Putregaiul alb al cepei si prazului, Sclerotium cepivorum a fost semnalat in anul 1841 in Anglia. S-a raspandit in toate tarile cultivatoare de specii ale genului Allium. In Romania ea a aparut prima data in anul 1918. In anii ploiosi, cu temperaturi ridicate produce pagube ce pot compromite chiar 70% din recolta.
Simptome
In primaverile umede, in lunile martie-aprilie poate sa apara simptomul de ingalbenire a varfului frunzelor. Aceasta ingalbenire progreseaza spre baza acestora si produce pieirea plantelor. Atacul se manifesta in vetre circulare sau alungite, in directia randurilor. Plantele au radacinile si tunicile putrezite, acoperite cu un miceliu alb, pufos, in care se formeaza scleroti mici, negri, sferici, de 0.2-0.5 mm in diametru. Putrezirea plantelor continua si in depozit. Partile carnoase ale bulbilor sunt moi, putrezite si pot fi invadate de bacterii.
Agentul patogen este ciuperca Sclerotium cepivorum. Acesta rezista in sol 4-5 ani prin scleroti ce sunt purtati de apa de irigatie sau prin lucrarile de intretinere, asigurandu-se raspandirea patogenului. Sclerotii pot fi semnalati si pe bulbii destinati plantarii, mai ales la usturoi. Sclerotii isi pastreaza viabilitatea 4-5 ani. Pot produce noi infectii pe radacini chiar la o luna dupa formarea lor. In culturi exista doua perioade de maxima sensibilitate a plantelor fata de aceasta ciuperca. Una in martie-aprilie si alta dupa formarea bulbilor si pana la recoltare, atacul fiind favorizat de ranile ce apar pe radacini sau bulbi. Plantele aflate in soluri reci si umede sunt mai sensibile, intrucat ciuperca poate ataca de la 2°C pana la 35°C, cand miceliul este distrus.
Prevenire si combatere
Asolamentul de 5-6 ani, aratura adanca, precedata de arderea resturilor de plante bolnave, fertilizarea echilibrata, folosirea de bulbi sanatosi la plantare si tratarea preventiva a acestora limiteaza atacul si pagubele.
In vegetatie se recomanda tratamente cu fungicide specifice.