Iris florentina L.- Stanjenel

 

Iris florentina L.-Stanjenei, Stanjenel

Stanjeneii sunt cunoscuti si utilizati de peste 2000 de ani. Dintre cele 100 de specii, unele sunt considerate ca airis1romatice, altele ca medicinale, iar altele ca decorative.
Iris florentina este o specie aromatica de perspectiva, reprezentand o importanta sursa de materie prima pentru industria parfumurilor fine si cea de cosmetica (pudra, pasta de dinti, sapunuri), fiind specia cea mai bogata in irone, substante cu aroma de violete. Astfel, in Italia se prelucreaza anual 1100 t de rizomi, iar in Franta, unde se cultiva din anul 1835, se prelucreaza 350 t.
Uleiul volatil se utilizeaza si pentru fixarea altor arome mai putin persistente. Stanjeneii se folosesc la aromatizarea lichiorurilor, a vermutului si a vinurilor de masa speciale. De asemenea, se utilizeaza si la aromatizarea tigarilor.

Organul utilizat, compozitie chimica, actiune terapeutica.
iris albSe folosesc rizomii de stanjenei. Rizomii contin glucide, amidon si iridozid (ironit), care este o izoflavona. Materialul vegetal contine ulei volatil in care sunt prezente cetone particulare, numite irone, care confera mirosul placut de violete, precum si acizi grasi, intre care predomina acidul miristic.
Ironele se gasesc sub formele α, β si γ. Ironele α si γ sunt prezente in cantitate mai mare decat irona β.
Rizomii proaspeti au miros erbaceu si de-abia peste trei ani dupa uscare, mirosul se dezvolta in totalitate.

 

Descriere, specii, soiuri

iris5Iris Florentina este o specie perena, erbacee. Partea subterana este un rizom de culoare maronie, asezat intr-o pozitie orizontala la adancimea de 6-14 cm. Rizomul este alcatuit din segmente mai mari formate primavara, cu diametrul de pana la 3-4 cm si segmente mai putin dezvoltate, formate in timpul verii, cu zone strangulate intre segmente, are o consistenta carnoasa, este ramificat si prezinta numeroase radacini adventive, asezate pe partea inferioara in pozitie aproape verticala.
Tulpina este inalta de 0.5-1 m si poarta frunze de dimensiuni mai reduse, fiind terminata intr-o floare, iar ramificatiile de asemenea.
Frunzele, dezvoltate din rizom, sunt sesile si au forma de sabie (ensiforma), fiind dispuse cate 5-8 in evantai, sunt lungi de 50-75 cm, cu latimea de 2-4 cm, cu nervatiuni longitudinale, aproape paralele.

iris2
Floarea este protejata de doua bractee verzi de baza, membranoase in partea superioara, fiind formata dintr-un perigon cilindric la baza, despartit in partea superioara de 6 tepale petaloide, dintre care cele 3 exterioare sunt aplecate in afara, obovate, de culoare alba, cu o nervura mediana bruna, foarte placut mirositoare, iar cele 3 tepale interioare sunt rotunde sau ovate, erecte si usor indoite spre centru. Floarea prezinta 3 stamine protejate de tepalele exterioare, cu ovar inferior, tricarpelar, cu stil scurt si cu 3 stigmate, petaloide.
Fructul este reprezentat de o capsula bruna, triunghiulara in sectiune, cu lungimea de 4.5-5.5 cm si latimea de 1.5-2 cm, care se deschide pe 3 linii longitudinale.
Samanta este globuloasa, neagra, lucioasa.

Specii, soiuri. Alte specii luate in cultura sunt: I. Germanica L.,care se caracterizeaza prin flori de culoare violeta inchis, placut aromate, si I. Pallida Lam., care prezinta flori de dimensiuni mai reduse, de culoare violeta deschis, cu miros aromat.
In flora spontana din tara noastra se intalneste frecvent I. Pseudacorus L., cu flori de culoare galbena, si I pallida Lam.
In cultura este extinsa populatia De Domnesti.

 

iris15iris galbenIris moviris portocaliu

 

RaspandireDawn breaks over a field of blue irises, Mount Vernon, Skagit Valley, Skagit County, Washington, USA

Iris florentina este originar din zona mediteraneana. Este foarte raspandit in Europa si unele tari din America si Asia.
In Grecia, Maroc si India se obtin rizomii cei mai aromati, care concureaza materia prima de provenienta italiana. Se cultiva in Italia, Franta, Spania, Rusia, Bulgaria pe suprafete mai mari.
La noi in tara este extinsa in cultura pe suprafete reduse in zona sudica a tarii.
Particularitati si cerinte biologice

Temperatura. Stanjeneii rezista bine la temperaturi scazute si suporta iernile aspre. Plantele pornesc in vegetatie la 6-8º C. Cu toate acestea, se considera ca in zonele cu ierni blande si clima calda sunt conditii favorabile pentru acumularea uleiului volatil.
Apa. Stanjeneii sunt relativ rezistenti la seceta, dar reactioneaza favorabil la irigare. In conditii de seceta atmosferica pronuntata, imbinata cu seceta solului, plantele stagneaza din crestere sau se dezvolta incet. Nu suporta nici excesul de umiditate, care favorizeaza putrezirea rizomilor.
Lumina. Fiind raspandita in zona mediteraneana, specia manifesta cerinte deosebite fata de lumina.

Tehnologia de cultivare

Iris9Locul in asolament. Fiind o specie perena, stanjeneii trebuie sa fie cultivati in afara asolamentului de camp. Ei pot fi cultivati dupa diferite plante premergatoare, cu conditia ca acestea sa elibereze terenul vara.
Planta premergatoare trebuie sa fie o cultura prasitoare care a fost fertilizata cu ingrasaminte organice. Se recomanda cultivarea dupa specii care lasa terenul curat de buruieni.
Fertilizarea. Referitor la aplicarea ingrasamintelor la stanjenei, ingrasamintele cu fosfor influenteaza favorabil dezvoltarea plantelor de stanjenei. Se recomanda ingrasamintele cu potasiu deoarece s-a constatat ca influenteaza favorabil acumularea uleiului volatil si dezvoltarea radacinilor si totodata se recomanda fertilizarea cu 15-20 t/ha gunoi de grajd. Insa dozele prea mari de ingrasaminte organice sau cu azot conduc la o dezvoltare exagerata a radacinilor, favorizand, in acelasi timp, dezvoltarea putregaiului la rizomi, de aceea ingrasamintele cu azot si fertilizarea directa cu gunoi de grajd se aplica la plantele premergatoare.
iris10Datorita influentei pozitive a fosforului si potasiului asupra dezvoltarii radacinilor si acumularii uleiului volatil, se recomanda aplicarea sub aratura a 40-60 kg /ha fosfor si a 30 kg/potasiu. Pentru echilibrarea actiunii acestor substante se va aplica primavara si o doza minima de azot de 30 kg/ha.
Pregatirea solului. Dupa recoltarea plantei premergatoare, terenul se elibereaza de resturi vegetale. Aratura se executa cel mai tarziu in a doua jumatate a lunii august la adancimea de 28-30 cm. Se recomanda o buna nivelare a terenului pentru a evita baltirea apei.
Pregatirea terenului in vederea plantarii se face cu polidiscul in agregat cu bara nivelatoare si cu grapa cu colti reglabili. De asemenea, o buna pregatire a solului se realizeaza cu combinatorul. Inainte de plantare se deschid cu rarita rigole adanci de 12-14 cm.
Modul de inmultire. Stanjeneii se inmultesc pe cale vegetativa, prin plantarea rizomilor.iris11
Pregatirea materialului de inmultire trebuie facuta cu 2-3 zile inainte de plantare. Rizomii fasonati se stratifica pana la plantare pentru a nu se deshidrata.
Epoca de plantare. Stanjeneii ar trebui plantati in luna septembrie, daca in sol exista suficienta umiditate. In caz contrar se planteaza in luna octombrie cand cad primele ploi, astfel ca rizomii sa se inradacineze pana la venirea inghetului.
Nu se recomanda plantarea in luna noiembrie, deoarece la aceasta epoca se inregistreaza pierderi datorate inghetului care pot duce la compromiterea culturii. Rezultate bune se obtin si prin plantarea in epoca de primavara, dar nu mai tarziu de 15 martie.
Distanta si adancimea de plantare.Distanta de plantare a stanjeneilor se incadreaza intre 60-70 cm intre randuri si 28-30 cm intre plante pe rand, realizandu-se o desime de 4.8-5.6 plante /m².
iris14Adancimea optima de plantare este de 8-10 cm sau 10-12 cm. Se recomanda udarea rizomilor dupa plantare, daca in sol nu este umiditate suficienta si bilonarea acestora la inaltimea de 5-6 cm.
Norma de rizomi. Norma de rizomi este de 750-800 kg/ha. Rizomii trebuie sa se incadreze in indicii de calitate prevazuti in STAS, care prevede ca materialul de inmultire sa fie obtinut in anul al II-lea de vegetatie. Rizomii trebuie sa aiba o greutate minima de 20-40g, sa prezinte un numar minim de 3-4 muguri, iar lungimea radacinilor sa fie de 2-3 cm.
Dintr-un ha de cultura se obtine material de inmultire pentru 8-10 ha.
Lucrarile de intretinere. Acestea difera in functie de anul de vegetatie. In anul I de vegetatie este importanta combaterea buruienilor care in aceasta perioada pot sufoca plantele. In anii urmatori plantele se dezvolta in ritm intens si acopera terenul. In anul I se pliveste si se praseste de 2-3 ori. Ultima prasila se efectueaza in octombrie, fiind insotita de o usoara musuroire. Se recomanda 1-2 irigari in lunile mai si iunie, astfel ca solul sa fie aprovizionat la 75% din capacitatea de camp pentru apa, prin irigare realizandu-se sporuri de productie de 28%.
In al II-lea an de vegetatie se recomanda combaterea buruienilor si afanarea solului prin 2-3 prasile. Irigarea culturii nu este recomandata, deoarece aceasta favorizeaza formarea unor rizomi spongiosi, predispusi la putrezire. Pentru sporirea productiei de rizomi si a continutului in ulei volatil si irone se recomanda inlaturarea tulpinilor florifere chiar in momentul formarii acestora.

Boli, daunatori, combatere

Dintre bpatarea frunzelor la Irisoli, una dintre cele mai frecvente este patarea frunzelor, produsa de ciuperca Heterosporium pruneti. Boala se manifesta din primava pana in toamna tarziu prin aparitia pe frunze a unor pete oval alungite sau eliptice, de 2-10 mm lungime si 2-5 mm latime, la inceput galbene, apoi cenusii din cauza formarii fructificatiilor ciupercii, marginite de un chenar brun inchis. Petele apar mai intai in partea dinspre varf a limbului, progresand apoi spre baza. In cazul unui atac puternic, petele conflueaza, iar frunzele se ingalbenesc si se usuca.

Masurile preventive constau in igiena culturala. Ca masuri curative se recomanda stropiri cu Merpan 0.2%, totodata se impune si evitarea excesului de umiditate.
iris pete (rugina)
Rugina este produsa cu ciuperca Puccinia iridis. Boala se manifesta pe frunze prin aparitia a numeroase pustule mici, pufoase, de culoare bruna deschis, circulare sau alungite in directia nervurilor frunzei. Aceste pustule constituite din uredosporii ciupercii, pot fi izolate sau confluente, distribuite pe ambele fete ale frunzelor.
Putrezirea rizomilor este produsa de bacteria Pseudomonas iridis. Bacterioza se manifesta pe rizomi si pe partea subterana a lastarilor care se inmoaie, putrezesc si se acopera cu un mucilagiu galbui, cu un miros neplacut. Frunzele plantelor bolnave se vestejesc si se brunifica incepand de la varf. Tesuturile atacate sunt necrozate.
Pentru prevenirea bolii si diminuarea pagubelor se recomanda evitarea ingrasamintelor organice proaspete si administrarea ingrasamintelor cu fosfor si a amendamentelor, precum si protejarea rizomilor contra gerurilor si aplicarea masurilor de igiena culturala.
Viroza mozaicului stanjeneilor este produsa de Iris mozaic virus. Plantele infectate sunt slab dezvoltate, prezentand pete mozaicate, de culoare verde deschis sau albastruie, mai ales in jumatatea bazala a frunzelor.
Foliolele mugurilor floriferi prezinta pete sau dungi albastrui pe un fond verde deschis. Pe flori apar la inceput pete sau puncte de culoare ceva mai inchisa. La I. Pallida petele sunt de culoare purpurie. Pedunculul floral este mai scurt decat normal, iar bulbii infectati pornesc in vegetatie cu intarziere.

 

 

Ca masuri preventive se recomanda eliminarea plantelor bolnave inainte de inflorire si rotatia culturilor.
Dintre daunatori, cel mai frecvent este viermele sarma (Agriotes spp.). Larvele distrug plantele in zona coletului, producand uscarea acestora si rarirea culturii.

    Larve des Schnellkäfers (Drahtwurm) beim Fraß an einer Maispflanze Copyright: Bayer CropScience AG

     

     

     

     

     

     

    Recoltare

    Epoca de recoltare. Referitor la epoca de recoltare, mai multi cercetatori au ajuns la concluzia ca stajeneii trebuie recoltati in al II-lea an de vegetatie, mentinerea culturii in al III-lea an nefiind economica, deoarece potentialul de productie se reduce. Desi in anul al III-lea rizomii ar fi mai aromati, acestia sunt spongilosi si nivelul productiei este mai redus.iris17
    Se considera ca epoca optima de recoltare este situata in luna august, cand in zonele sudice este o vreme calda si uscata.
    Recoltarea rizomilor in lunile septembrie si mai ales in octombrie ingreuiaza uscarea acestora, iar continutul in ulei volatil se reduce de 1-1.5 ori comparativ cu cel din luna august. Recoltarea rizomilor in primavara duce de asemenea la pierderi de productie.
    Modul de recoltare. Rizomii se recolteaza prin dislocarea cu plugul fara cormana. Acestia se scot cu tot cu frunze, se scutura de pamant, se aduna in cosuri si se transporta pe o platforma unde se curata de frunze si de radicele.
    Se recomanda a se recolta zilnic numai cantitatea de rizomi care poate fi curatata de frunze si radicele in cursul aceleiasi zile. Amanarea acestei lucrari pana a doua zi duce la pierderi de productie si calitate.

    Prelucrarea materiei prime

    Conditionarea. Dupa ce se curata de frunze si radacini, rizomii se aseaza in cosuri si se transporta la spalat. Spalarea se face la curent de apa, cu perii de sarma, timp de 1.2/-1 ora. Se lucreaza cu grija de a nu se rani
    rizomii.
    Uscarea. Dupa spalare, rizomii se aseaza in strat subtire pe stelaje pentru uscare. Uscarea naturala dureaza 10-30 de zile in functie de conditiile climatice.
    Temperatura optima de uscare este de 20-30°C.
    Maceratia, extractia. Prin macerare cu alcool de 95° se obtine tinctura de Iris, utilizata pentru prepararea parfumurilor fine. Dupa evaporarea alcoolului, se obtine concentratul de Iris (de 14-28%).
    Prin extractie cu eter de petrol se obtine esenta de Iris asemanatoare cu concentratul (1-1.9%) Distilarea Irisuluicare se prezinta sub forma unei mase de consistenta mierei, de culoare cafenie sau maronie , cu aroma pronuntata de violete. La extractie cu benzol se obtine un tip de tinctura denumita Concret (2-2.5%), care insa contine si alte substante considerate ca impuritati.
    La extractie cu eter de petrol se obtin 50-60% produse dizolvate in alcool, iar prin extractie cu benzol se obtin 70-80%.
    La extractia cu eter de petrol in prezenta vaporilor de apa se obtin cu 3-7 % mai multe substante aromate, caracterizate prin anumiti indici fizico-chimici.

    Distilarea. Rizomii fragmentati in prealabil si pusi in apa se distileaza cu ajutorul vaporilor de apa incalziti. In urma distilarii se
    separa uleiul bogat in acizi grasi liberi, intre care predomina acidul miristic. Prin racire, acesta se solidifica avand un aspect asemanator untuluiparfum Iris de masa, fiind denumit in industria parfumurilor “unt de Iris” sau ” Beurre d’Iris

    Acizii grasi care intra in compozitia uleiului volatil in urma distilarii reprezinta un balast pentru industria parfumurilor. Datorita acestui fapt trebuie purificate in solutie slab alcanila. Lichidul se redistileaza, lucrare dificila si de durata.
    Temperatura distilatului trebuie sa fie de 60-70° C.

    Prin distilarea a 100 kg rizomi uscati se obtin 100-200 ml ulei volatil, aroma dominanta fiind datorata ironitului. Untul de Iris se topeste la temperatura de 40-50°C si se transforma intr-o substanta fluida de culoare galbena-cafenie, cu anumite constante fizico-chimice.

    Alătură-te discuției:

    *

    Buna! Ai nevoie de ajutor?

    Am nevoie de ajutor