Lufa (Luffa cylindrica) este o planta erbacee anuala ce face parte din familia Cucurbitaceae. Aceasta are utilizari diverse si se poate cultiva atat in camp, cat si in spatii protejate sau in cultura ecologica. Pe langa cultivarea in scop decorativ, legumicol sau ca burete vegetal, de baie, lufa se cultiva si pentru extragerea fibrelor din tulpina, a uleiului din seminte, fiind utilizata si pentru fabricarea diverselor produse (palarii, covoare de baie, fete de masa etc.).
Buretii naturali din lufa sunt moi, prezinta flexibilitate mare (dupa deformare revin la forma intiala) si sunt rezistenti la putrezire, fiind apreciati in diverse domenii. Fructele tinere sunt consumate precum cele ale dovlecelului, insa trebuie recoltate inainte de a deveni fribroase. Momentan, in Romania nu a fost omologat niciun soi, iar in cultura se intalnesc populatii ameliorate, cat si soiuri de import.
Particularitati botanice
Radacina este usor ingrosata iar tulpina este volubila, aspra, cilindrica si prezinta lastari lungi cu carcei ramificati si poate urca pana la 6 m.
Frunzele sunt palmat lobate si au de obicei 5 lobi. Carceii cu rol de fixare si sustinere a plantei sunt prezenti la axila frunzelor, iar in varful lastarilor se gasesc carcei cu rol explorator, de gasire a noi puncte de fixare.
Florile sunt de culoare galbena, mari, iar cele mascule prezinta caliciul campanulat, corola din 5 petale libere, androceul din 3 stamine, rar 5 stamine. In forma individuala, florile mascule se intalnesc mai rar, cel mai adesea acestea se gasesc sub forma de racem. Florile femele sunt tubuloase si au gineceul din 3 carpele. Lufa este o specie entomofila, preferata de catre albine, de aceea, pentru mentinerea puritatii soiului, respectiv pentru a preveni deprecierea genetica a acestuia, trebuie asigurate spatii mari de izolare.
Fructul este o peponida cilindrica, cu o lungime de pana la 50 cm, in functie de soi, si prezinta diverse nuante de verde, pe parcursul perioadei de vegetatie, insa, la maturitatea fiziologica, devine maro, se deschide cu un capac, iar in interior prezinta mezocarpul spongios, reticulat.
Semintele se aseamana cu cele ale dovleacului, insa au o dimensiune mai mica.
Cerinte fata de clima si sol
Lumina si temperatura
Lufa nu suporta ingheturile tarzii de primavara si este o specie pretentioasa la lumina (prefera locurile luminoase) si temperatura, cerintele ei fiind asemanatoare cu ale celorlalte cucurbitaceae.
Sol
Se cultiva pe soluri afanate, umede, permeabile. Lufa este o specie sensibila la stagnarea apei la nivelul sistemului radicular, de aceea, este important ca sol sa asigure un bun drenaj.
Tehnologia de cultura
Cultura de lufa poate fi infiintata atat prin rasad, cat si prin semanat direct. Semanatul pentru producerea de rasaduri se realizeaza in spatii protejate in prima decada a lunii februarie, iar pentru camp in prima decada a lunii martie. In general, varsta rasadului trebuie sa fie de 55-60 zile.
Produse recomandate
Lucrari de ingrijire
Pe langa lucrarile de ingrijre ce se aplica in mod normal cucurbitaceelor (udarea, combaterea buruienilor, a bolilor si daunatorilor etc.), o importanta deosebita o reprezinta lucrarea de palisat si dirijare a tulpinilor pe verticala.
In cazul culturii in spatii protejate, lufa prezinta o crestere vegetativa bogata, astfel, pentru a ajuta planta sa formeze fenomenul de boltire, se vor intinde sarme la aproximativ 2 m inaltime. De asemenea, pentru a impiedica planta sa se dezvolte pe sol, pe langa tulpina principala se leaga si celalalte ramificatii si se dirijeaza pe verticala. Lufa nu se copileste si nu se carneste.
Fertilizarea
Se recomanda utilizarea ingrasamintelor specifice, ce se aplica de regula in cazul cucurbitaceelor, iar dozele se stabilesc in urma analizelor agrochimice ale solului.
Produse recomandate
Recoltare
In functie de scopul in care a fost cultivata, momentul recoltarii fructelor se face in perioade diferite, intrucat fructele tinere se pot consuma, iar cele mature au diverse intrebuintari.
