udareaplantelor se face cand pamantul este uscat la suprafata, rozmarinul fiind mai sensibil la excesul de apa decat la deficit. Pentru o buna crestere si dezvoltare, se poate fertiliza radicular in primavara si vara cu un ingrasamant NPK echilibrat, precum si foliar, de-a lungul perioadei de vegetatie. In perioada iernii nu se fertilizeaza si se uda doar daca este nevoie, in zilele mai calduroase. Plantele se mentin libere de buruieni.

Taierea subarbustului consta in eliminarea portiunilor uscate in primavara, precum si scurtarea lastarilor cu o treime din lungimea lor, pentru a stimula formarea de noi lastari si a conferi plantei un aspect de tufa. Se repeta lucrarea de taiere in vara, dupa inflorire. De asemenea, scurtarea lastarilor se face si odata cu recoltarea in vederea utilizarii. 

Se poate utiliza aplicarea unui strat de mulci din frunze sau scoarte pentru mentinerea umiditatii si protejarea radacinilor de temperaturile scazute din timpul iernii. 

Inmultire prin butasi. Acest tip de inmultire se poate realiza cu butasi anuali, recoltati primavara de la plantele mature. Se indeparteaza frunzele de la baza butasului si se introduce partea bazala intr-un stimulator de inradacinare (Razormin, Atonik, Raikat Enraizador), dupa care se planteaza in substrat reavan, bine drenat. Pe parcursul inradacinarii, se mentine umiditatea aerului ridicata in zona plantei, fie prin pulverizari repetate sau prin acoperire cu folie de plastic. Butasii pusi la inradacinat se amplaseaza intr-un loc ferit de razele solare directe. Cand se observa aparitia de noi cresteri, se indeparteaza materialul acoperitor, daca a fost folosit. 

In cazul lastarilor lungi, se poate folosi inmultirea prin marcotaj, prin aplecarea pana la pamant a lastarului si fixarea unei portiuni de tulpina in pamant. Se poate utiliza o clema pentru ca tulpina sa ramana in contact cu pamantul. Pe portiunea ingropata se vor forma radacini iar ulterior se va taia tulpina sub portiunea inradacinata, obtinandu-se astfel o noua planta, gata de transplantare. 

Iernarea rozmarinului. In conditiile tarii noastre, in functie de temperatura din zona si de microclimatul gradinii, rozmarinul poate rezista peste iarna, daca este protejat de zapada sau cu ajutorul unor materiale acoperitoare (frunze, ramuri, folie de tip agril etc.). In primii ani, cand plantele sunt mai mici, este recomandat sa fie mutate pe timpul iernii in locuri racoroase, ferite de inghet, in care sa beneficieze de suficienta lumina. Se tine cont ca plantele sa beneficieze de apa in aceasta perioada, pentru a preveni deshidratarea si uscarea, mai ales daca sezonul rece este secetos si temperaturile sunt mai ridicate decat in mod normal. Nu se administreaza sub nicio forma apa in exces. 

Recoltare si depozitare. Recoltarea lastarilor si frunzelor se poate face in orice moment, cu conditia de a nu taia mai mult de o treime din lungimea lastarului, pentru a permite plantei sa se refaca. 

Pentru utilizarea pe termen lung, frunzele si lastarii se pot usca si depozita in recipiente, in locuri racoroase.

Boli si daunatori. Rozmarinul poate fi atacat, cu precadere, de musculita alba, acarieni si afide, ce determina uscarea frunzelor. In conditii de umiditate relativa ridicata si lipsa ventilatiei pot sa apara boli fungice precum fainarea, putregaiuri etc. 

O problema des intalnita este uscarea plantei dupa mutarea in casa, la venirea sezonului rece, din cauza lipsei de aclimatizare. Inainte cu cateva saptamani de mutarea plantei, aceasta se muta treptat in locuri mai umbrite pentru a se obisnui cu o cantitate mai redusa de lumina. De asemenea, trecerea de la temperaturile exterioare la cele din casa se face treptat. Dupa mutarea in interior, se asigura amplasarea plantei intr-un loc luminos.

Alătură-te discuției:

*

Buna! Ai nevoie de ajutor?

Am nevoie de ajutor