Putregaiul brun (monilioza) fructelor de semintoase – Monilinia fructigena

Monilioza (Monilinia fructigena) este o boala des intalnita. Se manifesta la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este mai periculoasa pentru mar si par. Monilioza produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor. Infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite.

Simptome

Ciuperca paraziteaza ramurile, florile si fructele in diferite faze de dezvoltare. Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, iar frunzele si florile se brunifica si se usuca. Atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori apar mici pernute de mucegai, de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din miceliu si sporii ciupercii.
Atacul pe flori seamana cu efectul ingheturilor tarzii de primavara. Deosebirea este ca printre florile distruse, brunificate se mai gasesc si flori normale. Acest aspect parazitar poarta numele de “monilioza din anul precedent”.

Mai tarziu, cand fructele au dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa. Acest aspect parazitar este cunoscut si sub denumirea de “monilioza de primavara”. Deseori poate fi confundata cu caderea fiziologica a fructelor tinere. Insa, in cazul caderii fiziologice, fructele cad verzi de pe pom, iar in cazul moniliozei se brunifica si cad.
In timpul verii, cand fructele au ajuns aproape de maturitate, apar pe suprafata lor pete brune ce se intind la suprafata si cuprind pulpa in profunzime. In scurt timp, fructul putrezeste aproape in totalitate, deseori cazand de pe pom.

Daca temperatura este ridicata si atmosfera umeda, pe suprafata fructului, in dreptul zonei putrezite, apar fructificatiile ciupercii, sub forma unor pernute dispuse in cercuri concentrice. Aceasta forma de atac este cunoscuta sub numele de “putregai brun”. Ea poate fi confundata cu atacul de Glomerella cingulata, in acest caz insa tesuturile brunificate se adancesc. Daca timpul este umed, cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, fara ca pe suprafata lor sa mai apara fructificatii cu spori, dar in ele se formeaza scleroti. Aceasta forma de atac intalnita deseori si in depozite poarta numele de “putregai negru”.

Agentul patogen

Alteori, timpul secetos face ca fructele atacate sa se usuce, sa se zbarceasca si sa ramana atarnate pe pomi si in timpul iernii. Acest ultim aspect parazitar poarta numele de “mumifierea fructelor”. La unele fructe ciuperca poate produce un putregai al inimii. Acesta este vizibil la exterior printr-o pata bruna la locul de insertie al coditei sau in partea opusa acesteia.
Atacul de monilioza produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite.

Boala este produsa de ciuperca Monilinia fructigena. Sporii asigura raspandirea ciupercii in timpul verii. Ei germineaza la temperaturi cuprinse intre 0-25°C, optimum fiind in jur de 15°C. Filamentele ciupercii patrund prin diferite rani provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi etc.) sau de grindina. De asemenea in timpul recoltatului si al transportului fructelor, ranile provocate de lovituri favorizeaza infectiile cu aceasta ciuperca.
Iernarea ciupercii are loc atat sub forma de miceliu de infectie in scoarta ramurilor, cat si sub forma de scleroti in interiorul fructelor mumifiate.
Umezeala exagerata a aerului, picaturile de apa de pe fructe, cat si ranirea acestora, constituie principalii factori care fac ca, in unii ani, pagubele produse de monilioza sa fie foarte mari.

Prevenire si combatere

Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate. De asemenea, este foarte importanta evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Pentru a combate monilioza se recomanda tratamente cu fungicide specifice.

Produse recomandate

Buna! Ai nevoie de ajutor?

Am nevoie de ajutor