Inmultirea este functia biologica a organismelor vii prin care se multiplica permanent numarul de indivizi.
Plantele legumicole se inmultesc pe cale sexuata (prin samanta) si asexuata (vegetativ-prin intermediul bulbilor, rizomilor, tuberculi, butasi, drajoni).
Inmultire prin samanta
Materialul folosit pentru inmultirea prin samanta este reprezentat de samanta propriu-zisa (tomate, ardei, vinete, mazare, ceapa, varza, conopida etc.) sau de catre fructe (morcov, patrunjel, sfecla) utilizat direct la semanat.
Inmultirea prin samanta prezinta unele avantaje fata de inmultirea vegetativa si anume:
- de la o singura planta se poate obtine un numar foarte mare de descendenti.
- semintele depozitate in conditii normale se pot pastra o perioada mai indelungata de timp (2-5 ani), in functie de specie, iar conditiile speciale se pot cnserva chiar 17 ani.
- in timpul pastrarii, semintele ocupa un volum redus si pot fi manevrate usor.
Inmultire vegetativa
Este specifica unui grup mai restrans de plante legumicole, care in conditiile tarii noastre, fie nu formeaza samanta (usturoi, hrean), fie ca pe aceasta cale asigura o productie mai mare, mai uniforma si mai sigura.
In practica legumicola se utilizeaza de obicei urmatoarele metode de inmultire vegetative:
- inmultirea prin bulbi (bulbala) se practica la usturoi, ceapa, ceapa de Egipt etc. Pe langa bulbii obtinuti in sol, la unele specii (usturoi) se formeaza si 12-20 bulbi subterani, pe tulpina florifera in locul semintelor, care pot fi utilizati la inmultirea acestor plante. Plantarea se face fie in toamna in luna septembrie, fie primavara in luna martie.
- inmultirea prin tuberculi se practica la cartof. Se folosesc tuberculi de marime mijlocie (50-60 gr), iar la unele cazuri portiuni de tuberculi cu cativa muguri.
- inmultirea prin rizomi se practica la hrean, macris si revent. Divizarea si plantarea rizomilor se poate face toamna tarziu sau primavara devreme. Daca hreanul poate fi inmultit din orice portiune din rizomi, reventul se inmulteste numai din portiuni care au un mugure terminal.
- inmultirea prin despartirea tufei, specifica la tarhon, leustean, anghinare, ceapa de tuns consta in desfacerea tufelor mai viguroase, cu ajutorul unui cutit, in mai multe portiuni care se planteaza in alta parte, fie toamna, fie primavara devreme.
- inmultirea prin butasi se aplica la plantele leguminoase care au insusirea de a emite radacini adventive. Se practica la tarhon, batat si mai rar la tomate si castraveti. La plantare se utilizeaza butasi de 10-12 cm lungime, care se inradacineaza in rasadnite.
- inmultirea prin altoire se poate folosi la tomate, ardei, vinete, castraveti, pepene verde, pepene galben, etc. folosind portaltoi, care vor imprima noilor plante obtinute rezistenta la boli si daunatori.