Pentru infiintarea plantatiei trebuie sa alegem bine terenul, conform cerintelor fiecarei specii. Nu plantam pomii pe cel mai rau teren din gradina, evitam locurile care tin apa, cele prea joase, umbrite etc.
Plantam pomii potriviti pentru terenul de care dispunem, de exemplu: in locurile umbrite plantam zmeur, zoacaz, capsun, eventual visin, prun, dar niciodata cais, par, piersic, cires. In zonele reci, geroase nu reuseste caisul, piersicul, migdalul, unele soiuri de par si de cires. Pe terenurile mai grele, semiumede nu reusesc decat arbustii, gutuiul, eventual prunul altoiut pe corcodus si parul pe gutui.
Fertilizarea inainte de planatare are menirea sa asigure substante minerale pentru o perioada de timp si intr-o perioada critica, adica atunci cand pomii sunt tineri, au radacinile slab dezvoltate, iar cresterea trebuie sa fie intensa. Fertilizarea se face in august-septembrie, in functie de fertilitatea solului.
Lucrarea urmatoare este mobilizarea adanca a terenului
Dupa nivelare se trece la pichetarea terenului, adica marcarea locului de plantare a fiecarui pom. Marcarea se face prin picheti (tarusi mici de 40-50 cm lungime si 2-3 cm diametru).
In ceea ce priveste modul de aranjare a pomilor in gradini, se recomanda sistemul in dreptunghi, adica 4 pomi pe doua randuri alaturate vom forma un dreptunghi cu laturile lungi intre randuri.
Distantele de plantare a pomilor in livezi
Specia |
Portaltoiul |
Distante de planatare (m) | |
Intre randuri |
Pe rand | ||
Mar |
Vegetativ de vigoare slaba |
3-3,5 |
1-1,5 |
Vegetativ de vigoare mijlocie |
3,5-4 |
2,5-4 | |
De vigoare mare (Franc, A2) |
6,00-8,00 |
5,00-6,00 | |
Par |
Gutui (vegetativ) |
3,5-4 |
2,5-4 |
Franc (par din seminte) |
6,00-7,00 |
5,00-6,00 | |
Prun |
Mirobolan sau franc |
5,00-6,00 |
4,00-5,00 |
Cais |
Zarzar sau mirobolan |
5,00-6,00 |
4,00-5,00 |
Piersic |
Piersic sau mirobolan |
4,00-5,00 |
3,00-4,00 |
Cires |
Cires franc sau mahaleb |
5,00-7,00 |
5,00-6,00 |
Visin |
Visin franc sau mahaleb |
4,00-5,00 |
2,00-5,00 |
Nuc |
Din samanta sau altoit pe nuc |
8,00-10,00 |
8,00-10,00 |
Distantele de plantare pot fi usor modificate in functie de fertilitatea solului, gradul de aprovizionare cu apa, pozitia pe panta, etc.
La stabilirea distantelor dintre randuri si dintre pomi pe rand vom tine cont si de laturile gradinii, caci la mergini se lasa un spatiu fata de vecin sau gard cel putin egal cu jumatatea distantei dintre randuri sau pomi pe rand.
Dupa pichetare se trece la sapatul gropilor, care se fac cu 3-4 saptamani mai inainte si de dimensiuni mari, astfel ca in primii 2-3 ani radacinile sa creasca in pamant desfundat. Cu 8-10 zile inainte de plantarea pomilor trebuie sa tragem o parte din pamant in groapa (aproximativ 2/3 din adancimea ei) spre a se aseza. In acest scop tragem mai intai o parte din pamantul de la fundul gropii, care este mai putin fertil, apoi din cel de la primul rand de casma, mai fertil.
Plantarea propriu-zisa
Plantarea pomilor se face toamna dupa caderea frunzelor pana la venirea primelor ingheturi. In unii ani se poate face si in ferestrele iernii. Plantarea de primavara este cu atat mai neindicata cu cat se face mai tarziu. Daca putem planta in februarie, pana la 10 martie, obtinem rezultate bune, daca se intarzie, pomii se prind greu sau deloc si au cresteri slabe in anul I, care se rasfrang pentru multa vreme.
Pomii procurati trebuie adusi cat mai repede, astfel ca radacinile sa fie expuse cat mai putin posibil la aer, vand, frig etc. Odata adusi acasa, se stratifica in nisip sau pamant marunt si reavan, care se indeasa bine printre radacini. Daca dau semne de ofilire, se tin 24-48 ore cu radacinile in apa, dar nu mai mult. Daca suntem nevoiti sa amanam plantarea pana in primavara, stratificarea se face pentru lunga durata, dupa ce am fasonat radacinile si le-am mocirlit ca pentru plantare. In acest caz puietii se aseaza bucata cu bucata in santuri de 40-50 cm adancime si se indeasa pamant marunt si reavan printre radacini, ca la plantare. Se acopera si 20-30 cm din trunchi.
In ziua plantarii pomii se scot de la stratificat si li se verifica sanatatea radacinilor, executand unele sactiuni cu foarfeca. Radacinile sanatoase au sectiunile alb-vii, sunt turgescente, adica nevestejite si au miros placut.
Cele vatamate, moarte sau mucegaite au sectiunile brune sau cafenii, zbarcite, cu miros de putrefactie sau fermentatie. Acesti pomi nu se planteaza. Pentru plantare vom folosi numai pomi sanatosi, cu radacini bune, vigurosi, cu coroana formata sau sub forma de vergi, fara rani sau cioturi. Inainte de plantare, pomilor li se face fasonarea si mocirlirea radacinilor.
Fasonarea
Fasonarea consta in improspatarea sectiunilor de radacini mai groase de 3-4 mm si scurtarea celor fibroase la 3-10 cm, in functie de grosimea lor. Cele subtiri de tot, sub 1 mm se pot taia de tot. Intotdeauna sectiunea se face pana in zona sanatoasa, vie. In urma fasonarii pomul trebuie sa ramana cu cat mai multe radacini groase si lungi de 35-40 cm (daca este posibil). Foarte defectuos este obiceiul unor practicieni de a fasona numai radacinile groase si sanatoase pana la 10-15 cm, lasand neatinse pe cele subtiri.
Dupa fasonare, radacinile se scufunda intr-o pasta consistenta obtinuta din balega proaspata de vaca, pamant galben si apa, operatiune denumita mocirlire. Pomul astfel pregatit se aseaza in groapa, rasfirandu-i radacinile pe un mic musuroi de pamant, astfel ca adancimea sa fie identica cu cea din pepiniera (se vede acest lucru pe pom), chiar cu 3-5 cm mai sus, intrucat prin tasarea pamantului pomul se mai aseaza.
Pomii altoiti pe portaltoi vegetativ (meri si peri) pot fi plantati mai adanc cu 5-6 cm, dar sa nu se ingroape punctul de altoire. Dupa ce am asezat pomul, se trage pamant peste radacini (din primul strat de casma), care se indeasa bine printre radacini.
Dupa acoperirea acestora, se calca bine pamantul dinspre marginea gropii spre pom. Se administreaza acum 10-15 kg gunoi bine fermentat, iar daca este seceta si 1-2 galeti de apa, dupa care se acopera groapa cu pamant si se calca din nou. Cu pamantul care mai ramane realizam un musuroi inalt de 15-20 cm in jurul pomului.Adesea pomii nu se prind din lipsa apei, de aceea trebuie sa-i udam. Udarile nu trebuie sa fie prea dese, ci mai rare, dar abundente, astfel incat sa-i umectam 35-45 cm adancime, dupa care pamantul din jurul pomului se acopera cu paie, cu pleava (mulci) sau cu pamant uscat.