Influenta factorilor de mediu asupra arborilor

Factorii de mediu prezinta o importanta deosebita, actiunea acestora influentand in mod direct cresterea si dezvoltarea arborilor.

Vantul si zapada

Rupturi si doboraturi de vant

Actiunea vantului puternic poate avea efecte negative atat in arborete, cat si in cazul arborilor izolati: ruperea frunzelor, a lujerilor, a ramurilor, a unei parti a coroanei, a trunchiului sau doborarea arborelui in totalitate. Fenomenul poate avea caracter de vijelie, furtuna si pot produce rupturi sau doboraturi in masa.

Intensitatea daunelor difera in functie de mai multe caracteristici biotice si abiotice, precum specia, intensitatea vantului, aspecte meteorologice anexe, caracteristicile arborilor si arboretelor, caracteristicile statiunii etc.

Rupturi si doboraturi de zapada

Actiunea zapezii poate determina ruperea unor ramuri, indoirea tulpinilor (in cazul arborilor subtiri), respectiv doboraturi sau rupturi de zapada. La altitudini mari, cu strat de zapada consistent, se poate declansa fenomenul de avalansa, ce se poate solda cu rupturi si doboraturi masive la limita altitudinala superioara a padurilor.

De regula, cele mai semnificative vatamari produse de zapada au loc primavara. Cele mai expuse sunt arboretele tinere de rasinoase, respectiv cele neparcurse cu lucrari silviculturale (curatiri, rarituri). In acest caz, arborii sunt zvelti (numarul de arbori la hectar este mare, diametrele sunt reduse, iar inaltimile mari) si predispusi la aplecari, rupturi si doboraturi.

Rupturile si doboraturile de vant sau zapada au numeroase efecte negative:

• din punct de vedere economic: pierderi si declasari calitative ale materialului lemnos;
• din punct de vedere ecologic: focare de infectii si daunatori, perturbarea ecosistemului, afectarea  temporara a biodiversitatii etc.;
• din punct de vedere social: pierderea valorilor estetice ale peisajului, pierderea efectului recreativ, etc.

• 

• 

• 

Prevenire:

• evitarea instalarii arboretelor pure de molid;
• crearea arboretelor de amestec (rasinoase si foioase);
• evitarea plantarii speciilor de arbori in afara arealului natural;
• alegerea speciilor rezistente la doboraturi  si rupturi;
• extragerea arborilor uscati, rupti, doborati, infestati de diversi daunatori sau agenti patogeni;
• adaptarea interventiilor silviculturale la conditiile din teren si la gradul de periclitare a arboretului;
• executarea la timp a interventiilor silviculturale (curatiri, rarituri, taieri de igiena, taieri accidentale, taieri de regenerare etc.).

Incendiile de padure

Incendiile de padure se pot declansa natural sau pot avea la baza cauze umane voluntare sau involuntare. La nivel global, miloane de hectare de vegetatie ard anual. Padurile din Romania sunt mai rar afectate de incendii, datorita  climatului, al absentei vantului cald, al speciilor de arbori cultivati, respectiv al interventiilor silviculturale aplicate.

Clasificarea incendiilor

Incendii sub patura de frunzis: substratul cu turba, cu carbuni sau cu resturi uleioase poate lua foc, avansand cu max. 1 km/h.

Incendii de litiera: ansamblul de licheni, muschi, cetina, frunze, ierburi, arbusti, puieti, craci cazute la sol si ritidomul arborilor poate lua foc, avansand cu max. 2-3 km/h. Se numeste si foc alergator.

Incendii de coronament: arborii sunt afectati in intregime. De regula arde atat litiera, cat si trunchiurile si coroanele arborilor. Focul se propaga cu viteze de peste 5 km/h.

Trunchiul, ramurile si acele speciilor de rasinoase ard mai bine decat cel al speciilor de foioase. In schimb, litiera densa si tasata, formata din acele coniferelor, arde mai greu decat litiera de foioase.

Prevenire:

• crearea arboretelor de amestec (foioase si rasinoase);
• limitarea patrunderii vantului in trupurile de padure (prin plantarea speciilor arbustive la limitele padurii);
• deschiderea unor benzi lipsite de vegetatie in interiorul padurii (linii somiere);
• pastrarea unei densitati optime prin efectuarea la timp a interventiilor silviculturale;
• indepartarea arborilor rupti, doborati, uscati, debilitati, atacati de diversi daunatori sau agenti patogeni.

• 

• 

• 

Deficitul sau excesul de umiditate

Umiditatea din sol si din atmosfera este esentiala supravietuirii arborilor si arbustilor. Optimul de umiditate al fiecarei specii este diferit, unele necesitand cantitati mici de apa, iar altele vegetand bine in conditii de umiditate ridicata sau foarte ridicata.

Lipsa umiditatii impiedica incoltirea semintelor si determina uscarea semintelor incoltite, a plantulelor si puietilor. Cresterea arborilor si arbustilor este incetinita sau oprita, urmata de uscarea varfurilor sau a plantelor in intregime.

Excesul de umiditate provoaca asfixierea si putrezirea radacinilor si favorizeaza aparitia si propagarea agentilor patogeni de sol. Unele specii, precum chiparosul de balta, aninul, salcia sau frasinul american, rezista in conditii de umiditate ridicata sau chiar apa stagnanta. Periodic, pentru a preveni dezvoltarea patogenilor de sol, se pot efectua tratamente cu fungicide biologice, pe baza de microorganisme benefice.

Lipsa sau excesul de lumina

Lumina este esentiala pentru dezvoltarea fiecarui proces din viata arborilor si al arboretelor. Insuficienta sau lipsa luminii provoaca oprirea dezvoltarii frunzelor, alungirea anormala a lujerilor si, in final, moartea plantelor.

Efectul negativ al excesului de lumina se manifesta la arborii umbriti, care dintr-odata sunt expusi la soare. In cazul speciilor cu temperament de umbra (ex. fag, brad, tisa, etc.), culturile din pepiniere se umbresc, dupa care se expun treptat la lumina inainte de plantare.

Temperaturile extreme

Temperaturile extreme, pozitive sau negative, pot afecta unele specii de arbori si arbusti, in functie de adaptabilitatea si rezistenta acestora. Astfel, unele specii de pin,  de exemplu, rezista si in conditii de -60℃, iar alte specii tropicale rezista la temperaturi de peste 40℃.

Temperaturile extreme pot provoca:

• Arsura inelara si oparirea coletului – la puieti si plante tinere;
• Parlituri ale frunzelor, lujerilor, scoartei;
• Degerarea varfurilor puietilor nelignificati (inghet timpuriu – toamna);
• Degerarea mugurilor, frunzelor, florilor, fructelor (inghet tarziu – primavara);
• Degerarea acelor de rasinoase (ger sec);
• Craparea tulpinilor: gelivuri si crapaturi in inima (ger sec);
• Desosarea puietilor (alternanta inghet-dezghet);
• Uscarea puietilor de rasinoase (inghet la nivelul solului neacoperit de zapada).

Prevenire in pepiniere:

• Prevenirea pagubelor produse de temperaturile ridicate:
  • amplasarea pepinierelor pe versantii umbriti;
  • semanarea semintelor primavara devreme.
• Prevenirea pagubelor produse de inghet:
  • evitarea amplasarii pepinierelor in funduri de vai sau gauri de ger;
  • alegerea speciilor adaptate la temperaturi scazute;
  • acoperirea culturilor in noptile senine de toamna si primavara, cu temperaturi scazute;
  • producerea fumului in pepiniere in noptile senine cu temperaturi negative.

• 

• 

• 

Poluarea

Arborii raspund la poluarea aerului, a solului si a apei prin incetinirea sau oprirea proceselor fiziologice si diminuarea cresterilor anuale, in unele cazuri ajungandu-se chiar la debilitarea arborilor sau uscarea acestora. In plus, in urma stresului provocat de poluare, arborii devin predispusi vatamarilor produse de daunatori sau agenti patogeni, precum si la rupturi, doboraturi si incendii.

Bioxidul de sulf din atmosfera provoaca adesea uscarea si caderea frunzelor. In acelasi timp, stimuleaza aparitia si propagarea fainarii stejarului.

Praful si pulberile industriale depuse pe frunze incetinesc sau blocheaza procesele fiziologice ale arborilor. Suspensiile solide depuse se pot cimenta, scazad astfel (prin greutatea suplimentara) rezistenta si stabilitatea mecanica a arborilor.

Ploile acide, cu efecte vatamatoare asupra vegetatiei, au la baza cantitatile mari de oxizi de azot si oxizi de sulf in atmosfera. Solul si apa se acidifica in urma ploilor acide, provocand moartea radacinilor fine.

Alti factori poluanti care determina pierderea vigurozitatii arborilor: ozonul, oxigenul lichid, oxizii si sulfatii (de plumb, zinc, cupru) si altele. 

Prevenire:

• evitarea plantarii speciilor sensibile la poluare in zonele expuse;
• aplicarea tratamentelor (amendamentelor) de normalizare a aciditatii solului;
• instalarea statiilor de neutralizare si epurare a gazelor si pulberelor lichide;
• intreruperea emanatiilor de gaze, pe cat posibil.