Putregaiul inimii sfeclei, Pleospora bjoerlingii f.c phoma betae este cunoscut si sub numele de patarea bruna a frunzelor. Este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei. Produce pagube insemnate intre 15-40% din recolta.
Simptome – Putregaiul inimii sfeclei
Ciuperca ataca tinerele plantule pana la rasarire. In complex cu alte ciuperci, poate produce putrezirea acestora. In timpul verii pe frunze apar pete de decolorare, mari, circulare. Acestea cu diametrul de 0.5-2 mm in diametru.
Tesuturile din dreptul petelor se brunifica si pe ele se observa cercuri concentrice. Pe plantele semincere apar pete pe frunze, tulpini si chiar pe seminte unde, inainte de recoltare se observa si puncte mici negre.
Atacul pe radacini se manifesta printr-o colorare in cenusiu a tesuturilor de sub rozeta de frunze. Tesuturile putrezesc si apar caverne centrale, uscate ce se adancesc in corpul sfeclei. Dupa distrugerea frunzelor, planta incearca sa-si refaca foliajul din mugurii existenti la suprafata solului. In acest fel, pana toamna, radacinile care se scot din sol nu au zahar, ci doar un procent ridicat de celuloza.
Agentul patogen este Pleospora bjoerlingii f.c phoma betae.
Transmiterea ciupercii este asigurata de la un an la altul prin samanta sau prin organele de rezistenta, care au ramas pe resturile vegetale inglobate in sol, in cazul in care se practica monocultura. Se intampla mai rar, deoarece sfecla epuizeaza puternic solurile.
De la cultura din anul I la cea semincera, transmiterea este asigurata de miceliu ramas in plantele afectate. In mod obisnuit, aceste zone de sub rozeta se observa usor la decoletarea ce se face la sfecla pentru industrializeaza. Trece insa neobservata, la sfecla semincera. In cursul perioadei de vegetatie transmiterea ciupercii este asigurata de la planta la planta si de la frunza la frunza de sporii antrenati de vant, de apa de ploaie sau de apa de irigatie. Infectarea sfeclei se poate face si prin coborarea miceliului din frunze prin cozile acestora.
Prevenire si combatere
Boala a fost semnalata cu intensitate mare in tarlalele care au fost ingrasate puternic cu azot si lipsa de bor. Astfel, pe langa respectarea epocii optime de semnat, asigurarea unei araturi profunde, alegerea unui teren mai usor.
Drajarea semintelor inainte de semanat este o lucrare foarte eficienta, caci indeparteaza eventualele formatiuni cu spori de pe seminte. Insa, acestea vor trebui semanate intr-un sol umed pentru a inmuia stratul de drajeu si a permite germinarea.
Au fost cazuri cand datorita secetei din sol, plantulele nu au putut sparge si strabate pelicula de drajare, fiind necesara o reinsamantare. Drajarea se face cu o pasta in care intra si substantele fungicide, ce vor asigura protectia tinerei plantule pana la rasarire. Pentru prevenirea aparitiei atacului se utilizeaza seminte sanatoase, se evita efectuarea semanarii pe soluri reci si se aplica rotatia culturii, cu revenirea pe aceeasi parcela la 4 ani.
Sfatul specialistului
