Mararul – Anethum graveolens

Mararul este o planta anuala din familia Umbeliferae, frecvent utilizata pentru aromatizarea mancarurilor, precum si datorita proprietatilor sale terapeutice date de continutul ridicat in uleiuri eterice si vitamine. Originea acestei specii este Asia si zona Mediteraneana, fiind cunoscuta si utilizata inca din Antichitate. Mararul era cultivat pentru frumusetea inflorescentelor de catre greci si ca planta legumicola si medicinala de catre egipteni. Astazi, intalnim aceasta planta aromatica in toata lumea iar in tara noastra este nelipsita din gradinile de legume. 

Utilizare. De la aceasta planta se folosesc toate partile aeriene. Frunzele, inflorescentele si semintele se utilizeaza pentru aromatizarea preparatelor iar tulpina si inflorescenta pentru pregatirea conservelor si muraturilor. In medicina populara este folosit impotriva insomniei, tulburarilor nervoase, balonarilor etc. 

Particularitati botanice. Mararul are perioada de vegetatie scurta, recoltarea frunzelor efectuandu-se dupa aproximativ o luna de la semanat, in functie de conditiile de mediu. Tulpina este erecta si poate ajunge pana la 150 cm inaltime in fenofaza infloririi. Frunzele sunt filiforme, tripenat sectate, petiolate iar florile sunt galbene si grupate in inflorescenta de tip umbela compusa. Inflorirea are loc in perioada verii. 

Exigente ecologice. Mararul nu are cerinte deosebite fata de factorii de mediu. Creste bine la temperaturi moderate, rezista la temperaturi scazute insa nu suporta inghetul. Germineaza la temperaturi scazute, incepand de la 2-3℃, cu un optim de 15-17℃. La temperaturi mai ridicate, de peste 30-35℃, germinarea si cresterea pot fi inhibate, motiv pentru care cultivarea in timpul verii se realizeaza cu dificultate. De asemenea, administrarea apei pe parcursul germinarii si cresterii reprezinta o veriga importanta pentru o cultura de succes. Cu toate ca prefera locurile insorite, mararul creste si in conditii de lumina mai redusa, fiind cultivat pe tot parcursul anului, daca temperatura permite. Din punct de vedere al solului, are nevoie ca acesta sa fie reavan, bogat in humus si sa aiba o buna capacitate de retinere a apei. 

Cultivare. De regula, mararul se cultiva in gradini, dar s-a extins ca si cultura in spatii protejate si semiprotejate, pentru obtinerea frunzelor in extrasezon. Astfel, se poate cultiva in solarii, rasadnite sau tuneluri. 

Cultura mararului se realizeaza prin semanat direct, atat in spatii protejate cat si in camp. Cea mai importanta lucrare pentru o cultura reusita este pregatirea terenului, dat fiind semintele mici ale acestei plante. Ca urmare, solul trebuie sa fie bine maruntit pentru o germinare uniforma. 

Primavara, imediat ce se poate intra pe teren, se poate semana mararul, pastrand 25 cm intre randuri, aproximativ 4-5 cm intre plante, pe rand si adancimea de 1,5 cm. Pentru utilizarea eficienta a spatiului, se pot semana in fasii de 4 randuri. Se poate utiliza o cantitate de 7-8 kg de samanta la hectar dar cantitatea poate varia in functie de capacitatea germinativa a semintelor. Se recomanda semanarea esalonata, la intervale de 10-15 zile, pentru a putea recolta o perioada mai lunga de timp. 

In solar, mararul se poate semana incepand din toamna, iar in functie de temperatura, se pot obtine recolte si in sezonul rece. Plantele se pot proteja cu o folie de tip agril, in conditiile in care temperaturile nu sunt negative. 

Ingrijire. Dupa infiintarea culturii, se are in vedere administrarea regulata a apei pentru uniformitatea germinarii. Lucrarile de ingrijire constau in combaterea buruienilor, afanarea solului, irigarea si efectuarea tratamentelor impotriva bolilor si daunatorilor. 

La pregatirea terenului se poate administra un ingrasamant prin incorporare in sol. 

Inmultirea mararului se realizeaza prin seminte.

Recoltare si depozitare. Recoltarea se face esalonat, pe toata perioada anului. Se pot recolta frunzele verzi, inflorescentele, semintele sau planta in intregime. 

Toate portiunile comestibile ale plantei se pot consuma proaspete, dupa recoltare sau uscate, in afara sezonului de productie. De asemenea, frunzele se pot pastra congelate. Recoltarea semintelor se face dupa ce, in prealabil, s-au recoltat si uscat tulpinile.  

Boli si daunatori. Fainarea (Erysiphe umbelliferarum) reprezinta cea mai comuna boala ce apare la plantele de marar. Aceasta se manifesta sub forma unei pasle albe, prezenta pe frunze si tulpini. 

Tinerele plantute mai pot fi afectate de ciuperci din genul Pythium, boala determinand caderea plantutelor. 

Mararul este atacat de plosnita vargata a umbeliferelor (Graphosoma lineatum), ce provoaca pagube in special in culturile semincere, precum si de larve (omizi) ale diferitelor specii de fluturi.

  • Discuții pe teme similare

    Aurel
    26 martie 2017
    Bună dimineata. Cat bionat plus se pune la litrul de apă pentru mărar? Multumesc mult!
    0
    1

Vrei să afli și mai multe?

Specialiștii noștri participă la discuțiile comunității botaniștii cu informații și soluții utile.
Dacă dorești, poți să începi o discuție despre problema cu care te confrunți.
Citește discuțiile