Musca miniera este originara din America de Nord. In tara noastra a fost identificata prima data in 1981 in spatii protejate, fiind un daunator specific serelor si solariilor. Apare frecvent la culturile de tomate si vinete.

Alte denumiri: American serpentine leaf miner, chrysanthemum leaf miner (engleza).

Descriere. Adultul este o musca mica, de 1,3-2,3 mm lungime, de culoare neagra cenusie.Femela este mai mare decat masculul. Musca prezinta scutelul si perii ventrali de culoare galbena. Ouale sunt foarte mici, de culoare cenusie. Larva este apoda, de aproximativ 3 mm, la inceput transparenta, apoi galben-portocalie.

Biologie si ecologie – Musca miniera

Musca miniera devine activa cand temperaturile sunt pozitive si continua sa se inmulteasca pana la venirea toamnei. Acest daunator dezvolta 6-8 generatii pe an, in conditii si ierneaza ca pupa in stratul superficial al solului. Adultii sunt activi dimineata, la 24 de ore de la aparitie realizand copulatia si depunerea pontei. Femela perforeaza frunza pentru a se hrani sau a depunde ponta, ajungand sa depuna pana la 600 de oua in cele 15-30 de zile de viata. Dupa eclozare, larvele se hranesc cu tesutul frunzei.

De obicei, in sere apare o suprapunere a generatiilor, putandu-se intalni indivizi de toate varstele. Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Plante atacate si mod de daunare

Musca miniera ataca peste 22 de specii de plante si este cunoscuta ca fiind principalul daunator al tomatelor si crizantemelor din culturile protejate. Mai produc daune si culturilor de telina, ceapa, castraveti, vinete, ardei, salata etc.

Larvele sunt cele care produc cele mai insemnate daune, hranindu-se cu tesutul frunzei, formand galerii in forma de serpentina intre epidermele frunzei. Cand suprafata acestor galerii depaseste 50% din suprafata frunzei, aceasta se usuca si cade. Adultii realizeaza orificii de hranire in frunze, creand porti de intrare pentru bacterii si ciuperci. Prin modul lor de a se hrani, adultii sunt si transmitatori de virusi.

Principala sursa de infestare cu acest daunator este reprezentata de rasadurile provenite din serele inmultitor, infestarea plantelor incepand din faza de rasad.

Control si combatere. Controlul materialului saditor la infiintarea culturii si pe parcursul acesteia contribuie la limitarea populatiilor de daunatori. Temperaturile scazute nu sunt favorabile dezvoltarii insectei.

Se recomanda strangerea resturilor vegetale ramase in sere dupa desfiintarea culturii si distrugerea lor. Tot in spatiile protejate se vor face tratamente curative inainte de transplantarea rasadurilor pentru distrugerea surselor de infestare.

Tratamentele se efectueaza cu insecticide specifice.