Coacaz, informatii despre plantare si lucrarile de ingrijire

Exista mai multe specii si soiuri de coacaz, ce pot fi cultivate cu succes in conditiile existente in Romania.

Coacazul negru (Ribes nigrum)

Este o specie rustica precoce, cu un potential biologic ridicat, capabila sa dea productii de 5-8 tone/ha. Acesta creste spontan in zonele de munte din Europa (Alpi, Carpati), Asia si America de Nord. In primii 2-3 ani de la plantare, arbustul de coacaz produce o cantitate mica de fructe, insa, dupa aceasta perioada, arbustul atinge potentialul biologic de productie.

Coacazul rosu (Ribes rubrum)

Este o specie autohtona, cultivata in multe regiuni pentru fructele sale acrisoare, de culoare rosie. Asemenea coacazului negru, si coacazul rosu creste spontan in luminisurile din cuprinsul padurilor sau la liziera padurii. Prefera solurile bine drenate. Fructifica abundent de la varsta de 3-4 ani, fructele fiind pozitionate la baza lujerilor de un an, respectiv pe ramurile mai in varsta.

Coacazul auriu (Ribes aureum)

Este o specie alohtona, originara din Statele Unite ale Americii. Fructle au culoare neagra sau neagra-purpurie, iar gustul este acrisor. Se planteaza in curti, gradini si livezi atat ca arbust fructifer, cat si ca arbust ornamental.

Coacazele reprezinta o importanta sursa de elemente nutritive, avand continut ridicat de zaharuri, acizi organici, sodiu, potasiu, calciu, fier, fibre alimentare si vitamine ( A, D, C, B6, B12).

Particularitati de crestere si fructificare

Coacazul este un arbust cu o crestere erecta, ce formeaza 15-25 de tulpini, inalte de 1-2,5 m. In sol, dezvolta un sistem radicular puternic ramificat, pe adancimea de 15-50 cm. Dezvoltarea superficiala a sistemului radicular impune efectuarea lucrarilor de intretinere cu grija, pentru a nu vatama radacinile. Tulpinile cresc viguros in primii ani de la plantare, apoi intensitatea de crestere se reduce. Lujerii si ramurile tinere sunt fin pubescente, de culoare cenusie-roscata sau galbuie, prevazute cu glande mici ce emana un miros intens, specific. Mugurii sunt alterni si sunt lunguieti, de forma ovala. Sunt pedicelati la coacazul rosu si la coacazul negru. Frunzele sunt palmat-lobate, cel mai des lung petiolate. Florile sunt grupate in inflorescente de tip racem sau fascicul. Fructul este o baca suculenta de culoare neagra, rosie, purpurie sau de alta nuanta, in functie de specie si soi. Bacele prezinta caliciu persistent la varf. Arbustul infloreste in aprilie-mai, iar fructele se matureaza incepand din iunie-iulie. Polenizarea este realizata de insecte (entomofila).

Cerintele fata de clima si sol

Coacazul suporta bine semi-umbra, dar potentialul sau biologic se manifesta in conditii de lumina deplina. Cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde temperatura medie anuala este cuprinsa intre 7,5 si 8,5℃. In timpul repausului vegetativ, arbustii rezista pana la temperaturi de -28℃. Temperaturile ridicate din timpul verii pot afecta puternic plantele. La 30℃ arbustul isi poate pierde frunzele, fructele se coc prematur, raman mici si cad. Coacazul este pretentios fata de apa si necesita minim 700 mm precipitatii/an. In ceea ce priveste conditiile pedologice, coacazul prefera solurile fertile, profunde, cu drenaj bun.

Pregatirea terenului

Se aleg terenuri potrivite cerintelor pedo-climatice ale arbustului. De preferat, parcela aleasa trebuie sa fie amplasata la o distanta de minim 500 m fata de drumurile intens circulate, respectiv la 15- 20 km fata de poluantii industriali. Panta terenului nu trebuie sa depaseasca 10-15%.

Cele mai bune premergatoare pentru coacaz sunt plantele leguminoase anuale sau perene (mazare, fasole, trifoi, lucerna), precum si unele plante tehnice (rapita, mustar, Tagetes sp.). Terenul se va pregati cu minim 60 zile inainte de plantare, iar daca acesta este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbcide totale.

Plantarea

Conform conditiilor climatice din tara noastra, epoca optima de plantare este cuprinsa intre sfarsitul lunii octombrie si prima decada a lunii noiembrie. Pentru a realiza o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului, operatiune ce consta in marcarea locului fiecarui arbust care urmeaza a fi plantat. Se recomada urmatoarea schema de plantare: 3 m distanta intre randuri si 1 m distanta intre plante, pe rand. Gropile se realizeaza in ziua plantarii sau cu cateva zile inainte, avand dimensiunea de 40 x 40 x 30 cm. Gropile se sapa langa pichet, fara a-l disloca. Materialul de plantat se va procura numai din pepiniere sau statiuni de cercetare autorizate, preferabil din apropierea locului definitiv al plantarii.

Plantarea propriu-zisa

La baza gropii se introduce un amestec format din gunoi de grajd bine fermentat si pamant rezultat din saparea gropii. Plantarea se realizeaza in asa fel incat 5-6 cm din tulpina sa fie acoperita de pamant. Dupa plantare, pamantul se taseaza in jurul plantei. La final, puietii se uda temeinic, iar in jurul lor se va forma un musuroi de 8-10 cm inaltime. Dupa plantare sau in primavara, arbustii se scurteaza la 10-12 cm, astfel incat, deasupra musuroiului sa ramana 2-3 muguri.

Lucrarile de intretinere la cultura de coacaz

In primii ani de la plantare se realizeaza taierile de formare. Acestea trebuie sa creeze o tufa ce poate sa rodeasca inca din anul al treilea. Coacazul emite in fiecarea an lastari din zona coletului, iar cele mai mari cantitati de fructele se obtin pe ramurile de anul 2 si 3. In anul al doilea de la plantare, se aleg 4-6 tulpini sanatoase, ce se scurteaza la 40 cm, restul eliminandu-se de la punctul de insertie. Cresterile lipsite de vigoare si ramurile afectate de ger sau de boli se elimina. In anul al treilea, pe langa cele 6 tulpini, se mai aleg 4-6 lastari, care se vor lasa sa creasca. Ramificatiile crescute pe primele 6 tulpini se scurteaza la 15-20 cm.

In anul patru, se aleg 18-20 de tulpini santoase (de diferite varste), iar cele in plus se elimina de la nivelul solului. Cresterile vegetative mici si debile se elimina prin taieri efectuate deasupra unui mugure orientat spre exterior. Astfel, tulpina ce se va dezvolta din mugure o va inlocui pe cea eliminata. Taierile din anii urmatori au scopul de a aerisi si a reintineri tufa. Se elimina ramurile bolnave sau uscate si cele care au varsta de 4 ani. Anual, se aleg 18-20 ramuri sanatoase cu varsta cuprinsa intre unu si trei ani – acestia se pastreaza si se scurteaza cu 1/3 din lungimea initiala.

In primii ani de la plantare, intervalul dintre randuri se mentine curat prin mulcire si prin prasile repetate. Lucrarile de intretinere se realizeaza cu grija pentru a nu vatama sistemul radicular al arbustilor. Incepand cu anul al treilea, terenul se poate erbicida cu erbicide omologate. Intervalul dintre randuri se poate cultiva cu trifoi alb (Trifolium repens). Aceasta specie nu intra in concurenta pentru apa si nutrienti cu arbustul.

Palisarea

Pentru a usura procesul de recoltare si de efectuare a lucrarilor de intretinere, se recomanda palisarea plantatiei de coacaz. Sistemele de palisare formate din spalieri si sarme se pot utiliza in plantatiile comerciale de coacaz. Pentru suprafete mici, plantele se pot palisa cu ajutorul unor tutori, in functie de necesitati.

Irigarea

Irigarea este obligatorie in zonele in care precipitatiile nu asigura necesarul de apa (sub 700 mm/an). In mod normal, 4-5 udari cu norme de 400-500 metri cubi/ha sunt suficiente. Irigatiile se aplica prin aspersiune, pe brazde sau prin picurare.

Fertilizarea

Pentru a atinge potentialul de productie, plantatiile de coacaz au nevoie de fertilizari suplimentare.

Epoca optima de aplicare a ingrasamintelor este in perioada noiembrie-februarie, iar acestea se incorporeaza in sol printr-o prasila de 10-15 cm adancime.

De asemenea, aplicarea saptamanala a ingrasamintelor hidrosolubile prin sistemul de irigare prin picurare reprezinta o metoda eficienta de fertilizare, pentru ca plantele sa beneficieze constant de elementele necesare. In functie de fenofaza, se administreaza radicular ingrasaminte cu macro si microelemente, in cantitatile necesare.

Suplimentarea fertilizarii radiculare se poate efectua prin aplicarea de ingrasaminte foliare, in functie de necesitatile plantei si de conditiile de mediu.

Pentru a sprijini plantele in depasirea perioadelor de stres, se pot efectua fertilizari foliare si radiculare cu stimulatori. Radicular, se pot aplica ingrasaminte speciale pentru imbunatatirea structurii solului si a absorbtiei radiculare.

Combaterea bolilor si a daunatorilor

Starea fito-sanitara a plantatiei este foarte importanta, coacazul fiind atacat de o serie de boli si daunatori. Igiena culturala este una din masurile de prevenire a bolilor si daunatorilor. Aceasta consta in taierea, strangerea si arderea tulpinilor si lastarilor uscati sau afectati de boli si daunatori, iar frunzele din plantatie se incorporeaza in sol printr-o prasila superficiala. Lucrarile de igiena culturala se realizeaza in perioada de repaus vegetativ (iarna).

Recoltarea

Coacazele se recolteaza cel mai des cand fructele din varful ciorchinilor sunt in faza de parga (colorate in verde-roscat in cazul coacazului negru). Fructele se matureaza in mod esalonat, de la baza ciorchinelui, spre varf. Recoltarea se realizeaza pe timp racoros si uscat si fructele se depoziteaza imediat in ambalaje. Se recomanda utilizarea ambalajelor mici, pentru ca fructele sa nu fie vatamate (max 5 kg). Coacazele culese la momentul optim se pot depozita in incaperi racoroase timp de 10 zile. In depozite cu atmosfera controlata, fructele se pot pastra pana la cca. 35 de zile.