Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este intalnit pe toate continentele. Este considerata una dintre cele mai raspandite specii de daunatori din agricultura. La noi in tara este raspandit in toate zonele de vegetatie. Este gasit in stare activa pe cele mai importante culturi si pe buruieni, incepand din lunile martie-aprilie pana toamna tarziu, la sfarsitul lunii noiembrie. De asemenea, este prezenta pe toate culturile de plante ornamentale sau de legume cultivate in sere, solarii si rasadnite. Paianjenul rosu comun este intalnit frecvent in podgoriile si livezile din Moldova, Muntenia, Dobrogea si Transilvania.
Femela are corpul de forma elipsoidala, de 0.36-0.53 mm lungime, de culoare variabila, de la verde deschis, brun si galben pana la carmin sau rosu inchis. Masculul are corp piriform de 0.22-0.35 mm lungime, mai deschis la culoare. Larva are forma elipsoidala, de culoare galben-palid sau verde-galbui. Oul are forma sferica, este neted, si imediat dupa depunere are aspect albicios, sticlos. Pe masura dezvoltarii embrionului, culoarea devine galbena-portocalie.
Biologie si ecologie
Femelele hibernante ale paianjenului rosu comun apar primavara devreme, in unii ani incepand din luna aprilie, odata cu pornirea in vegetatie.
Prezinta 6-10 generatii pe an si ierneaza in stadiu de adult. Mai exact, ierneaza sub scoarta exfoliata a pomilor, pe sub frunzele cazute sau buruieni uscate, in stratul superficial al solului etc. Din ouale fecundate iau nastere femele si masculi. Din cele nefecundate, rezulta numai masculi. Femelele depun ouale intr-un paienjenis de fire matasoase. In mod normal, sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor, mai ales de-a lungul nervurilor.
Plante atacate si daune
Specie polifaga care ataca peste 90 specii de plante, cultivate si spontane. Ca urmare a atacului, pe frunze apar la inceput pete de culoare galbena, care apoi capata o nuanta de rosu sau brun. Decolorarea incepe de la baza limbului foliar, inainteaza de-a lungul nervurii principale si cuprinde in final toata suprafata foliara. Frunzele atacate se usuca si cad, inregistrandu-se defolieri. Acestea pot cuprinde 80-100% din numarul de frunze. Ca urmare a atacului, se constata o oprire a cresterii lastarilor, o coacere prematura a fructelor, avand ca efect cresterea si scaderea continutului de zahar.
Combatere
Primul tratament se executa primavara, impotriva femelelor hibernante, inaintea de depunerea oualelor cu acaricide specifice.