Gargarita sfeclei, Bothynoderes punctiventris este raspandita in zonele cu soluri cernoziomice si aluvionare, in special in sudul Campiei Dunarii, Dobrogea si Banat.
Adultul are corpul alungit, de 10-12 mm lungime si culoare neagra, acoperit cu solzi desi, cenusii-cafenii. Capul este alungit si prezinta un rostru scurt si gros, cu o carena longitudinala mediana. Elitrele sunt ovale, acoperite cu solzi cenusii si prezinta 10 randuri de puncte dispuse longitudinal. In partea ventrala corpul prezinta solzi de culoare cenusie albicioasa si pete negre, rotunde, glabre si lucioase pe segmenetele abdominale 2,3 si 4. Larva este apoda, de culoare alba-galbuie, cu corpul putin incovoiat.
Biologie si ecologie
Aceasta insecta ierneaza ca adult in sol, la 20-25 cm adancime, in camaruta pupala in care s-a format. Dezvolta o singura generatie pe an ( specie monovoltina ). Adultii apar la suprafata solului primavara, incepanad cu luna martie, pana in mai, cand temperatura aerului depaseste 10-12°C. Fenologic, aceasta perioada corespunde cu insamantarea si germinarea semintelor de sfecla sau cu inflorirea caisului si corcodusului.
La aparitie, aceste gargarite se hranesc cu loboda, dupa care migreaza pe culturile de sfecla. Adultii se pot deplasa atat prin mers ( pe timp racoros ) cat si prin zbor ( pe timp insorit ), putandu-se astfel raspandi pana la 30-40 km. Femela depune ouale in sol, in apropierea coletului plantelor cu care se hranesc. Dupa eclozare, larvele patrund in sol si se dispun lateral pe pivotul radacinilor, rod varful acestora sau sapa cavitati laterale. Prin iulie-august, larva se transforma in pupa, apoi in adult, care ramane in sol si hiberneaza.
Plante atacate si mod de daunare
Ataca plante cultivate si spontane din familia Chenopodiaceae, fiind considerat un daunator periculos pentru culturile de sfecla. Ca adult, este periculos in perioada rasaririi plantutelor de sfecla deoarece le reteaza de la colet sau le roade frunzele cotiledonale, reducand astefel numar de plante. Plantele sunt mai putin vulnerabile dupa formarea celei de-a doua pereche de frunze.
Larvele rod varfurile radacinilor si fac galerii in radacinile plantelor mai dezvoltate, creand astfel porti de intrare pentru alti patogeni. Plantele atacate sunt mai putin dezvoltate si dau productii scazute.
Combatere
Se recomanda aplicarea unor masuri agrotehnice pentru scaderea riscului de atac al gargaritei. Aratura adanca de toamna si amplasarea culturilor la distante mari fata de cele din anii anteriori ajuta la reducerea rezervei biologice a daunatorului.
Este importanta rotatia culturilor si evitarea cultivarii sfeclei dupa porumb sau floarea-soarelui deoarece au o serie de daunatori comuni.
Pentru cresterea rezistentei plantelor la atacul daunatorilor se recomanda pregatirea corespunzatoare a patului germinativ, fertilizarea echilibrata, semanarea uniforma si timpurie, precum si ingrijirea culturilor.
Combatere chimica
Pentru combaterea chimica a daunatorului, se urmareste momentul iesirii acestora din locurile de hibernare. In aceasta perioada se fac observatii in camp si se realizeaza buletinele de supraveghere a daunatorului. Aplicarea tratamentelor se recomanda atunci cand densitatea daunatorului este de 0,5 exemplare/m².
Combaterea gargaritei sfeclei se face alaturi de a celorlalti daunatori fitofagi ai culturii din perioada de germinare-rasarire, cum ar fi: Chaetocnema tibialis, Tanymecus dilaticollis, Tanymecus paliatus, Agriotes sp.
Tratamentele se efectueaza cu insecticide specifice.
Produse recomandate
Sfatul specialistului și încă 2 răspunsuri
