Trufele apartin ciupercilor superioare si fac parte din genul Tuber, care cuprinde mai multe specii, dintre care comestibile, cu mare valoare alimentara numai doua: Tuber melanospora si Tuber aestivum.
Tuber melanospora
Se intalneste sub denumirea populara de: fierea pamantului, trufa neagra, trufa violeta, trufa de iarna, etc. Aceasta nu prezinta palarie si nici picior. Aspocarpul (fructul comestibil) se aseamana cu tubercului de cartof, avand forma rotunda sau usor ovoidala, cu diametrul de 3-10 cm.
Trufa creste in pamant, la mica adancime (3-15 cm). Prefera solurile permeabile, bine aerisite, bogate in calcar, expuse spre soare. Se intalneste prin padurile de foioase, in mod special in cele de stejar. De obicei formeaza cuiburi asemanatoare culturilor de cartof. Apar toamna-primavara, din noiembrie pana in martie.
Corpul fructifer este tuberculiform, de marime variabila, de la cea a unui bob de mazare pana la cea a unui pumn, cu un invelis gros, de culoare negricioasa, bruna violacee. La exterior este strabatut de vene fine, ramificate, de culoare alba. Gustul este placut, iar mirosul de fragi.
Tuber aestivum
Trufa de vara, trufa varatica – seamana cu specia precedenta ca forma si marime. Creste in sol, la adancimea de 3-15 cm. Se gaseste in padurile de stejar din zonele mai calde ale tarii. Prefera solurile bogate in humus si calcar. Apare in grupuri numeroase, ca tuberculii de cartof, din august pana in februarie.
Corpul fructifer prezinta la suprafata un invelis gros de culoare neagra-albastruie sau neagra-bruna, cu veruci poligonale. La interior, ciuperca este compacta, de culoare alba-galbuie la inceput, iar la maturitate devine bruna. La exterior este strabatuta de vene, ramificate. Are gust placut si miros parfumat.
Se cultiva in Franta, Italia, Spania, Noua Zeelanda, SUA, etc.
Exigente ecologice
Nutritia este exclusiv heterofila. Trufele sunt ciuperci micorizate. Miceliul acestor ciuperci traieste in asociere (simbioza) cu radacinile unor plante superioare, ajutandu-se reciproc: planta superioara micorizata asigura ciupercii glucide, vitamine, substante stimulatoare de crestere si fructificare, iar ciuperca furnizeaza plantei azot, fosfor si alte elemente in forma usor asimilabila.
Trufele prefera soluri profunde, cu textura semiusoara, bine aerisite, bogate in elemente nutritive, bogate in calcar, cu pH-ul cuprins intre 7.4 si 8.3.
Tehnologia de cultura
Pentru cultura sunt recomandate terenurile din zonele mai calde, din vestul si sudul tarii (incepand din Banat – Oltenia – partea sudica a Campiei Romane – Dobrogea), plane sau usor inclinate, cu posibilitati de irigare. Bune premergatoare se considera culturile de cereale, plante furajere, pomi fructiferi si vita de vie.
Infiintarea unei culturi necesita plante tinere, din specii lemnoase trufiere (stejar pufos, stejar verde, specii de alun si altele) gata micorizate. Operatiunea de micorizare (asocierea arbore-ciuperca) se face de catre unitati specializate.
Micorizarea cuprinde doua faze: prima consta in inocularea plantelor lemnoase cu parti de ciuperca, capabila sa o reproduca (spori, miceliu), operatie ce se executa in laborator, iar faza a doua are ca obiectiv obtinerea de plante sanatoase, cu micorizare buna. Lucrarea se poate executa in sere sau in case de vegetatie, iar pentru cantitati mai mari in pepiniere.
Plantarea
Plantarea esentelor lemnoase micorizate la locul definitiv se poate executa toamna tarziu (noiembrie-decembrie) sau primavara foarte devreme (februarie-martie).
Numarul de plante necesare pentru 1 ha de truferie variaza intre 200 si 600, in functie de specia folosita. Plantarea se face dupa tehnica obisnuita folosita in pomicultura si silvicultura.
Dupa plantare se executa lucrari superficiale (la adancimea de 5-6 cm) asupra solului, se distruge vegetatia ierboasa din jurul arborilor prin mijloace manuale sau erbicide specifice. Dupa crearea zonei libere de vegetatie din jurul arborilor, solul trebuie doar zgariat usor pentru distrugerea crustei de la suprafata, pentru a permite o buna aerisire.
In functie de regimul precipitatiilor din zona se aplica irigarea cu apa cu reactie neutra sau usor alcalina. Taierea de formare a coroanei arborilor se executa in primii ani dupa infiintarea plantatiei. Pentru a impiedica evaporarea excesiva a apei din sol, in timpul vegetatiei este indicata mulcirea cu resturi de ramuri rezultate de la ardei, paie, coceni, tulpini de floarea-soarelui, etc. In anumite cazuri se face fertilizarea solului.
Recoltarea
Prima recolta de trufe se poate obtine dupa cel putin 4 ani de la plantarea arborilor micorizati. De la insamantare pana la fructificare trece o perioada de 5-6 ani si uneori chiar 8-10 ani. Din momentul fructificarii, trufele se comporta ca o cultura perena, care poate dura 30-40 si chiar 50 ani.
Maturarea trufelor varatice are loc toamna, prin luna noiembrie, iar a trufelor negre iarna, in decembrie-februarie. Trufele ajunse la maturitate degaja miros placut, destul de puternic, care strabate stratul de sol de deasupra. Datorita acestui miros culturile de trufe sunt depistate cu usurinta de catre caini si porci.
In zilele linistite si calde de toamna, roiuri de musculite, atrase de mirosul de trufe, plutesc in preajma acestor culturi. In Franta a fost construit un detector electronic care usureaza munca de depistare a trufelor.
Recoltarea propriu-zisa se face manual, cu multa atentie. Dupa 10-12 ani de la plantare, cantitatea de trufe a fost de 6-8 kg/ha/an. Dupa 15 ani s-au obtinut 10 kg/ha/an, iar in unele cazuri s-a ajuns pana la 30 kg/ha/an.
Sfatul specialistului
