Gunoiul de grajd, informatii, fermentare si aplicare

Gunoiul de grajd este un ingrasamant natural, complet, in componenta caruia se gasesc toate substantele necesare cresterii si dezvoltarii plantelor. Se utilizeaza pe terenuri nestructurate, sarace in humus, pe care le afaneaza, imbunatateste retinerea apei si favorizeaza activitatea organismelor din sol. Efectul administrarii gunoiului de grajd se resimte pana in al patrulea an de la aplicare.

Prin gunoiul de grajd se restituie solului o cantitate importanta din micro si macroelementele preluate din plantele folosite in furajare.

Cele mai bune recolte se obtin cand se utilizeaza concomitent ingrasaminte organice si minerale.

Aplicarea gunoiului de grajd si a altor ingrasaminte organice este importanta atat pentru substantele nutritive care se introduc in sol cat si pentru imbunatatirea conditiilor de crestere si dezvoltare a plantelor.

Depozitarea si compostarea

Intrucat gunoiul de grajd rezulta treptat, aplicarea lui nu se face ca atare. Acesta se colecteaza in platforme si se composteaza.

Compostarea (fermentarea) gunoiului se poate realiza prin mai multe metode. Metodele frecvent utilizate sunt:

  • compostare aeroba (compostare “la cald”) – prin asezare afanata a gunoiului si asigurarea aerarii pe parcursul compostarii – acest tip de compostare dureaza 6-12 luni.
  • compostare anaeroba (compostare “la rece”) prin asezare indesata de la inceput – dureaza 4-5 luni si rezulta gunoi semifermentat
  • compostarea mixta (este o compostare aeroba la inceput, urmata de o compostare anaeroba) – dureaza 3-4 luni

Deasemenea, compostarea se poate realiza si in gramezi nesistematice insa nu este o metoda indicata din cauza pierderilor mari de azot si alte elemente.

Cea mai recomandata metoda este cea aeroba deoarece permite formarea unei cantitati mai mari de acizi humici sub influenta microorganismelor aerobe. In plus, temperaturile ridicate la care ajunge masa gunoiului in timpul fermentarii aerobe duc la distrugerea a o parte din semintele de buruieni din acesta.

Depozitarea gunoiului de grajd se face cat mai departe de gospodarie si surse de apa, la minimum 50 de metri, Depozitarea si compostarea gunoiuluipentru a evita poluarea aerului si a apei. Se recomanda amplasarea unei platforme special amenajate in acest scop, pe un teren mai inalt, pentru ca apa de ploaie sa nu se adune la baza materialului. Platforma trebuie sa aiba fundul betonat, usor inclinat, prevazut cu rigola de scurgere a mustului de gunoi spre un bazin colector aflat la capatul inclinat. Platforma este prevazuta cu pereti inalti de aproximativ 1,5 m iar latimea acesteia este, de regula, de 3-4 m.

Zilnic, gunoiul se asaza in straturi si se presara cu superfosfat (aproximativ 1-2% din masa gunoiului). Utilizarea superfosfatului are ca scop limitarea pierderilor de azot amoniacal si a imbunatatirii calitatii compostului obtinut. Depozitarea se face in straturi cu inaltimea de pana la 1,2 m de gunoi indesat. Acesta se uda cu apa, must de gunoi sau urina si se acopera cu aproximativ 20 cm de pamant. Se pastreaza 4 luni pana se fermenteaza dupa care se transporta in camp pentru a fi utilizat.

Tipuri de gunoi de grajd

In functie de specia animala, gunoiul de grajd poate fi de: bovine, cabaline, ovine, porcine sau pasari.

Dupa stadiul de fermentare, se cunosc 4 tipuri de gunoi:

  • gunoi de grajd proaspat – paiele sunt tari, au culoarea neschimbata si extractul apos din gunoi are culoarea galbena;
  • gunoi de grajd semifermentat – paiele capata o culoare bruna, se rup usor iar greutatea gunoiului se micsoreaza;
  • gunoi de grajd fermentat – paiele nu se mai cunosc, se prezinta ca o masa negricioasa cu aspect untos iar greutatea initiala a gunoiului se reduce cu aproximativ 50%;
  • gunoi de grajd foarte bine fermentat (mranita) – se prezinta ca o masa pamantoasa de culoare negricioasa iar greutatea fata de cea initiala scade la aproximativ 25%.

Compozitia chimica

Gunoiul de grajd contine toate micro si macroelementele de care plantele au nevoie pentru crestere.compozitia chimica a solului

In lipsa unor analize concrete, se poate considera ca gunoiul semifermentat de bovine contine in medie 22% substanta uscata si 0,5% azot, 0,25% fosfor, 0,6% potasiu, 0,05% sulf, 0,5% calciu, 0,2% magneziu, 4 g bor/t si 2 g cupru/t.

Compozitia chimica a gunoiului variaza mult cu specia de animale, calitatea furajelor folosite, tipul si gradul de fermentare.

Dejectiile solide cele mai concentrate in elemente nutritive sunt cele de pasari, urmate de cele de ovine, apoi cele de cabaline, concentratiile cele mai mici fiind la cele de bovine.

Dejectiile lichide proaspete (urina) sunt mai concentrate in azot si potasiu decat cele solide dar mult mai sarace in fosfor, care aproape ca lipseste.

Accesibilitatea elementelor nutritive din gunoiul de grajd este diferita pentru fiecare element:

Azotul: accesibilitatea acestuia din gunoiul de grajd depinde de stadiul de descompunere, tipul de sol, specia de la care provine, anotimpul aplicarii etc. Gunoiul proaspat contine putin azot accesibil plantelor si doar sub forma amoniacala. Astfel, se asigura azot doar in primul an la culturile cu perioada lunga de vegetatie ( radacinoase, porumb, tomate, varza de toamna ). In schimb, culturile cu perioada scurta de vegetatie beneficiaza putin de azotul si fosforul din gunoiul proaspat.

Din azotul existent in gunoiul de grajd aplicat culturilor, doar 50-60% are efect direct, restul se pierde prin infiltrare in straturile de sol inferioare sau se pierde prin volatilizare.

In cazul azotului, valorificarea acestuia din ingrasamintele minerale este mai mare (30-80%) fata de azotul din gunoiul de grajd (20-25%). In schimb, valorificarea potasiului si fosforului din gunoiul de grajd are valori superioare celui din ingrasamintele minerale in primul an de la aplicare.

Daca gunoiul administrat contine multe paie, o parte din azotul mineral este consumat de catre microorganisme pentru descompunerea acestora, astfel, devenind concurent al plantelor de cultura in ceea ce priveste consumul de elemente nutritive.

Fosforul: devine accesibil plantelor pe masura mineralizarii compusilor sub actiunea microorganismelor. In primul an, fosforul din gunoiul de grajd se valorifica in proportie de aproximativ 30%, fata de ingrasamintele minerale, de 10-20%.

 

Potasiul: este usor accesibil plantelor, fiind sub forma de saruri anorganice. Potasiul din gunoiul de grajd este usor si repede asimilat de catre plante.

 

Utilizare

Gunoiul se aplica prioritar plantelor cu o perioada lunga de vegetatie, precum: porumb, sfecla, cartof, floarea-soarelui. De regula, cu cat o cultura are o perioada mai scurta de vegetatie, cu atat gunoiul care se aplica trebuie sa fie mai bine fermentat.

La legumele de gradina nu se incorporeaza niciodata un gunoi nematurat. La plantele sensibile la materie organica proaspata (ceapa, ustoroi, morcov, fasole) se aplica numai compost foarte bine maturat. La cucurbitacee este foarte potrivit gunoiul semifermentat.

Elementele minerale sunt asimilate in cantitati diferite de la an la an. Astfel, in primul an azotul din gunoi este asimilat in procent de 20-25%, fosforul in proportie de 30-40% iar potasiul in proportie de 60-70%.

In primul an gunoiul este utilizat mai bine de plantele cu perioada de vegetatie lunga (porumbul, cartoful, sfecla, floarea soarelui, tomatele)

In al doilea an de la aplicare, cel mai bine utilizeaza gunoiul cerealele, cartofii timpurii, ceapa si mazarea.

Utilizarea exclusiva a ingrasamintelor chimice nu reduce importanta intrebuintarii gunoiului de grajd.

Administrare

Fertilizarea cu gunoi de grajd se recomanda a fi realizata in urma unei analize de sol, in vederea cunoasterii rezervei de elemente minerale ale acestuia. Dozele cel mai des utilizate sunt de 20-40 t/ha iar aplicarea se face o data la 2-4 ani (3-4 ani la culturile de camp, pomi si vii si la 2-3 ani sau anual la legume in camp). Se recomanda administrarea gunoiului fermentat.

Gunoiul rezultat in timpul iernii se aplica pana la 1 iulie. Restul gunoiului se aplica pana la 30 septembrie. Transportul si imprastierea gunoiului fermentat in platforma se realizeaza atunci cand poate fi imediat incorporat. Pentru insamatarile de toamna, gunoiul se transporta vara, pe timp noros si se incorporeaza imediat in sol. Pentru culturile de primavara, gunoiul se incorporeaza toamna, sub aratura.

Recomandari privind dozele la hectar, in functie de tipul plantelor cultivate: cereale paioase (10-15 t/ha), porumb (20-25 t/ha), cartof si sfecla (20-30 t/ha), plante leguminoase (10-15 t/ha), livezi si vii (40-60 t/ha), culturi legumicole (80-100 t/ha).

Pe terenurile usoare, nisipoase, incorporarea se face mai adanc, pana la 30 cm adancime iar pentru terenurile grele, incorporarea se face pana la 18-25 cm.

Gunoiul bine fermentat se incorporeaza la 10-15 cm adancime iar cel mai putin fermentat la 18-20 cm adancime. Gunoiul trebuie sa fie bine maruntit, sa nu prezinte bulgari mai mari de 5-6 cm, umiditatea moderata si uniformitatea trebuie sa fie de minimum 75%.

Nu se recomanda administrarea gunoiului pe timp de ploaie, soare puternic sau ninsoare.

Mranita

Mranita rezulta din gunoi de grajd printr-o descompunere foarte avansata, timp de 2-3 ani, cand aceasta mai are doar 25% din greutatea initiala si ia aspectul unui pamant “gras”, negricios.

Continutul mediu de elemente nutritive al mranitei este aproape dublu in cazul N si P fata de cel din gunoiul de grajd semifermentat: 0,7-0,9% azot, 0,5% fosfor ,85% potasiu, 0,45% calciu.

Mranita se foloseste in special in legumicultura si floricultura datorita insusirilor sale fizice si chimice excelente, fiind nelipsita la producerea rasadurilor. Deasemenea, mranita ofera substratului capacitatea de tamponare fata de saruri, la care tinerele plantute sunt foarte sensibile.

Gunoiul de pasari

Este un ingrasamant complex, continutul de azot si fosfor fiind de 3-4 ori mai mare decat la gunoiul de grajd. Din punct de vedere practic, se poate considera ca toate elementele nutritive din gunoiul de pasari sunt total accesibile plantelor din primul an de la aplicare, spre deosebire de gunoiul de grajd.

Gunoiul de pasari semifermentat contine in medie: 30% substanta uscata, 1,2% azot total, 1% fosfor, 0,45% potasiu, 0,5% magneziu, 1,1% calciu si 0,13% sulf.

Dozele recomandate pentru fertilizarea de baza in legumicultura si pomicultura sunt de 4-6 t/ha gunoi semifermentat. In legumicultura, se poate aplica si in perioada de vegetatie in doze mai mici, sub forma de suspensie cu apa. Se prepara o solutie concentrata adaugand 1 kg gunoi la 4-6 l apa. Aceasta trebuie sa aiba o consistenta groasa, asemanatoare smantanii si se lasa la macerat timp de aproximativ 30 de zile. Maceratul nu se administreaza ca atare ci se dilueaza in diverse rapoarte pentru a nu provoca arsuri plantelor. La ceapa, gulii, dovlecei, tomate, telina, ridichi raportul este de 1/10 (1 parte de macerat + 10 parti de apa). La castraveti, morcov si praz raportul este de 1/20. Se recomanda aplicarea in perioada de crestere vegetativa a plantelor si cresterea fructelor. Nu se efectueaza fertilizari in exces pentru a nu provoca arsuri plantelor.

In timpul pastrarii si fermentarii, se recomanda aplicarea de superfosfat ( circa 7-10% din masa gunoiului ) pentru ca amoniacul sa fie retinut sub forma de fosfat amoniacal, in caz contrar, acesta se pierde. Pentru incorporarea in sol, gainatul trebuie lasat la fermentat minimum 1 an.