Cais, informatii despre plantare si lucrarile de ingrijire

Caisul (Prunus armeniaca) este un arbore de talie medie, cu o coroana larga si deasa. Frunzele au forma lanceolata, usor zimtate pe margine. Florile sunt de tipul 5, de culoare alba sau roz. Fructul este o drupa carnoasa, de culoare galben-portocalie. Diametrul fructului de cais poate atinge 3 cm. Caisul este o specie de mare valoare, dar din cauza conditiilor climatice din ultimii ani, productia a inregistrat un regres. Fructele contin: zahar, proteine, fosfor, potasiu, calciu, sulf, magneziu si vitaminte (A, C , E, P).

Particularitati de crestere si fructificare

Indiferent de portaltoiul folosit, caisul dezvolta un sistem radicular capabil sa alimenteze si sa sustina intreaga planta. In primii ani de la plantare, partea aeriana are o crestere vegetativa puternica. Dupa intrarea pe rod, ritmul de crestere se reduce. Caisul este este o specie cu o mare fertilitate, acesta formeaza un numar mare de muguri de rod, atat pe ramurile lungi cat si pe cele scurte.

Perioada de repaus a caisului pune probleme cultivatorilor. Acesta poate iesi din repaus in ferestrele iernii si de cele mai multe ori este afectat de inghet. Capacitatea de productie este mare. Acesta intra pe rod la 3-4 ani de la plantare si asigura o productie constanta timp de 15-20 ani.

Cerintele fata de clima si sol

Temperatura constituie factorul limitativ de extindere a culturii caisului. In perioada de repaus vegetativ pomii rezista la temperaturi de – 26 °C. Acesta infloreste daca temperaturile au valori mai mari de 12 °C. Temperaturile mici in faza de inflorire nu impiedica polenizare. Uneori polenizarea se face inaintea deschiderii depline a florilor.

Caisul creste si in zonele unde cad anual 450-550 mm precipitatii, nefiind pretentios fata de apa. Acesta valorifica bine apa din sol stocata pe timpul iernii.  Este una din cele mai pretentiose specii pomicole fata de lumina. Caisul se planteaza pe cele mai luminate terenuri cu orientarea randurilor pe directie nord-sud. O atentie deosebita se va acorda schemei de plantare, astfel incat pomii sa nu se umbreasca reciproc. Pomul se descurca bine pe toate tipurile de sol, insa nu rezista multi ani pe soluri grele si umede. Caisul valorifica nisipurile consolidate doar daca se asigura irigare si fertilizare suplimentara.

Pregatirea terenului

Lucrarile de pregatire a terenului la cais sunt idetice cu cele de la celelalte specii pomicole. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca parcela este puternic infestata cu buruieni, se pot aplica urmatoarele erbicide totale.

Solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd, compost, mranita). Se recomanda scarificarea terenului, pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela, dupa care terenul trebuie sa fie bine nivelat. Pentru o plantare de precizie, se recomanda pichetarea terenului. Pichetarea este operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom.

Plantarea

Perioada optima de plantare pentru majoritatea speciilor pomicole (inclusiv cais) este toamna. Aceasta regula se aplica si in cazul piersicului. Materialul saditor se va procura doar din pepiniere sau statiuni pomicole autorizate. Ca schema orientativa de plantare, se recomanda: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand.

Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor. Operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a mentine un sistem radicular cat mai sanatos. Radacinile necrozate se inlatura complet, iar cele sanatoase se scurteaza cu 7-8 cm. Fasonarea se realizeaza doar daca materialul saditor a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla are rolul de a asigura o umiditate mai mare in jurul sistemului radicular. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii. Daca materialul saditor a fost transportat pe distante mari, inainte de mocirlire, se introduce cu radacinile intr-un vas cu apa timp de 2 ore. Aceasta operatiune are ca scop rehidratarea radacinilor.

Plantarea propriu-zisa la cais

Aceasta etapa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. In acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.

La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Introduceti in groapa pomul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare a solului. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat, punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Dupa plantare, langa pom se introduce un tutore. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

Lucrarile de intretinere la cais

In primavara, se asigura necesarul de apa. In cazul livezilor tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

Taierile la cais

Una din cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata de taieri. Acesta au rolul de a forma coroana pomului si de a mentine un echilibru intre cresterile vegetative si fructificare. Aceste urmareasc ca pomului sa produca fructe cat mai multi ani fara sa-i fie afectat ciclul biologic.

In primul an, pomul se scuteaza la 80 cm in primavara.

Dupa ce pomul a pornit in vegetatie, se elimina toti mugurii de pe tulpina (trunchi) pana la inaltimea de 50 cm. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe tulpina, pentru a forma primul etaj al coroanei. Restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei. Aceasta se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior. Pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire, restul cresterilor se elimina.

In al treilea an, lastarii de prelungire ai ramurilor principale se scurteaza la 50-60 cm.

Taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe tulpina, pentru a forma un nou etaj. Se elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc. Ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii, se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama)  a ramurilor principale. In al patrulea an lastarii alesi pentru a forma noul etaj din coroana se scurteaza, astfel incat sa fie mai sus cu 20-25 cm decat ultimul etaj. Dupa cei patru ani de taieri, pomul incepe sa rodeasca. In urmatorii ani, prin taieri se vor elimina lastarii lacomi, ramurile uscate sau bolnave si se va mentine un echilibru intre crestere si fructificare, astfel incat pomul sa nu se epuizeze.

Taierile din timpul verii sunt mai usor suportate de cais. In acesta perioada se vor elimina lastarii lacomi si ramurile ce se intersecteaza. Varfurile lastarilor tineri se elimina. Acesta operatiune determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere. Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic.

Pentru a dirija cresterea si fructificarea pomilor se pot realiza o serie de operatiuni ce determina schimbarea pozitie ramurilor.

Acestea sunt reprezentate de: dresarea ramurilor, inclinarea ramurilor si arcuirea ramurilor.

• Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitie naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Aceasta operatiune se realizeaza in cazut ramurilor de schelet slabe sau intarziate in crestere fata de celelalte ramuri de schelet. Dresarea se aplica la pomii tineri, in curs de formare si nu este favorabila diferentierii mugurilor de rod.

• Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala. Aceasta operatiune determina diferentierea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile vegetative sunt predominante.

• Arcuirea ramurilor: prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinate sub orizontala (descent). Aceasta operatiune determina stoparea sau incetinirea cresterii in lungime a ramurii si garnisirea ei cu muguri de rod insa, in acelasi timp, incurajeaza formarea de lastari lacomi in zona de maxima curbura a ramurii, lucru de nedorit. Pomii carora li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.

Combaterea buruienilor

Terenul din livada se intretine ca si la alte specii pomicole. In cazul plantiilor tinere, terenul se cultiva cu legume sau cu ierburi perene. Exemple: tomate, ardei, vinete, ceapa, usturoi, cartofi. In cazul livezilor mature terenul se erbicideaza sau se mentine lucrat prin prasile repetate. In primii trei ani de la plantare nu se folosesc erbicide. Exemple de erbicide ce se pot utiliza:

Protejarea pomilor de cais in anotimpul rece

Din cauza conditiilor meteo instabile din ultimii ani, pomi fructiferi sunt deseori afectati de ingheturile tarzii din primavara. Acestea pot compromite recolta, de aceea, pentru a proteja pomii, se poate avea in vedere tehnica fumigatiei. Cand se anunta temperaturi scazute, in livada se ard materiale usor de aprins (adunate in gramezi), care produc o cantitate mare de fum (cauciuc, paie, gunoi de grajd, smoala, turba etc.). Astfel, stratul de fum ce se formeaza deasupra livezii nu permite degajarea caldurii din sol si mentine astfel o temperatura mai ridicata la nivelul trunchiului/coroanei pomilor. Este foarte importata mentinerea focului pe intreaga durata a noptii, in special inaintea rasaritului, atunci cand temperaturile scad drastic. Aceasta operatiune poate proteja pomii de temperaturi pana la -3 grade Celsius.

Fertilizarea

Caisul are nevoie de mai mai mult azot si fosfor, decat celelalte specii, de asemenea are nevoie si de o cantintate mai mare de microelemente. Administrarea de ingrasaminte (dozajul, raportul elementelor) se va face numai dupa o analiza chimica a solului, completata de diagnoza foliara.

Pentru asigurarea necesarului de microelemente se recomanda completarea fertilizarii de baza, cu administrarea de ingrasaminte foliare.

Irigarea

Desi este rezistent la seceta, pentru a atinge potentialul de productie, caisul trebuie irigat. Este nerecomandata aplicarea udarilor in faza de coacere a fructelor. In aceasta faza, irigarea produce craparea fructelor de cais si scaderea proprietatilor nutritive. In functie de conditiile climatice se pot aplica 4-5 udari cu norme de 300-400 m³/ha. Cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea apei pe brazde si prin picurare.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Starea fitosanitara a plantatiei este foarte importanta. Efectuarea tratamentelor fitosanitare conform calendarului specific pentru cais pot reduce semnificativ aparitia bolilor si daunatorilor.

Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.

In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Solutia se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Aceste tratamente se aplica in zile fara precipitatii, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol, ce actioneaza impotriva daunatorilor ce pot ierna in scoarta pomului.

Recoltarea

Recoltarea se realizeaza cand fructele de cais au ajuns la maturitatea pentru consum, prin 2-3 treceri. Momemntul optim de recoltare este semnalat de culoarea si dimensiunea fructelor. Daca se intarzie momentul optim de recoltare, fructele se depreciaza calitativ si nu mai pot fi manipulate. Caisele se pot pastra timp de 1-2 saptamani in depozite cu atmosfera controlata, la temperaturi de 1-3 °C si umiditate de 85-90 %.