Inul (Linum usitatissimum) este o specie de planta erbacee anuala, apartinand familiei botanice Linaceae, genului Linum. Inul pentru ulei este folosit in industria vopselurilor si al cernelei, dar si la fabricarea musamalei si al linoleumului. Materia vegetala ramasa dupa presarea uleiului (turte) se foloseste la furajarea animalelor. In plus, inul pentru ulei are si o deosebita importanta medicinala si terapeutica, iar tulpinile se pot utiliza in industria papetariei si a textilelor.
Inul pentru ulei este cutivat la nivel global pentru semintele oleaginoase, cu continut ridicat de uleiuri. Cele mai intinse culturi de in se regasesc in India si China, urmata de Canada si Rusia. In Romania, suprafetele cultivate cu aceasta planta sunt reduse.
Particularitati botanice
Prezinta tulpina erecta si ramificata, de pana la cca. 60 cm inaltime. In anii racorosi, cu conditii de umiditate ridicata, tulpinile sunt de regula mai lungi. Frunzele sunt alungite, de dimensiuni mici. Florile sunt albe sau albastre, mai rar roz sau mov, grupate in inflorescente de tip cima. Dupa inflorire, apar fructele de tip capsula cu 5 loji, care au in interior 2-10 seminte lucioase, comprimate, de culoare galbuie sau maronie.
Varietati si soiuri
Dintre soiurile de in pentru ulei, amintim: Gentiana, Olin, Iulia, Adin si Janina. Amintim si inul mixt, la care se valorifica atat semintele, cat si tulpinile si fibrele de in.
Cerinte fata de clima si sol
Inul pentru ulei este adaptat conditiilor climatice din zona silvostepica a Romaniei: regiunile din vestul (zona Banatului), sudul (Oltenia si Muntenia) si estul tarii (Moldova). Semintele germineaza la temperaturi pozitive, de 1-4℃, iar temperatura optima pentru crestere, dezvoltare si inflorire este intre 16 si 22℃. Optimul de precipitatii anuale este situat intre 100 si 200 mm, iar cele mai mari recolte de seminte sunt inregistrate in anii cu un numar redus de zile ploioase. In ceea ce priveste solul, inul pentru ulei prefera solurile fertile, permeabile, cu textura mijlocie.
Tehnologie de cultivare – inul pentru ulei
Rotatie si specii premergatoare
Revenirea inului pentru ulei pe aceeasi suprafata se recomanda dupa 6-7 ani. Ca si cultura premergatoare, se recomanda speciile care elibereaza timpuriu terenul, precum cerealele paioase si leguminoasele anuale. Cartofii sau sfecla de zahar pot fi bune premergatoare doar daca starea fitosanitara a acestora a fost foarte buna in toate stadiile de dezvoltare.
Pregatirea terenului
Dupa ce terenenul este eliberat de cultura premergatoare (toamna), se realizeaza dezmiristirea terenului si aratura adanca (20-25 cm). Odata cu aratura, se incorporeaza ingrasamintele pe baza de fosfor si potasiu, daca este necesar. Mai apoi, se recomanda efectuarea mai multor lucrari prin care terenul este mentinut afanat si nivelat, pana la instalarea iernii. Primavara, se realizeaza lucrari superficiale de pregatire a patului germinativ, care trebuie sa fie bine maruntit, fin si usor tasat. Daca este necesar, in aceasta etapa se pot administra ingrasaminte cu azot sau ingrasaminte complexe. In zonele caracterizate de seceta, se recomanda erbicidarea terenului inainte de semanat, cu erbicide specifice.
Produse recomandate
Semanatul
Inainte de semanat, este indicata tratarea seminteor impotriva antracnozei si fuzariozei, cu produse specifice. Semanatul se realizeaza de timpuriu, atunci cand temperatura solului la adancimea de semanat este de min. 5℃, timp de cateva zile consecutive. Necesarul de seminte este de cca 80-100 kg/ha, respectiv cca. 800-1000 de seminte/mp. Semanatul se realizeaza la adancimi de 2-3 cm, iar distanta recomandata intre randuri este de 12.5 cm.
Lucrarile de intretinere in cultura de in pentru ulei
Deoarece perioada de crestere al inului este scurta, iar capacitatea de absorbtie a radacinior este slaba, fertilizarea trebuie realizata doar la pregatirea terenului. Fertilizarea directa cu gunoi de grajd nu este recomandata decat in cultura preemergenta, daca este cazul.
Astfel, lucrarile de intretinere consta in combaterea buruienilor prin erbicidare, respectiv combaterea daunatorilor si a bolilor.
Erbicidele se aplica inainte de semanat pentru buruienile monocotiledonate si unele dicotiledonate, respectiv in perioada de vegetatie pentru buruienile dicotiledonate, insa nu mai tarziu de faza de “bradisor” al inului (cca. 15 cm inaltime). Se utilizeaza erbicide omologate pentru cultura inului. Pentru combaterea costreiului se folosesc erbicide specifice, ce se aplica atunci cand costreiul are inaltimi de 10-20 cm.
Produse recomandate
Dintre daunatorii care produc pagube insemnate in cultura de in pentru ulei, amintim tripsul (Thrips linarius), care produce vatamari frunzelor si tulpinilor (tradate de deformari prin rasucire), respectiv puricele inului (Aphthona euphorbiae), care produce vatamari de la rasarire pana la finalul fazei de cotiledoane. In cazul unei gradatii a puricelui inului, intreaga cultura poate fi compromisa in numai cateva zile. Se recomanda aplicarea tratamentelor specifice, cu insecticide omologate pentru aceasta cultura.
Dintre bolile intalnite frecvent in culturile de in, trebuie acordata atentie sporita prevenirii si combaterii putregaiurilor si a caderii plantulelor (Rhizoctonia solani, Pythium sp. etc.), antracnozei (ex. Colletotrichum lini) , ruginilor (ex. Melampsora lini), septoriozei (ex. Mycosphaerella linicola) si fuzariozei (ex. Fusarium oxysporum). Prevenirea se realizeaza prin asigurarea conditiilor de mediu si de ingrijire adecvate, iar pentru combatere, se utilizeaza fungicide specifice.
Recoltarea
Se realizeaza cu agregate speciale (combine pentru cereale adaptate, modificate), atunci cand inul pentru ulei a ajuns la maturitate (faza de maturitate galbena-tarzie), iar capsulele au devenit brune in proportie de cca. 80-90 %. Tulpinile pot fi balotate si valorificate. In cazul in care tulpinile sunt lungi si pot fi valorificate la topitorii, acestea se recolteaza prin smulgere, cu combine speciale, dupa ce capsulele au fost recoltate prin treierare la stationar.
In conditiile tarii noastre, productiile de seminte oscileaza intre 1000-1500 kg/ha.
