Pepiniere silvice, infiintare si lucrari de ingrijire

Portiunea de teren destinata producerii intensive de material saditor (puieti) se numeste pepiniera. Plantele tinere produse in pepiniere silvice sunt transplantate in momentul impaduririi sau reimpaduririi unor terenuri din fondul forestier, sau in momentul instalarii lor in diverse spatii verzi, aliniamente, gradini sau alte terenuri.

Obtinerea puietilor:

Prin inmultire pe cale germinativa. Se realizeaza prin seminte, atat la specii de foioase, cat si la rasinoase. Semintele pot fi semanate in camp deschis sau in spatii protejate (solar sau paturi nutritive). In cazul majoritatii speciilor de rasinoase, puietii sunt semanati in camp deschis sau in solarii, iar dupa 1-3 ani sunt repicati (replantati) pe o alta suprafata, cu distante mai mari intre exemplare.
Prin inmultire pe cale vegetativa. Se poate efectua la unele specii de foioase si rasinoase, care au capacitatea de regenerare independenta din parti de plante, tesuturi sau celule. Butasirea consta in procurarea materialului saditor (butasi) de la plante viguroase si introducerea acestuia in patul germinativ pregatit. Altoirea presupune folosirea unui portaltoi cu radacinile bine formate, pe care se imbina materialul saditor (altoi) provenit de la o alta planta cu caracteristici deosebite, valoroase. Drajonarea se poate practica doar la cateva specii si consta in formarea unor lujeri din mugurii aflati pe radacina. Marcotajul consta in aplecarea si ingroparea unei portiuni de ramura, care mai apoi formeaza radacini proprii. Este esential ca varful ramurii sa ramana la suprafata.

Infiintarea unei pepiniere silvice:

Amplasarea pepinierei:
- altitudinea se stabileste in functie de speciile care urmeaza a fi produse;
- teren ferit de inundatii si alunecari de teren, cu panta redusa, cu expozitia insorita sau semiinsorita;
- existenta unei surse de apa in apropiere;
- accesibilitate cu mijloace de transport;
Dimensiunea pepinierelor:
- daca peste 80% din suprafata cultivata este ocupata de specii de rasinoase: pepiniere mici (sub 1 ha), pepiniere mijlocii (1-5 ha), pepiniere mari (peste 5 ha);
- rasinoase si foioase: pepiniere mici (sub 3 ha), pepiniere mijlocii (3-10 ha), pepiniere mari (peste 10 ha)
- daca peste 80% din suprafata cultivata este ocupata de specii de foioase: pepiniere mici (sub 5 ha), pepiniere mijlocii (1-20 ha), pepiniere mari (peste 20 ha);
Amplasarea drumurilor in interiorul pepinierei;
Clarificarea ciclului de productie si al necesitatii repicajului pentru speciile care uremaza a fi produse;
Stabilirea asolamentul (rotatia culturilor si a lucrarilor de ameliorare);
Intocmirea planului tehnico-organizatoric (se intocmeste la infiintarea pepinierei si contine detalii legate de activitatile care urmeaza a fi desfasurate in pepiniera);
Intocmirea planului de cultura (se intocmeste de doua ori pe an si contine detalii legate de amplasarea culturilor, necesarul de seminte, butasi, puieti, etc.).

Lucrari specifice in pepiniere silvice:

Planificarea asolamentului. Asolamentul se refera la rotatia culturilor, prin care fertilitatea si structura solului degradat se reface. In anii de pauza intre culturile de puieti se cultiva plante leguminoase sau graminee, care ulterior sunt cosite si incorporate in sol.

Pregatirea solului sau al patului germinativ. In cazul semanarii in camp deschis, solul trebuie sa fie bine pregatit in prelabil: arat, destelenit, discuit, grapat, tavalugit. In cazul semanarii in spatii protejate (solar, pat nutritiv), patul germinativ este compus de regula din humus si litiera. In ambele cazuri, patul germinativ trebuie sa fie dezinfectat, afanat, bine drenat, aerisit, maruntit si nivelat.

Aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor. Necesitatea aplicarii ingrasamintelor si amendamentelor se stabileste in functie de insusirile fizico-chimice si nutritive ale patului germinativ, respectiv cerintele speciilor cultivate. Se pot folosi ingrasaminte azotate, fosfatice, potasice sau organice, respectiv biopreparate (culturi de microorganisme), ingrasaminte minerale, sau ingrasaminte complexe. Amendamentele pot fi calcice, acide, cu nisip sau cu argila.

Realizarea straturilor sau pregatirea recipientelor pentru puietii cu radacini protejate. Straturile pot fi amplasate diferit, pot avea dimensiuni variate si pot fi inaltate sau nu fata de nivelul solului. Toate aceste aspecte se stabilesc in functie de specia cultivata si de conditiile de umiditate. In scopul producerii puietilor cu radacinile protejate, adica cu balot de pamant la radacina, se pot folosi recipiente biodegradabile sau recipiente reutilizabile.

Pregatirea semintelor:

Tratare preventiva cu insecticide si fungicide specifice;
In cazul semintelor cu germinatie intarziata se forteaza semintele prin tratare hidrotermica, scarificare sau stropire cu substante specifice;
Inmuiere in apa, daca este necesar (pentru rasarire uniforma);
Stratificarea semintelor, daca este cazul.

Semanarea semintelor. Se poate realiza prin imprastiere sau in randuri (rigole). In functie de conditiile necesare pentru germinarea semintelor, acestea se introduc la adancimi potrivite in sol si se acopera cu un strat de litiera, humus, nisip sau sol;

Repicarea puietilor. In vederea obtinerii unor puieti vigurosi si cu radacini bine dezvoltate, puietii de 1-3 ani se transplanteaza pe o alta suprafata cu solul pregatit in prealabil. Operatiunea se executa in special in cazul speciilor de rasinoase, foioasele fiind repicate doar in cazuri speciale.

Ingrijirea culturilor – pepiniere silvice

Spargerea crustei si mobilizarea solului. Se realizeaza cu manual (cu grebla sau tavalugul) sau mecanizat, atunci cand solul se intareste la suprafata.

Plivitul. Se realizeaza manual, prin smulgerea buruienilor. Este recomandat in momentul in care apar buruienile, iar plantulele sunt inca mici, sensibili si usor de vatamat.

Prasitul. Se executa manual (cu sapa) sau mecanizat, buruienile fiind distruse si solul fiind mobilizat in acelasi timp.

Combaterea chimica a buruienilor. Se realizeaza cu erbicide specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Rarirea puietilor. Se efectueaza cu foarfeca in cazul rasinoaselor si prin smulgere in cazul foioaselor. Se elimina plantulele sau puietii de calitate inferioara, astfel incat cei ramasi sa se poata dezvolta in conditii optime.

Irigarea. Se realizeaza in functie de conditiile de umiditate in sol si cerintele fiecarei specii in parte. Apa trebuie sa fie sufucienta, dar nu in exces. Este important ca apa folosita sa aiba temperatura apropiata de temperatura aerului si al solului.

Pentru umbrirea puietilor se poate recurge la instalarea unor plase, rulouri, panouri, craci cu frunze sau a altor materiale care umbresc culturile. Amplasarea acestora este necesara in cazul plantulelor si puietilor cu sensibilitate ridicata la arsita si insolatie.

Acoperirea plantulelor pentru perioada iernii. Se poate face cu muschi, paie, gunoi de grajd, frunze, rumegus sau alte materiale. In cazul in care culturile raman descoperite si au loc alternante de inghet-dezghet, puietii pot suferi asa-numita “descaltare a puietilor”, adica raman cu radacinile partial sau total descoperite.

Aplicarea tratamentelor preventive si de combatere specifice este esentiala atat impotriva agentilor patogeni, cat si impotriva daunatorilor: insecte, rozatoare, etc. Se pot utiliza insecticide, fungicide, capcane, curse feromonale, in functie de necesitate.